Pretentii civile. Speta. Decizia 62/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 62
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă privind recursul declarat de recurenții, G, împotriva sentinței civile nr.1537/09.10.2009 a Tribunalului Iași, intimați fiind Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți, cons.jr. - pentru intimata Curtea de Conturi a României, lipsă fiind reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează dosarul este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat pentru recurenți solicită admiterea recursului ca întemeiat și modificarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii principale.
Susține că prima instanță a respins acțiunea raportându-se la Decizia nr.21/10.03.2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii și prin care s-a constatat că plata sporului de 50 % se aplică numai magistraților, dispozițiile OG.83/2000 nefiind aplicabile în prezenta cauză. Mai arată că instanța de fond în mod greșit reține că prin OG. 83/2000 a fost modificat art.56 din Legea 50/1996. Precizează că acest articol a fost abrogat și nu modificat, cu încălcarea dispozițiilor legale constituționale. Guvernul României nu avea abilitatea să abroge dispozițiile din Legea 50/1996, ci doar să le modifice. Mai menționează că art.56 din Legea 50/1996, ca urmare a modificării sale prin Legea 104/1999, are drept reglementare acordarea sporurilor de stabilitate precum și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Susține că pârâta Curtea de Conturi a invocat prin întâmpinare Decizia nr.821/03.07.2008 a Curții Constituționale, dar care nu are legătură și incidență cu acest caz.
Pentru considerentele expuse și în motivele de recurs, apărătorul recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Cons. jr. pentru intimată solicită respingerea recursului și precizează că în sistemul bugetar de stat drepturile salariale sunt stabilite prin lege de către legiuitor.
Susține că și controlorii financiari au beneficiat de acest spor prin asimilație cu magistrații. Prin modificările legislative ce au avut în timp, aceste sporuri au fost retrase printr-o dispoziție de modificare a Legii 24/2000 dispoziție intrată în vigoare de la publicarea in Monitorul Oficial.
Reprezentanta intimatei Curtea de Conturi a României precizează că prin OG.160/2003 a fost abrogată Anexa III/2 din OG.24/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Raportat la afirmațiile recurenților privind constituționalitatea actelor normative abrogate, cons.jr. precizează că în aceste sens Curtea Constituțională a pronunțat Decizia 838/ 27.05.2008 și prin care se statuează că această problematică este de competența instanțelor constituționale.
Față de aceste considerente, având în vedere și concluziile scrise, reprezentanta Curții de Conturi a României solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 7115/99/22.09.2008, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate și risc pentru suprasolicitare neuropsihică, aferente perioadei iulie 2005 - iulie 2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata pe viitor a acestor drepturi și la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi Prin Legea nr. 104/1999 s-a prevăzut la pct. 36 alin. 2 că art. 52 din Legea nr. 50/1996 va avea următorul conținut: "controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică". Ulterior, salarizarea controlorilor financiari a fost reglementată prin nr.OUG 160/2000 care, în art. 1, stabilit că toți controlorii financiari se remunerează cu indemnizația lunară care, potrivit art. 3, este "unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar". În art. 6 alin. 1 din ordonanță s-a prevăzut că "pe data aplicării prezentei ordonanțe, prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute în Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile funcțiilor specifice Curții de Conturi". Astfel, au susținut reclamanții că prin nr.OUG 160/2000 nu a fost abrogată Legea nr. 104/1999 prin care controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar pârâta, fără justificare, le-a îngrădit drepturile salariale prin neplata sporurilor menționate.
Au mai susținut reclamanții că Legea nr. 104/1999 are caracter de lege organică. Art. 52 din Legea nr. 104/1999 a fost abrogat prin art. 6 din nr.OG 160/2000, însă acest act normativ este un act de nivel inferior Legii nr. 104/1999, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000. Prin urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 52 din Legea nr. 104/1999 să se producă și după intrarea în vigoare a nr.OG 160/2000.
Reclamanții au mai precizat faptul că unui număr însemnat de controlori financiari din cadrul altor camere le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel încât, în situația adoptării unei soluții contrare, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, sentințele civile nr. 456/07.05.2008 a Tribunalului Buzău și nr. 3951/16.06.2008 a Tribunalului Gorj.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este nr.OUG 160/2000 care, la art. 3, prevede că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar. Același act normativ prevede la art. 6 faptul că "pe data aplicării prezentei ordonanțe, prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute în Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile funcțiilor specifice Curții de Conturi". A mai susținut pârâta că dispozițiile actelor normative enunțate sunt neechivoce, astfel încât reclamanții nu mai pot beneficia de sporurile solicitate.
Pârâta a formulat și o cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să asigure fondurile necesare privind plata sporului solicitat de reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 1792/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL IAȘI, secția de contencios administrativ.
Prin sentința nr. 39/CA/02.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIa fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă și litigii de muncă și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin decizia nr. 2573/13.05.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționându-se conflictul negativ de competență, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași - secția litigii de muncă.
Cauza a fost reînregistrată la ribunalul Iași sub nr- la data de 17.06.2009.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, chematul în garanție a susținut că între el și reclamanți nu există raporturi juridice și că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, Ministerul Finanțelor Publice nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
La termenul de judecată din 23.09.2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Prin sentința civilă nr.1537/09.10.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
A declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 386/2007, precum și disp. art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere disp. art. 8 din Decretul nr. 92/1976.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții sunt controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi I, aflându-se în raporturi de muncă cu pârâta Curtea de Conturi a României, care are calitatea de angajator.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate și risc pentru suprasolicitare neuropsihică, aferente perioadei iulie 2005 - iulie 2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata pe viitor a acestor drepturi și la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
În prezent, salarizarea reclamanților este reglementată de nr.OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi. Potrivit art. 3 din acest act normativ, " indemnizația este unica forma de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial". De asemenea, potrivit art. 6 din nr.OUG 160/2000, "pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi. Anexa nr. III/2 și punctul 1 din anexa nr. VI/2 lit. D din OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar se abrogă".
În consecință, având în vedere dispozițiile nr.OUG 160/2000, s-a reținut de către instanță că este neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata sporului de stabilitate și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu luna iulie 2005.
În ceea ce privește susținerile reclamanților referitoare la faptul că sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică li se cuvine în temeiul art. 52 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată și completată această lege prin Legea nr. 104/1999 de aprobare a nr.OG 9/1997 și a nr.OG 56/1997, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 50/1996 republicată, "controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent", precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică". Ulterior, acest art. 56 fost modificat prin nr.OG 83/2000, în noua formă modificată nemaifiind prevăzute aceste sporuri pentru controlorii financiari. Totodată însă, prin art. 8 din nr.OG 83/2000 s-a prevăzut că nota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la.OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 31 martie 2000, se completează cu un alineat cu următorul cuprins: "controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de baza brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de bază brut". În consecință, instanța a reținut că după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, controlorii financiari erau îndreptățiți la plata sporurilor de stabilitate și de risc și suprasolicitare neuropsihică în temeiul art. 8 din acest act normativ. S-a mai reținut însă de către instanță că art. 8 din nr.OG 83/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 334/2001. Totodată, și anexa III/2 la.OUG nr. 24/2000 a fost abrogată de art. 6 din nr.OUG 160/2000.
În consecință, față de prevederile legale menționate, instanța a reținut că în prezent nu mai există nici un temei legal pentru acordarea sporurilor de stabilitate și risc și suprasolicitare neuropsihică pentru controlorii financiari.
Raportat acestor considerente, instanța a constatat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, și a respins-
Pe cale de consecință, instanța a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin recurenții că, deși instanța de fond a reținut inițial în mod corect că prin Legea nr. 104/1999 de aprobare a nr.OG 9/1997 și a nr.OG 56/1997 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 s-a prevăzut la pct.36(2) că art. 52 din Legea nr. 50/1996 va avea următorul conținut:,controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate - precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică", în mod greșit a reținut ulterior că prin OG 83/2000, art.56 din Legea 50/1996 a fost modificat.
În realitate, susțin recurenții, din analiza textului de lege rezultă că acest articol a fost abrogat, și nu modificat.
Astfel, prin OG 83/2000, art.56 a căpătat un nou cuprins și înțeles, sporurile solicitate fiind abrogate din această lege cu încălcarea dispozițiilor constituționale.
Consideră recurenții că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea 125/2000 să abroge dispoziții din Legea 50/1996, ci doar să modifice și să completeze. În acest fel, prin emiterea OG 83/2000, au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, fiind încălcate disp. art. 108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Abrogarea dispozițiilor art.56 din Legea 50/1996 nu pot fi asimilate modificării unui act normativ. În conformitate cu disp. art. 56-60 din Legea 24/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt instituții juridice distincte. Astfel, deși în cuprinsul OG 83/2000, sub aspectul de formă art.56 pare modificat (folosindu-se sintagma,se modifică și are următorul cuprins"), această modificare nu respectă condițiile de fond prevăzute în art.59 din Legea 24/2000, conform căruia,modificarea sau completarea unui act normativ este admisă dacă nu afectează concepția generală ori caracterul unitar al acelui act". Modificarea este definită ca fiind schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare. Abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea.
Ori, art. 56 din Legea 50/1996, ca urmare a modificării sale prin Legea 104/1999 - susțin recurenții - are drept reglementare acordarea sporurilor de stabilitate,precum și de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar prin modificarea operată de OG 83/2000, textul este desființat complet, prevăzându-se doar reglementări legate de judecătorii și procurorii Curții de Conturi.
Ca atare, susțin recurenții, este evident că textul a fost abrogat din Legea 50/1996 prin prevederile OG 83/2000, cu încălcarea dispozițiilor constituționale. Abrogarea textului dintr-o lege organică printr-o ordonanță de urgență nu poate produce efecte juridice, deoarece este un act normativ de nivel inferior. Mai mult, arată recurenții, art. VIII al OG 83/2000 vine în sprijinul susținerilor lor, întrucât prevede că dispozițiile referitoare la sporurile controlorilor financiari se vor regăsi în OUG 24/2000.
Mai arată recurenții că în mod greșit a reținut prima instanță că acțiunea este neîntemeiată având în vedere dispozițiile OUG 160/2000.
Deși salarizarea controlorilor financiari a fost reglementată prin OUG 160/2000, iar potrivit art.1 și 3 aceștia sunt salarizați cu indemnizație lunară ca unică formă de salarizare, în art.6 alin.1 s-a prevăzut că,pe data aplicării acestei ordonanțe, prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute în Legea 50/1995 nu mai sunt aplicabile funcțiilor specifice Curții de Conturi.
Rezultă, astfel, că prin OUG 160/2000 nu a fost abrogată Legea 104/1999, prin care controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și în mod nelegal pârâta nu a plătit reclamanților aceste sporuri începând cu anul 2000. Consideră recurenții că, în acest mod, pârâta a îngrădit drepturile salariale ale reclamanților și a încălcat prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât o asemenea măsură nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducând atingere însuși existenței acestui drept, fără ca aceasta să fie justificată de o cauză de utilitate publică.
În plus, arată recurenții, plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost tranșată de într-o speță similară privind categoria socio-profesională a magistraților, prin Decizia 21/10.03.2008.
Ca atare, solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Prin concluziile scrise, intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul reclamanților este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, dreptul controlorilor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin Legea 104/1999 privind aprobarea OG 9/1997 și OG 56/1997 (publicată la 16.06.1999), care, la art. 36^2 prevedea că Art. 52 alin.2 din Legea 50/1996 va avea următorul cuprins:, Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică."
Art. 52 alin. 2 din Legea 50/1996 a devenit art. 56 alin. 2, ca urmare a republicării Legii 50/1996 la data de 18.11.1999.
Prin Art.1 pct.46 din OG 83/2000 (publicată la 01.09.2000) s-a prevăzut că articolul 56 din Legea 50/2000 va avea următorul cuprins:,Art. 56. - (1) Judecătorii financiari din Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, judecătorii financiari inspectori din Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, procurorii financiari și procurorii financiari inspectori de pe lângă Curtea de Conturi sunt salarizați cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru procurorii și, respectiv, procurorii inspectori din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Președintele Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi se salarizează la nivelul procurorului șef de secție din Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.(2) Judecătorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, precum și procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi se salarizează cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Președinții colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, se salarizează la nivelul vicepreședinților curților de apel. (3) Magistrații-asistenți din cadrul Secției jurisdicționale a Curții de Conturi se salarizează cu coeficientul de multiplicare prevăzut de prezenta lege pentru judecătorii curților de apel.(4) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul Colegiului jurisdicțional și al Secției jurisdicționale ale Curții de Conturi, precum și cel care funcționează pe lângă procurorul general de pe lângă Curtea de Conturi este salarizat potrivit prevederilor prezentei legi aplicabile personalului auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplica în mod corespunzător. (5) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi, precum și cel care funcționează pentru procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi este salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul curților de apel și parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.(6) judecătorilor financiari, procurorilor financiari, judecătorilor financiari inspectori, procurorilor financiari inspectori și magistraților-asistenți, stabilite potrivit alin. (1)-(3), sunt unica formă de salarizare a acestora. Prevederile art. 5 se aplica în mod corespunzător."
Este adevărat că, aparent, dispozițiile privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică controlorilor financiari prin art. 56 alin.2 par a fi abrogate prin Art.1 pct.46 din OG 83/2000 (prin raportare la dispozițiile art. 55-58 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în forma în vigoare la data de 01.09.2000); însă, prin Art.8 din OG 83/2000 s-a prevăzut că,Nota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 31 martie 2000, se completează cu un alineat cu următorul cuprins: "Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la <LLNK 11996 50 11 202 18 46>art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de bază brut."
Ca atare, prin același act normativ a fost menținut (și nu abrogat) dreptul controlorilor financiari la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, completându-se dispozițiile legale din OUG <LLNK 12000 24180 301 0 45>OUGOUOOoooooo nr. 24/2000 referitoare la drepturile salariale ale categoriei profesionale a controlorilor financiari.
În atare condiții, nu poate fi aplicată prin analogie Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008 a ( prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, reținându-se, în esență, că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată - ce recunoșteau acest drept categoriilor profesionale menționate - au fost nelegal abrogate prin OG 83/2000, cu încălcarea prevederilor constituționale și ale legii de abilitare), în cazul controlorilor financiari nefiind vorba despre abrogarea dispozițiilor ce consacrau dreptul acestora la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În plus, prin Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale s-a stabilit că nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în vigoare.
Pe de altă parte, ulterior apariției OUG 83/2000, potrivit art. 58 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în forma în vigoare la data de 01.09.2000 (conform căruia,Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază"), dreptul controlorilor financiari la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a rămas recunoscut acestora prin Nota la anexa III/2 la OUG 24/2000.
Prin OUG 160/2000 (publicată la 18.10.2000) au fost abrogate dispozițiile ce consacrau dreptul controlorilor financiari la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Conform art.6 alin. (2) din OUG 160/2000,Anexa nr. III/2 și punctul 1 din anexa nr. VI/2 lit. D din <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar se abrogă."
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că, în prezent, nu mai există nici un temei legal pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică controlorilor financiari, dreptul fiind abrogat prin OUG 160/2000 și nu prin OG 83/2000.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de control judiciar reține că, în materia drepturilor salariale, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională (ex. deciziile 721/2006, 108/2006, 693/2006) au stabilit că legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități care impun în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă, vechimea în muncă. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
În ceea ce privește acest mod diferit de stabilire al remunerării de bază, și jurisprudența, este în sensul menționat anterior; astfel, încauza Lithgow and others United, no.9006/80;9262/81;9263/81, 8 iulie 1986, Curtea reține că " Statele contractante beneficiază de o largă putere de apreciere în luarea deciziei dacă și în ce măsură aplicarea unor tratamente diferențiate în cazuri ușor diferite, dar care în general sunt similare, este necesară".
Raportat tuturor considerentelor expuse, nefiind incidente motivele invocate de recurenți, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul reclamanților și va menține sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr.1537 din 09.10.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
12.02.2010 - 02 ex.
Tribunalul Iași - I
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Trutescu, Carmen
