Pretentii civile. Speta. Decizia 606/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.606/
Ședința publică din 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta cu sediul în B, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.487/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.09.2008 care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 24.09.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.2522/113 din 5.09.2007 la Tribunalul Brăila reclamantul a chemat în judecată pe pârâta B solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3780 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pe perioada 2004 - 2005 cât și obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 563,50 lei cu titlu de daune reprezentând actualizarea sumelor neacordate cu coeficientul de inflație calculat la nivelul lunii iulie 2007.
În motivarea acțiunii civile reclamantul a susținut că a lucrat la pârâtă fiind salariatul ei din 1992 și până la 30.11.2005 la Punctul de lucru B, raporturile de muncă încetând la 30.11.2005 conform mențiunilor din carnetul său de muncă.
În perioada angajării a mai arătat reclamantul, beneficia pe lângă salariul de bază lunar, conform contractului individual de muncă și de drepturi bănești acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat între părți la nivel de societate.
În baza art. 168(1) din Contractul Colectiv de Muncă pe 2004 s-a prevăzut expres obligația suplimentării veniturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA pentru fiecare salariat cu ocazia sărbătorilor de PAȘTI și a mai arătat reclamantul.
Aceste drepturi salariale a mai arătat reclamantul au fost menționate fără nici o modificare în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate pe întreaga perioadă 2004 - 2007.
Dovada menținerii acestor obligații bănești suplimentare la nivel de societate este că pentru fiecare an din perioada respectivă s-a negociat cu cuantumul acestor drepturi salariale, implicit și salariul mediu brut pe fiecare an ce constituia valoarea de referință în calculul acestor drepturi, în fiecare an existând comunicare către toate sucursalele cu drepturile salariale ce trebuiau plătite în toate punctele de lucru ale societății a arătat reclamantul.
Deși conform art. 236 alin.4 din Codul muncii, Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, aceste dispoziții legale nu au fost respectate de societate pe perioada 2004 - 2007 arătat reclamantul.
Din aceste adrese ale SC SA B rezultă că aceste drepturi salariale suplimentare trebuiau plătite în funcție de salariul mediu brut negociat stabilit la nivel de societate, astfel anul 2004 de 980 lei/persoană; anul 2005 de 1400 lei/persoană, anul 2006 de 1850 lei/persoană, anul 2007 de 2000 lei/persoană.
În atare condiții, a arătat reclamantul, nu a beneficiat de aceste drepturi salariale suplimentare pe perioada decembrie 2004 - noiembrie 2005 cu ocazia sărbătorilor de PAȘTI și C în sumă totală de 3780 lei conform situației anexe.
Pentru neacordarea la timpul cuvenit a acestor drepturi salariale pârâta îi datorează și suma de 563,50 lei reprezentând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Bas olicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile.
Pârâta prin întâmpinare a invocat mai multe excepții de procedură astfel:
Excepția de prescripție a dreptului material la acțiune conform art.283 alin. 1 lit.c din Codul muncii.
A arătat pârâta că prin acțiunea civilă se solicită plata unor prime neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști ți de C pe perioada anilor 2004 - 2007 și că în ceea ce privește primele aferente anilor 2004, 2005, 2006 dreptul material la acțiune s-a prescris având în vedere termenul special de prescripție prevăzut de legislația muncii.
A arătat că potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă a unor clauze ale acestuia cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, în cauză s-a invocat nerespectarea disp. art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Excepția de prematuritate a introducerii acțiunii civile întrucât dreptul pretins pentru a fi valorificat prin acțiune trebuie să fie actual adică să nu fie supus unui termen sau condiții suspensive.
A arătat că potrivit art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă text nemodificat în perioada 2003 - 2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente Paștele și Cul, ori atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete a modalităților de acordare, a criteriilor, a condițiilor și a beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi de existența unui drept actual.
Ori, timp de 3 ani Sindicatul nu a solicitat patronatului negocieri pentru acordarea acestor drepturi.
Pe fondul cauzei pârâta a susținut că acțiunea civilă reclamantului este nefondată întrucât drepturile solicitate, începând cu anul 2003, au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A arătat că în fiecare an s-a procedat la republicarea Contractului Colectiv de Muncă, după negocierile purtate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Contractul colectiv de muncă, a mai arătat pârâta a fost supus interpretării Comisiei Paritare instituită conform prevederilor din care, prin decizia din 31.08.2007, a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, comisie care în componența sa a avut și reprezentanți ai.
A mai susținut intimata că art. 168 din trebuie interpretat prin prisma modificărilor aduse acestuia în perioada 2003 - 2005.
În anul 2003 urmare unor negocieri între cele două părți s-a convenit ca art. 168 din să aibă conținutul de la alin.1 și la alin.2 ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat a arătat intimata.
Această clauză a fost reluată în această formă și în pentru anul 2004 arătat pârâta.
Începând cu versiunea republicată în anul 2005 art.168 alin.2 a precizat clar: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat" a arătat pârâta.
Prin aceasta se dovedește că încă din anul 2003 aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază a arătat pârâta.
Interpretarea clauzelor trebuie făcută după voința părților și nu după sensul literar al termenilor utilizați în acestea, conform disp. art. 977 cod civil a mai susținut pârâta.
La calculul drepturilor solicitate a mai arătat pârâta trebuie avut în vedere salariul de bază mediu pe care este de 790 lei pentru 2004 și de 799 lei din noiembrie 2004, de 850 lei pentru 2005 și de 927 lei din noiembrie 2005, de 1047 lei pentru 2006 și de 1160 lei din noiembrie 2006 conform adresei nr. 2022/4.09.2007 a SC SA și nu salariul mediu brut.
Recurenta pârâtă a formulat la data de 22.09.2008 o cerere privind întoarcerea executării întemeiată pe disp.art.404 indice 2 alin.1 Cod procedură civilă solicitând că în cazul în care va fi admis recursul să se dispună restabilirea situației anterioare și obligarea intimatului la plata sumei de bani ce rezultă din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs.
Prin sentința civilă nr.487 din 4.07.2008 s-a admis acțiunea civilă a reclamantului.
A obligat pârâta să plătească reclamantului prima de Paști pentru anul 2005 și prima de C pentru anul 2004,actualizate cu erata inflației.
Instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamantului este fondată pentru următoarele considerente.
Cu privire la excepțiile invocate instanța de fond a reținut următoarele:
Prin art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte s-a stabilit că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Din conținutul acestui articol reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.
Având în vedere că prin art.283 lit.c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța constată că dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, invocat de pârâtă în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.
Un argument în acest sens este și faptul că art.166 alin.1 Codul muncii prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Nici excepția prematurității acțiunii nu este fondată, întrucât din actele depuse la dosar reiese că între și pârâtă au existat negocieri în vederea
stabilirii modalităților și condițiilor de acordare a drepturilor suplimentare solicitate prin acțiune.
Dovadă a existenței acestor negocieri este, de altfel, chiar apărarea pârâtei cum că în urma negocierilor colective din anul 2003, începând din acel an drepturile pretinse au fost incluse în salariu.
Referitor la fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul constatat următoarele:
Reclamantul a fost salariat al SC SA (fostă SNP SA) până la data de 30.11.2005, fapt dovedit cu copia carnetului de muncă depusă la dosar.
Conform art.M pct.3 din contractul individual de muncă și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.
Cum art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța constată că reclamantului i se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.
Prin art.168 alin.2 din același contract colectiv, modificat prin actul adițional încheiat la 25.02.2003, s-a convenit că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, prin adresa nr.3793/18.06.2007, comisia paritară a comunicat tuturor structurilor teritoriale că "la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
De asemenea, comisia paritară a întocmit și o "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată sub nr.5140/31.08.2007, în care detalia cele comunicate prin adresă.
În temeiul actelor menționate pârâta a susținut că reclamantului i-au fost plătite drepturile solicitate, iar ca dovadă a depus statele de plată pe perioada în cauză.
Întrucât verificând aceste state instanța a constatat că nu este evidențiată suplimentarea pretinsă, s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a stabili dacă în perioada în litigiu în salariul reclamantului au fost incluse sau nu primele de Paști și de
Aceasta a constatat că primele au fost incluse în salariul de bază și plătite odată cu plata salariului lunar. Concluzia s-a bazat pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.
Întrucât reclamantul a formulat obiecțiuni, în cauză s-a efectuat oad oua expertiză.
Cu această ocazie, verificând modul de calcul al salariilor în perioada în litigiu, expertul numit de instanță a constatat că primele de Paști și de C nu se regăsesc în sumele de bani plătite reclamantului drept salariu. Astfel, creșterile salariale din anul 2003 față de anul 2002 nu includ primele solicitate, ceea ce l-a condus la concluzia că aceste prime nu au fost incluse în salariul de bază al reclamantului nici în anii următori.
Față de cele constate, expertul asistent al pârâtei a formulat un punct de vedere care coincide cu concluziile primei expertize.
Acest punct de vedere nu a fost primit de instanța de fond deoarece nu se bazează pe o verificare efectivă a calculului salariului, ci pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.
Față de cele reținute instanța de fond a constatat că reclamantului nu i s-au plătit primele de Paști și de
În temeiul art.161 alin.4 Codul munciia dispus și actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite reclamantului, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B,considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat s-a arătat că drepturile suplimentare prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă are ca punct de referință,salariul de bază mediu și nu,salariul mediu brut cum eronat se susține în acțiunea civilă introductivă.
Art.169 alin.1 din Contractul colectiv de muncă este următorul,cu ocazia sărbătorilor de paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, a arătat recurenta pârâtă.
La calculul acestor pretinse drepturi suplimentare,așa cum este prezentat în acțiune,s-a avut în vedere în mod eronat salariul mediu brut (cu sporuri) pe și nu salariul de bază mediu ( fără sporuri) pe,așa cum este stipulat în Contractul colectiv de muncă, a mai arătat recurenta pârâtă.
A arătat recurenta pârâtă că susținerile de mai sus nu constituie o recunoaștere a pretențiilor reclamantului în ipoteza în care instanța nu va primi favorabil apărările sale.
În motivarea recursului declarat s-a mai susținut de către pârâtă că în mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune.
A arătat că reclamantul, prin acțiune, a solicitat acordarea unor prime invocând nerespectarea art. 168 din contractul colectiv de muncă încheiat între SA și salariați reprezentați de, deci se fundamentează dreptul invocat pe prevederile contractului colectiv de muncă.
A arătat recurenta-pârâtă că este de acord ca potrivit art. 283 din Codul muncii contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, ori primele își au izvorul în contractul colectiv de muncă și nu în contractul individual de muncă.
Instanța de fond, a arătat recurenta-pârâtă, nu a observat că drepturile suplimentare salariale solicitate prin acțiune nu au caracter permanent fiind incluse în capitolul "Protecția socială a salariaților".
De asemenea, a mai arătat recurenta-pârâtă, în mod greșit s-a respins excepția prematurității acțiunii civile.
S-a arătat de recurentă că art. 168 (1) teza finală, text nemodificat în anii 2003 - 2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare din angajații societății ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristic anterior fiecăruia dintre cele două evenimente - Paștele și Cul.
Or, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi de existența unui drept actual al reclamantei.
ar fi trebuit să se poarte între Patronat și Sindicate și nu la inițiativa angajatorului, așa cum a reținut instanța de fond, ele neavând loc întrucât aceste prime au fost incluse în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, a mai arătat recurenta-pârâtă.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și pentru faptul că nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare, instanța de fond reținând că Decizia din 31.08.2007 este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate.
Decizia Comisiei Paritare, a arătat recurenta-pârâtă, are doar caracter interpretativ, iar modul de interpretare nu are caracter retroactiv, ea stabilind care a fost voința părților cu privire la includerea primelor respective în salariu.
Această decizie, a arătat recurenta-pârâtă, este recunoscută de reprezentanții sindicatului.
Instanța de fond, mai arătat recurenta-pârâtă, în mod greșit a acordat despăgubire constând în actualizarea cu rata inflației și în acordarea dobânzii legale conform nr.OG 9/2000.
Practica în doctrina juridică, a arătat recurenta-pârâtă, este constantă în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda conform art. 1088 Cod civil care începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv sumele acordate salariatului, dacă sunt brute, din care se impozitul pe venit de 16 % și contribuțiile la fondurile speciale, asigurări sociale, șomaj și asigurări de sănătate, mai arătat recurenta-pârâtă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile a reclamantului.
Nu și-a motivat în drept recursul declarat.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă.
În motivarea întâmpinării s-a susținut de către reclamantul intimat că pârâta recurentă nu a făcut aceste susțineri cu privire la acordarea unor drepturi în cuantum mai mare.
S-a mai susținut de intimat că adresa nr.2022/4.09.2007 invocată de recurentă este emisă după introducerea acțiunii și după ce el nu mai avea calitatea de angajat al pârâtei.
Cu privire la prescrierea dreptului la acțiune intimatul a susținut că nu poate fi primit pentru că art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă definește primele de Paști și de ca fiind drepturi salariale menționând ca fiind o suplimentare a drepturilor salariale egale cu un salariu mediu pe SA.
În atare condiții a arătat intimatul,sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii,termenul de prescripție fiind cel de 3 ani.
cererii nu poate fi nici ea primită, a arătat intimatul reclamant.
Nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurenta pârâtă, a arătat intimatul întrucât Comisia Paritară nu poate schimba voința părților exprimată în momentul încheierii contractelor colective de muncă.
S-a mai arătat că se încalcă disp.art.244 din Codul muncii care prevede modalitatea de modificare a clauzelor contractului colectiv de muncă,respectiv doar pe parcursul executării lui și nu după ce acesta nu mai era în vigoare.
Cu privire la reținerile din aceste drepturi salariale intimatul a arătat că din acestea nu se mai pot face rețineri întrucât nu mai este salariatul societății.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, de criticile formulate de recurenta-pârâtă, cât și de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la calculul drepturilor salariale suplimentare în funcție de salariul de bază mediu (fără sporuri) pe și nu salariul mediu brut (cu sporuri) susținerile recurentei pârâte nu pot fi primite.
Este adevărat că în art.168 alin.1 din contractele colective de muncă se face mențiunea că salariații pârâtei vor beneficia de și de de,o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA și că acesta este diferit de salariul mediu brut (salariu de bază mediu fiind de 790 lei - martie 2004 și de 799 lei din noiembrie 2004 și de 850 lei din aprilie 2005 și de 927 lei din noiembrie 2005 față de salariul mediu brut fiind de 980 lei pe 2004 și 1400 lei pe 2005) și că în calculul acestor drepturi trebuie avut în vedere salariul de bază mediu pe, dar instanța de fond a dispus doar obligarea pârâtei la plata primei de Paști și de C pentru 2004 și 2005 actualizate cu rata inflației fără a preciza cuantumul acestor drepturi.
În atare condiții recurenta poate calcula și plăti reclamantului drepturile bănești conform prevederilor din contractul colectiv de muncă.
În situația în care reclamantul nu este mulțumit are la îndemână contestația la executare.
Instanța de fond în mod corect a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată.
Obiectul cauzei, așa după cum a reținut și instanța de fond, îl constituie neplata unor drepturi salariale suplimentare prevăzute în contractul colectiv de muncă, situație care intră sub incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Or, chiar recurenta confirmă caracterul de drept salarial suplimentar și aceasta rezultă și din formularea art. 168 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2007.
Pe de altă parte, litigiul de muncă este generat de faptul că recurenta susține că prin introducerea anuală în salariul de bază a drepturilor salariale suplimentare acestea au fost plătite, iar intimata-reclamantă susține că nu i-au fost plătite aceste drepturi salariale.
Nu se poate susține că datorită faptului că drepturile bănești sunt menționate în Cap. VI din contractul colectiv de muncă intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi și nu în Cap. V "Salarizarea" nu ar avea caracter de drepturi salariale pentru că, chiar recurenta le denumește drepturi salariale suplimentare.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei în sensul că instanța de fond în mod greșit ar fi respins excepția de prematuritate a formulării acțiunii civile.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, justificarea acestei excepții pe faptul că nu s-au realizat negocierile anuale înainte de sărbători pentru acordarea suplimentelor salariale, aceasta constituie mai mult o apărare care privește fondul cauzei și nu o excepție propriu-zisă.
Faptul că părțile în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, conducerea SC SA și Sindicat nu au negociat acordarea acestor drepturi considerând că le-a acordat prin introducerea în salariul de bază, nu este culpa reclamantului mai puțin având relevanță din inițiativa cui trebuiau derulate aceste negocieri.
Nu poate fi primită nici susținerea că hotărârea instanței de fond ar fi netemeinică pentru că nu ar fi recunoscut caracterul obligatoriu al hotărârii Comisiei Paritare din 31.08.2007.
Comisiile Paritare funcționează în baza contractelor colective de muncă încheiate.
Or, la nivelul recurentei-pârâte anual, 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007 s-au încheiat contracte colective de muncă și evident s-au constituit Comisii Paritare al cărui mandat este pe durata existenței contractului colectiv de muncă.
Deci, Comisia Paritară instituită prin contractul colectiv de muncă din anul 2007 nu se putea pronunța în 2007 asupra unor contracte colective de muncă care și-au încetat valabilitatea pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006 (odată cu înregistrarea contractului colectiv de muncă pentru anul următor își încetează aplicabilitatea cel din anul anterior - art. 33 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996) și nici nu se poate substitui unor Comisii Paritare cărora le-a încetat mandatul.
În al doilea rând, această Comisie Paritară, instituită potrivit contractului colectiv de muncă pe anul 2007, modifică clauzele contractelor colective de muncă pentru anii 2003 - 2006, când acestea nu mai sunt în vigoare, aducându-se prin aceasta atingere voinței părților la data încheierii acestor contracte colective.
Chiar dacă ar fi considerată o interpretare a clauzelor contractelor colective de muncă, deși nu poate fi considerată astfel, ea nu poate fi făcută asupra unor contracte care și-au încetat valabilitatea, ea putând fi făcută de Comisia Paritară instituită prin acel contract.
Conform art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 244 din Codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii, prin act adițional și ea nu poate opera pentru trecut ci numai pentru viitor.
Faptul că reprezentanții Sindicatului au semnat această Decizie a Comisiei Paritare în 2007 pentru anii anteriori, nu are nici o relevanță, întrucât ea, legal, așa cum am mai arătat, nu poate produce efecte asupra unor contracte colective de muncă care și-au încetat valabilitatea și nici nu se poate substitui unei Comisii Paritare care și-a încheiat mandatul.
Prin acordarea actualizată a sumelor datorate, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora, în cazul în care salariatul a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului are obligația să-l despăgubească.
Deci, legislația muncii admite posibilitatea actualizării cu rata inflației a drepturilor bănești neacordate la timp și nejustificat salariatului, devalorizarea drepturilor bănești neacordate la timp constituind un prejudiciu pentru salariat justificând astfel acordarea despăgubirii.
Faptul că recurenta a aplicat necorespunzător o clauză contractuală care a produs un prejudiciu salariaților prin neacordarea unui drept bănesc cuvenit, poate constitui o culpă a acesteia.
Potrivit acelorași dispoziții legale, în atare cazuri pot fi cerute, pe lângă actualizarea cu rata inflației și despăgubiri legale, lucru pe care intimatul reclamant nu a făcut-
Deci, nu poate fi primită această critică a recurentei-pârâte.
Suma solicitată de reclamant evident că este brută, deci problema reținerii cotelor de impozit și a celorlalte obligații către stat ține de executarea hotărârii judecătorești.
În cazul în care salariatul reclamant are obiecții cu privire la aceste rețineri are deschisă calea contestației la executare.
Având în vedere cele menționate mai sus, curtea consideră că, criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate mai sus, și cererea de întoarcere a executării este nefondată urmând a fi respinsă ca atare.
În atare condiții, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 487/2008 a Tribunalului Brăila.
În baza art.274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurenta să plătească intimatului cheltuielile de judecată în sumă de 300 lei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B - prin avocat, cu sediul în B, sector 1, lor nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 487/4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,cât și cererea de întoarcere executare.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud. -/13.10.2008
: /2 ex./15.10. 2008
Fond:-
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
