Pretentii civile. Speta. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 62
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta intimată și de intimatele recurente - & SRL și - SRL I împotriva sentinței civile nr. 696 din 16 05 2008 Tribunalului Iași având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la termenul de judecată din 20 01 2009, instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare.
Din lipsă de timp pentru deliberarea și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi.
În termenul de pronunțare, recurenta intimată, prin apărător, a depus note de concluzii scrise împreună cu chitanța nr.29 din 14 01 2009 reprezentând onorariu avocat, iar apărătoarea intimatelor recurente, avocat a depus două declarații date de salariați ai societăților intimate.
Deliberând,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, precizată ulterior, contestatoarea a chemat în judecată pe intimatele - " & " SRL și - " " SRL solicitând: completarea carnetului de muncă cu perioada 23.02.2006-1.10.2006; restituirea sumelor cuvenite în bonuri valorice trimise de - Leasing România; anularea deciziei nr. 3/23.10.2007, reintegrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale și a drepturilor bănești reprezentând compensația în bani a concediului de odihnă neefectuat; achitarea drepturilor bănești pentru concediul neefectuat și zilele de sâmbătă lucrate în perioada 23.02.2006-12.09.2007; plata salariilor neachitate în perioada anterioară încheierii contractului individual de muncă și pentru lunile iulie-august și 12 zile din septembrie; daune morale în sumă de 40.000 lei și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a susținut că, deși a lucrat la - SRL și în perioada 23.02.2006-1.10.2006, nu i s-a încheiat contract de muncă, acesta fiind întocmit la insistențele sale, dar pe - " & " SRL. În pofida prevederilor contractuale, a fost obligată să lucreze și sâmbăta, fără a-i fi plătite ore suplimentare sau a-i fi acordate zile libere.
A mai susținut reclamanta că nu i s-au acordat toate drepturile salariale, în anul 2006 i s-au acordat doar 4 zile lucrătoare de concediu de odihnă și 10 în anul 2007. Bonurile valorice cuvenite de la - Leasing România SRL, emise nominal, pe cod numeric personal, au fost reținute de intimate deoarece și-a prezentat demisia pe 12.09.2007, informând și ITM-ul. După efectuarea controlului, care a confirmat toate neregulile sesizate, - " & " SRL a procedat în mod șicanatoriu la desfacerea contractului individual de muncă, motivând că ar fi încălcat art. 62 alin. 1 lit. a, d și e din Regulamentul intern.
A considerat contestatoarea că a fost lezată din punct de vedere moral prin comportamentul patronului, care i-a adresat expresii jignitoare și obscene, amenințări cu datul afară și bătaia, denigrându-i imaginea personală față de colegi și clienți.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât contestatoarea face doar afirmații nedovedite.
Pârâtele au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea contestatoarei la plata sumelor reprezentând școlarizări, reduceri autoturisme și excursie în Portugalia.
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, contestatoarea a solicitat respingerea acesteia.
Intimatele au invocat excepția lipsei de interes în promovarea cererii privind anularea deciziei de concediere, în condițiile în care contestatoarea și-a prezentat demisia în faza cercetării prealabile.
Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii privind efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă; excepția nulității absolute a deciziei de sancționare raportat la dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii; excepția lipsei calității procesuale pasive a - SRL pentru cererea privind anularea deciziei emise de - " & " SRL și pentru cererile vizând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, plata drepturilor bănești aferente zilelor libere lucrate, plata drepturilor salariale solicitate ulterior datei de 1.10.2006; excepția lipsei calității procesuale pasive a - " & " SRL pentru cererile privind drepturile salariale aferente perioadei 23.02.2006-1.10.2007, restituirea sumelor cuvenite în bonuri valorice și plata daunelor ulterior datei de 1.10.2006.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri și au solicitat interogatoriul și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 696 din 16 mai 2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei de interes a contestatoarei în promovarea capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de concediere invocată de intimate.
A admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatele - " & " SRL și - " " SRL.
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 3/23.10.2007 emisă de intimata - " & " SRL, care a fost obligată să achite contestatoarei drepturile salariale aferente perioadei 1.07.2007-12.09.2007, drepturile bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent perioadei 1.10.2006-12.09.2007, drepturile bănești cuvenite pentru munca prestată în 47 zile de sâmbătă în perioada 1.10.2006-12.09.2007 și suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.
A respins cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata - " " SRL având ca obiect compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și plata drepturilor bănești aferente perioadei 23.02.2006-1.10.2006.
A respins cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata - " & " SRL având ca obiect reintegrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale și a drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, începând cu data de 12.09.2007 și până la reintegrarea efectivă.
A respins contestația formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata - " " SRL având ca obiect anularea deciziei nr. 3/2007, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și plata drepturilor bănești aferente perioadei 1.10.l2006-12.09.2007, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
A respins cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata - " & " SRL având ca obiect plata drepturilor bănești aferente perioadei 23.02.2006-1.10.2006, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
A respins cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatele - " & " SRL și - " " SRL având ca obiect restituire contravaloare bonuri valorice.
A respins cererea reconvențională formulată de intimatele reclamante - " & " SRL și - " " SRL în contradictoriu cu contestatoarea pârâtă.
A disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - " " SRL având ca obiect completarea carnetului de muncă cu perioada 23.02.2006-1.10.2006.
A obligat intimata - " & " SRL să achite contestatoarei suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes invocată de intimate este neîntemeiată urmând să fie respinsă, în condițiile în care decizia nr. 3/23.10.2007 emisă de - " & " SRL se referă direct la desfacerea contractului de muncă al contestatoarei, situație ce aduce atingere intereselor acesteia.
a fost angajata intimatei - " & " SRL, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. - din 9.10.2006, pe funcția de agent vânzări începând cu data de 1.10.2006.
Prin decizia nr. 3 din 23.10.2006, s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei conform art. 61 lit. a Codul muncii, invocându-se faptul că aceasta are un comportament ce este în contradicție cu funcția pe care o deține în firmă și a avut o atitudine lipsită de respect față de clienți, colegi și conducere.
Față de prevederile art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, s-a observat că decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, cu individualizarea datei săvârșirii și a împrejurărilor, fiind lovită de nulitate absolută, astfel încât se impune admiterea în parte a contestației.
Față de prevederile art. 154, art. 156 și art. 287 Codul muncii, s-a reținut că intimata - " & " SRL nu a făcut dovada, conform art. 163 Codul muncii, că a achitat contestatoarei drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1.07.2007-12.09.2007, când aceasta și-a prezentat demisia, astfel încât se impune obligarea intimatei la plata acestor drepturi salariale.
În condițiile în care intimata - " & " SRL nu a făcut dovada că a acordat concediul cuvenit contestatoarei în perioada cât a lucrat la societate, iar la data de 12.09.2007 aceasta și-a prezentat demisia, în temeiul art. 141 alin. 4 Codul muncii, s-a reținut că se impune obligarea intimatei să achite contestatoarei drepturile bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent perioadei 1.10.2006-12.09.2007.
Deși programul de lucru al contestatoarei, conform contractului individual de muncă, era de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână, de luni până vineri, conform declarațiilor martorilor audiați reiese faptul că aceasta a lucrat și în fiecare sâmbătă în perioada 1.10.2006-12.09.2007, deși art. 132 alin. 1 Codul muncii prevede că repausul săptămânal se acordă în două zile consecutiv, de regulă sâmbăta și duminica. Raportat la această situație, în temeiul art. 133 alin. 2 Codul muncii, intimata - " & " SRL va fi obligată să achite contestatoarei drepturile bănești cuvenite pentru munca prestată în 47 zile de sâmbătă în perioada 1.10.2006-12.09.2007.
Astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați, (chiar și cei propuși de intimată), contestatoarea a fost deseori jignită în fața clienților și a colegilor de către patronii firmei, fiindu-i subminată autoritatea, încrederea în propria persoană, spunându-i-se în permanență că nu este bună de nimic. Totodată, s-a creat un climat la serviciu, care nu-i permitea contestatoarei să fie eficientă în activitatea desfășurată datorită presiunilor create.
Reținându-se că prin această atitudine a patronilor societății față de contestatoare, s-a adus atingere demnității și onoarei acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 269 Codul muncii intimata - " & " SRL va fi obligată să achite contestatoarei suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Referitor la cererea contestatoarei de obligare a intimatei - " " SRL la plata drepturilor bănești aferente perioadei 2.2006-1.10.2006 (drepturi salariale și munca prestată în zilele de sâmbătă) și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent aceleiași perioade, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât în perioada 23.02.2006-1.10.2006 contestatoarea nu a avut încheiat contractul individual de muncă cu intimata și nici în cadrul procesului, prin multele precizări formulate prin apărător, nu a solicitat să se constate că, în această perioadă, a avut raporturi de muncă cu intimata - " & " SRL.
La data de 12.09.2007, contestatoarea și-a dat demisia de la - " & " SRL, aspect pe care ea însăși l-a învederat instanței prin precizările de la fila 103 dosar.
În aceste condiții, cererile contestatoarei de reintegrare pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale și a drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat începând cu data de 12.09.2007 și până la reintegrare efectivă, formulate în contradictoriu cu - " & " SRL, apar ca neîntemeiate și vor fi respinse.
Ținând cont că însăși contestatoarea a susținut că, în perioada 23.02.2006-1.10.2006 ar fi lucrat la - " " SRL, iar în perioada 1.10.2006-12.09.2007 a lucrat angajată cu contract individual de muncă la - " & " SRL, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a - " " SRL și se va respinge acțiunea în contradictoriu cu această intimată, având ca obiect anularea deciziei nr. 3/2007, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și plata drepturilor bănești aferente perioadei 1.10.2006-12.09.2007, pe excepție. De asemenea, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a - " & " SRL și, în consecință, va respinge acțiunea în contradictoriu cu această intimată, având ca obiect plata drepturilor bănești aferente perioadei 23.02.2006-1.10.2006, pe excepție.
Prin probatoriul administrat în cauză, contestatoarea nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că bonurile valorice ar fi venit la societatea angajatoare în mod nominal, iar unitatea ar fi refuzat să i le înmâneze. De altfel, potrivit Legii 142/1998 și HG 5/1999, înmânarea bonurilor de masă către salariați reprezintă o posibilitate lăsată de legiuitor la aprecierea angajatorului, impunându-se respingerea cererii contestatoarei formulată în contradictoriu cu ambele intimate, având ca obiect restituire contravaloare bonuri valorice.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că această cerere a rămas la stadiul de simple afirmații, nefiind dovedite prin probatoriul administrat în cauză, astfel că se impune respingerea ei.
Raportat la dispozițiile art. 296 combinat cu art. 298 alin. 3 Codul muncii, se va disjunge și declina în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - " & " SRL având ca obiect completarea carnetului de muncă cu perioada 23.02.2006-1.10.2006.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, contestatoarea și intimatele - " & " SRL și - " " SRL.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurenta contestatoare susține că, în mod eronat, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - " & " SRL, reținând eronat susținerile contestatoarei cu privire la societatea la care și-a desfășurat activitatea concretă. Tot în mod eronat a respins și cererea de obligare la plata drepturilor salariale, a concediului de odihnă și orelor suplimentare, în contradictoriu cu " " SRL, pe excepția lipsei calității procesuale pasive, fără a motiva respingerea cererii și admiterea excepției.
Arată recurenta contestatoare că această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată, însă, din moment ce s-a solicitat obligarea ambelor pârâte la plata drepturilor salariale și a concediilor neefectuate, rezultă că instanța a fost investită implicit și cu constatarea raporturilor de muncă, dovedite cu înscrisuri. Din fișa postului și din procesele verbale de predare primire încheiate în baza contractelor de vânzare cumpărare, rezultă, la modul strict, că raporturile de muncă în perioada 23.02.2006-1.10.2006 sunt între contestatoare și pârâta - " " SRL, față de care s-a și solicitat obligarea la plata drepturilor cuvenite.
Citând dispozițiile art. 16 Codul muncii, recurenta contestatoare mai susține că nu are importanță că a fost încheiat contractul individual de muncă cu - " & " SRL și că fișa postului este întocmită de - " " SRL, deoarece între cele două pârâte există un contract de colaborare. Fiind dovedite raporturile contractuale de muncă cu - " " SRL, instanța trebuia să oblige această societate la plata drepturilor cuvenite sau să o oblige pe - " & " SRL în calitatea sa de reprezentant al primei pârâte.
A mai arătat recurenta contestatoare că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, astfel că hotărârea este parțial lipsită de temei legal.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentele intimate susțin, în primul rând, că în mod greșit a constatat instanța de fond nulitatea absolută a deciziei nr. 3 din 23.10.2007, în condițiile în care s-a făcut dovada că, o dată cu decizia contestată, s-au comunicat contestatoarei și reclamațiile ce au stat la baza cercetării disciplinare și aplicării sancțiunii.
De asemenea, în ceea ce privește compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent perioadei 1.10.2006-12.09.2007, s-a făcut dovada achitării acestuia la data de 30.11.2007.
În legătură cu cele 47 zile de sâmbătă, se arată că recurenta contestatoare nu avea un program fix, programul de sâmbătă fiind pentru agenții de vânzări, care au fixate din proprie inițiativă întâlniri cu clienții. Oricum, presupusa muncă de sâmbătă nu are un caracter permanent și nu este remunerată în cazul agenților de vânzări.
Nici dispoziția de plată a daunelor morale nu are un fundament real, fiind contrazisă de declarațiile martorilor audiați. Nu se poate ajunge la concluzia că recurenta contestatoare ar fi fost supusă la presiuni de natură morală în timpul executării contractului de muncă sau ulterior încetării acestuia. Atmosfera de lucru este una de calm, bună comunicare și înțelegere.
Au mai susținut recurentele intimate că în mod greșit prima instanță a respins pretențiile din cererea reconvențională ca nedovedite, fiind depusă la dosarul cauzei dovada cheltuielilor ocazionate de școlarizările contestatoarei, dovada plății excursiei în Portugalia și a acordării discountului cu privire la autoturismele achiziționate.
Prin întâmpinarea formulată, recurentele intimate - " & " SRL și - " " SRL au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta contestatoare, considerând că pretențiile acesteia sunt lipsite de fundament juridic.
Recurentele intimate au depus copii de pe înscrisuri. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurente, Curtea constată următoarele:
Prin recursul declarat, recurenta contestatoare a criticat hotărârea primei instanțe doar în ceea ce privește modul de soluționare a cererii privind plata drepturilor salariale, compensarea în bani a concediului de odihnă și zilele lucrate suplimentar din perioada 23.02.2006-1.10.2006.
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata - " " SRL având ca obiect compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și plata drepturilor bănești aferente perioadei 23.02.2006-1.10.2006 și ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata - " & " SRL având ca obiect plata drepturilor bănești aferente perioadei 23.02.2006-1.10.2006. Prin urmare, contrar susținerilor recurentei contestatoare, prima instanță nu a respins această cerere pe excepția lipsei calității procesuale pasive a - " " SRL, deci nu era necesar ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se întemeiază soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei recurente intimate.
Pe excepția lipsei calității procesuale pasive a - " " SRL a fost respinsă cererea având ca obiect anularea deciziei nr. 3/2007, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și plata drepturilor bănești aferente perioadei 1.10.2006-12.09.2007, iar în motivarea admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentelor intimate în cele două cereri cu obiecte diferite, prima instanță a avut în vedere chiar susținerile recurentei contestatoare din cererea de chemare în judecată, conform cărora a participat la interviu pentru angajare la - " " SRL, unde a fost acceptată și a început activitatea pe data de 2.02.2006, fără a i se întocmi forme legale, contractul de muncă fiindu-i încheiat la data de 1.10.2006, cu - " & " SRL. De altfel, recurenta contestatoare chiar menționează, în cererea de recurs, că a solicitat obligarea ambelor recurente intimate la plata drepturilor bănești, "lăsând la aprecierea și luminile judecătorilor acest aspect", respectiv care dintre cele două societăți să fie obligată la plata acestor drepturi. În condițiile în care, în derularea raporturilor de muncă, recurenta contestatoare nu putea pretinde, pentru aceeași muncă prestată, plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de la doi angajatori, persoane juridice care recunosc că au un contract de colaborare, era necesar ca prima instanță să clarifice, pe baza susținerilor recurentei contestatoare, calitatea procesuală pasivă a celor două recurente intimate.
În ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a cererii privind plata drepturilor aferente perioadei 23.02.2006-1.10.2006 formulată în contradictoriu cu recurenta intimată - " " SRL, se constată, așa cum susține și recurenta contestatoare, că plata acestor drepturi nu este condiționată de o cerere prealabilă de constatare a raporturilor de muncă. În condițiile în care nu s-a încheiat contractul individual de muncă în formă scrisă, așa cum se pretinde de către recurenta contestatoare pentru perioada 23.02.2006-1.10.2006, se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă, art. 16 alin. 2 stabilind o singură prezumție care privește unul dintre elementele contractului individual de muncă, respectiv durata nedeterminată. Or, recurenta contestatoare nu a făcut dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate. Fișa postului, invocată și în recurs, nu a fost depusă, iar pe baza celor trei oferte de leasing financiar și a procesului verbal de predare primire, pe care se menționează numele recurentei contestatoare, nu se pot stabili elementele esențiale ale contractului individual de muncă, printre care salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă, și nici nu se poate stabili că recurenta contestatoare a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă în perioada 23.02.2006-1.10.2006, pentru a fi îndreptățită la plata drepturilor salariale, a unor drepturi suplimentare și la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat la încetarea raportului de muncă.
De asemenea, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod proc. civilă, înscrisurile invocate de recurenta contestatoare nefiind "acte juridice deduse judecății", ce ar fi fost greșit interpretate de prima instanță, ci mijloace de probă, și nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, neputându-se stabili care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de prima instanță.
Cu privire la recursul declarat de recurentele intimate, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu "descrierea faptei care constituie abatere disciplinară". Împrejurarea că, o dată cu decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare, s-au comunicat recurentei contestatoare și reclamațiile care au stat la baza cercetării disciplinare și aplicării sancțiunii, nu acoperă cerința imperativă a legii în ceea ce privește descrierea faptei și nu înlătură nulitatea absolută a deciziei, constatată de instanța de fond.
Recurenta intimată - " & " SRL, căreia îi revine sarcina probei, a dovedit că a plătit recurentei contestatoare suma de 184 lei, conform statului de plată compensatoriu aferent concediului de odihnă 2006 și 2007, sumă trimisă cu mandatul poștal nr. 20321, primit de recurenta contestatoare la data de 3.11.2007, așa încât neîntemeiat a obligat-o prima instanță pe recurenta intimată la plata drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent perioadei 1.10.2006-12.09.2007. Recurenta intimată nu a dovedit că a plătit recurentei contestatoare și drepturile salariale aferente perioadei 1.07.2007-12.09.2007.
Din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor, nu rezultă nici că recurenta contestatoare a lucrat în fiecare sâmbătă în perioada 1.10.2006-12.09.2007, așa cum a reținut prima instanță, care a obligat-o pe recurenta intimată - " & " SRL la plata drepturilor bănești pentru munca prestată în 47 zile se sâmbătă. De altfel, prima instanță, care a preluat cererea recurentei contestatoare, nici nu a arătat în ce ar consta aceste "drepturi bănești", iar în considerente a făcut trimitere la dispozițiile art. 133 alin. 2 Codul muncii, dispoziții evident inaplicabile situației recurentei contestatoare, căreia nu i s-a suspendat repausul săptămânal, în condițiile art. 133 alin. 1 Codul muncii, pentru a avea dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. 2.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 269 Codul muncii pentru atragerea răspunderii patrimoniale. Potrivit articolului menționat, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Nu se poate stabili, așa cum a reținut prima instanță, că atitudinea "patronilor societății" a produs recurentei contestatoare un prejudiciu moral în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Mai mult, martorii se referă la administratorii sau administratorul societății ori la reprezentantul acesteia. Nu rezultă cine sunt aceste persoane care i-au adresat cuvinte jignitoare recurentei contestatoare, care era numărul lor, ce societate ar fi reprezentat și dacă aveau, într-adevăr, calitatea de reprezentant al recurentei intimate - " & " SRL, care a fost obligată la plata daunelor morale în sumă de 3000 lei. De altfel, atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorului presupune, de regulă, o faptă ilicită a unuia dintre salariații săi, împotriva căruia se poate îndrepta ulterior pentru recuperarea sumelor plătite drept despăgubiri către salariatul prejudiciat.
În ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale formulate de recurentele intimate, se constată că, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului nu este suficient ca angajatorul să facă dovada că a efectuat cheltuieli ocazionate de școlarizarea salariatului, că a suportat costul unei excursii sau a acordat discounturi salariatului. Răspunderea patrimonială a recurentei contestatoare nu poate fi atrasă decât dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 270 Codul muncii, respectiv: calitatea de salariat al angajatorului păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Dintre aceste condiții, singura dovedită este calitatea recurentei contestatoare de salariat al recurentei intimate - " & " SRL. Nu rezultă care este fapta ilicită și personală săvârșită de aceasta cu vinovăție, în legătură cu munca sa, care să fi cauzat recurentei intimatei un prejudiciu material, cert și determinat.
În consecință, față de considerentele expuse, constatând că sunt întemeiate, în parte, susținerile recurentei intimate - " & " SRL, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de aceasta și se va modifica în parte sentința, în sensul că se vor respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - " & " SRL, având ca obiect plata drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent perioadei 1.10.2006-12.09.2007 și a muncii prestate în 47 zile de sâmbătă în aceeași perioadă, precum și plata daunelor morale. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Recursurile declarate de recurenta contestatoare și recurenta intimată - " " SRL împotriva aceleiași sentințe vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTOVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de & I împotriva sentinței civile nr. 696/16.05.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererile formulate de contestatoarea - în contradictoriu cu intimata & I privind plata drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent perioadei 1.10.2006 -12.09.2007, drepturilor bănești pentru munca prestată în 47 zile de sâmbătă în perioada 1.10.2006 -12.09.2007 și daunelor morale în sumă de 3000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursurile declarate de și I împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
12.02.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Daniela
