Pretentii civile. Speta. Decizia 6268/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
Dosar nr-(3177/2009)
DECIZIA CIVIL NR. 6268/
Ședința public de la 04.11.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECTOR - - -
JUDECTOR -
GREFIER
Pe rol soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr.2737/R/27.04.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCURE ȘTI -Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr- formulat de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Autoritatea Național pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Afacerilor Externe, Direcția General a Finanțelor Publice C în numele Ministerului Finanțelor Publice, -, T, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lâng Judectoria Sector 1, Parchetul de pe lâng Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției și Libertților.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns contestatoarea, personal, lips fiind intimații.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Curtea pune în discuție excepția lipsei calitții procesuale pasive invocate de intimații Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi
Contestatoarea las la aprecierea instanței.
Curtea respinge excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de intimații Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș, întrucât obiectul prezentei contestații în anulare se substituie decizia civil nr.2737/R/27.04.2009, pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI -Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, iar în dispozitivul acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș se regsesc ca prți.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pe contestație.
Contestatoarea, personal, solicit admiterea contestației. Depune la dosar note scrise. Arat c prin decizia civil pronunțat în recurs s-a creat o situație care a dezavantajat- Al doilea motiv al contestației, îl constituie msura dispus de instanț privind prescripția dreptului material la acțiune. Arat c prescripția trebuia s opereze de la data introducerii cererii de intervenție și nu de la data introducerii cererii de chemare în judecat. Solicit actualizarea pensiei luând în considerare sporul de 50% prevzut pentru risc și suprasolicitarea neuropsihic.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de faț constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.1005/14.06.2008 pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul C l rași - Secția Civil a respins excepția lipsei calitții sale procesuale pasive invocat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 18.11.1999 - 10.07.2004, invocat de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis în parte acțiunea reclamanților, -, și - și intervenienților, uita, T și, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lâng Judectoria sector 1 B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lâng Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș, Autoritatea Național pentru Protecția Drepturilor Copilului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lâng Judectoria sector 1 B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Parchetul de pe lâng Tribunalul Giurgiu, Autoritatea Național pentru Protecția Drepturilor Copilului, și Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș s plteasc reclamanților drepturile bnești reprezentând spor de stres și suprasolicitare neuropsihic în procent de 50% calculat la salariul de baz lunar începând cu data de 11.07.2004 și în continuare, pân la abrogarea dispoziției care a instituit acest spor sau pân la pierderea calitții de magistrat, proporțional cu perioada lucrat de fiecare reclamant la fiecare pârât în parte, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plții efective.
A obligat pârâții s plteasc intervenienților drepturile bnești reprezentând spor de stres și suprasolicitare neuropsihic în procent de 50% calculat la salariul de baz lunar, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plții efective, dup cum urmeaz:
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție ctre intervenientul pentru perioada 09.08.2004-01.02.2007;
- pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Afacerilor Externe ctre intervenientul începând cu data de 14.08.2004 și proporțional cu perioada cât acesta a lucrat în cadrul acesta a lucrat în cadrul fiecrui pârât;
- pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști și Consiliul Superior al Magistraturii ctre intervenientul în perioada 27.09.2004-23.01.2006, proporțional cu cât a lucrat în cadrul fiecrui pârât;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție ctre intervenientul în perioada 13.11.2004 -21.12.2005;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție ctre intervenienții și perioada 19.11.2004 - decembrie 2006 și respectiv 19.11.2004 - martie 2005;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție ctre intervenienții și în perioada 13.12.2004-15.11.2005 și respectiv 13.12.2004-01.03.2005;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casații și Justiție ctre intervenienta în perioada 12.05.2005 - 31.12.2005;
- pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție ctre intervenienții T și pentru perioada 09.05.2005 - 31.12.2007 și respectiv 09.05.2005 -25.03.2007.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei Finanțelor formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor s aloci sumele necesare plții drepturilor acordate prin prezenta hotrâre.
A respins acțiunea reclamanților pentru perioada 18.11.1999 - 10.07.2004 ca fiind prescris.
A respins cererile intervenientului pentru perioada 18.11.1999-08.08.2004, intervenientului pentru perioada 18.11.1999-13.08.2004, intervenientului pentru perioada 27.06.2003-26.09.2004, intervenientei pentru perioada 23.0.1.2001-12.11.2004, intervenienților și pentru perioada 18.11.1999 - 18.11.2004, interveniențiloi și pentru perioada 18.11.1999-12.12.2004, intervenientei pentru perioada 01.06.2004-11.05.2005 intervenientului T și intervenientei pentru perioada 18.11.1999-08.05.2005, ca fiind prescrise.
A respins cererea de intervenție formulat de intervenienta ca fiind prescris; a respins captul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale și efectuarea mențiunilor în carnetele de munc.
A dispus disjungerea din prezentul dosar a cererii de intervenție în interes propriu formulat de intervenienții și, Augusta și, I, A, și și formarea unui nou dosar cu termen de judecat la 25.06.2008.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 18.11.1999-10.07.2004, c, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 cât și art. 283 alin 1 lit. c) din Codul Muncii, în situația în care obiectul conflictului individual de munc const în plata unor despgubiri ctre salariați, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este de 3 ani iar în raport de data introducerii acțiunii reclamanții se constat c pe perioada septembrie 18.11.1999 - 10.07.2004 acest termen este depșit.
Pentru aceleași considerente, instanța a constatat prescris dreptul la acțiune și în cazul intervenienților, pentru perioada anterioar termenul de 3 ani, termen calculat în raport de data introducerii cererii de intervenție în interes propriu, și pe cale de consecinț a respins cererile acestora pentru perioada respectiv ca fiind prescrise.
Excepția lipsei calitții sale procesuale pasive invocat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a fost respins deoarece între acest pârât și intervenientul a existat un raport de munc așa cum rezult din înscrisurile existente la dosar (copia carnetului de munc). Pe fondul cauzei, astfel dup cum rezult din expunerea rezumat a lucrrilor dosarului în speța dedus judecții, tema pretențiilor și probațiunii vizeaz acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic, pentru reclamanți în calitatea acestora de magistrați din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și din cadrul Parchetelor de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI și Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Bucure ști, Judectoria Sectorului 1 B, Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Timi ș, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Autoritatea Național pentru Protecția Drepturilor Copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar.
Ulterior prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 1/1996.
Potrivit art. 1 Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, orice persoan fizic juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauz de utilitate public și în condițiile prevzute lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Caracterizat în mod indubitabil într-o valoare economic, sporul de risc și suprasolicitare nervoas constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene Drepturilor Omului, alturi alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, prțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazeaz pe un serviciu deja prestat, ele instituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezult și din hotrârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
În concluzie dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizeaz ca o valoare patrimonial (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoan ar fi putut în mod efectiv și licit s le dobândeasc) deci un bun în sensul primei fraze a art. 1.
Proprietatea asupra acestui bun confer dreptul reclamanților de a nu fi lipsiți de ele în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Msura eliminrii sporului de risc și suprasolicitare nervoas pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justific, întrucât limitarea drepturilor nu era necesar într-o societate democratic pentru a garanta respectarea drepturilor și libertților altora sau pentru a proteja ordinea public, securitatea național, sntatea public sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitri ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speț, astfel încât, în baza art. 20 alin 2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la. ca fiind mai favorabile decât legislația intern.
În concluzie prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost înclcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic.
Instanța a reținut și faptul c, la data stabiliri acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judectorii și celelalte categorii de personal își desfșoar activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihic.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotriv, s-au acutizat, întrucât, odat cu aderarea României la UE, au crescut cerințele înfptuirii actului de justiție în condițiile de calitate și eficienț sporite.
În situația actual, când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu, iar condițiile de munc sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evident.
La cele de mai sus se adaug și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formuleaz împotriva magistraților numeroase sesizri, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecinț creșterea suprasolicitrii neuropsihice și a stresului magistraților.
Acțiunea reclamanților este întemeiat și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. XXI din 10 martie 2008 Înaltei Curții de Casației și Justiției, raportate la cele ale art. 293 alin. 3 din Codul d e procedur civil, problema de drept dedus judecții fiind delegat de instanța suprem în favoarea reclamanților.
A fost respins captul de cerere privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetele de munc ale reclamanților deoarece exist o obligație legal în acest sens prevzut de Decretul nr. 92/1976.
Captul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale a fost respins deoarece conform art.78 din Codul Muncii despgubirile acordate de instanț în cazul litigiilor de munc sunt drepturi salariale indexate și pe cale de consecinț dac pârâții au fost obligați la actualizarea drepturilor salariale potrivit ratei inflației aceștia nu pot fi obligați și la plata ctre reclamanți și intervenienți a dobânzii legale aferent drepturilor salariale.
Recursurile declarate împotriva sus-menționatei sentințe au fost soluționate prin decizia nr. 2737/04.2009 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a-VII-a, astfel:
A respins recursurile declarate de Autoritatea Național pentru Protecția Drepturilor Copilului și Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice C, ca tardiv formulate.
S-a constatat nulitatea recursului declarat de ctre recurenta.
Au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de ctre recurenții Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație Și Justiție.
Au fost admise recursurile declarate de ceilalți recurenți-reclamanți și recurenți intervenienți.
A fost modificat în parte sentința recurat, în sensul c:
Au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale în materie civil calculate la sumele cuvenite potrivit prezentei hotrâri, de la data formulrii acțiunii, respectiv a cererilor de intervenție în interes propriu de ctre fiecare dintre reclamanți sau intervenienți pân la data plții efective.
Au fost obligați pârâții s efectueze mențiunile corespunztoare drepturile recunoscute prin prezenta hotrâre în carnetele de munc ale reclamanților și intevenienților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție la plata ctre intervenientul a drepturilor bnești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50% calculat la salariul de baz lunar începând cu 09.08.2004 și în continuare, pân la abrogarea dispoziției care a instituit acest spor sau pân la pierderea calitții de magistrat, sume ce vor fi actualizate de la scadența pân la plata efectiv și la care se va aduga dobânda legal în materie civil calculate de la data formulrii cererii de intervenție în interes propriu (09.08.2007) pân la data plții efective.
Au fost respinse pretențiile formulate de intervenienta, faț de prescripția dreptului la acțiune.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Instanța de recurs a reținut urmtoarele:
Criticile formulate de ctre recurenții, T, au fost gsite întemeiate.
Astfel, reclamanți ale cror pretenții au fost gsite întemeiate, sunt îndreptțiți și la repararea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale sumelor pretinse.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul Muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executrii, cu toate c nu este rea-credinț din partea sa, afar doar dac nu va justifica c neexecutarea provine dintr-o cauz strin, ce nu-i poate fi imputat, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferit și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speț nu se poate contesta faptul c moneda național a fost și este în continu devalorizare.
de inflație reprezint un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piața si prin intermediul cruia se msoar gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumprare, in timp ce dobânda legala reprezint câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume.
Așadar, daca instanța acorda creditorului o suma de bani reactualizata de la data când trebuia achitata la data plații efective, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit sa o primeasc cu o anumita perioada de timp anterioara.
De asemenea, Curtea a gsit întemeiat și cererea reclamanților privind înscrierea în carnetele de munc a mențiunilor corespunztoare drepturilor recunoscute prin prezenta hotrâre, conform dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la cererea recurentului intervenient, Curtea a apreciat c în mod greșit s-a dispus plata pretinsului spor doar pân la 01.02.2007, întrucât din carnetul de munc al acestuia rezult c recurentul intervenient funcționeaz și în prezent la Ministerul Public -Parchetul ÎCCJ.
Cu privire la recursul formulat de ctre recurenta, Curtea a reținut c aceasta a formulat cererea de intervenție în cauz la data de 09.05.2008 și a solicitat acordarea pretinsului spor pentru perioada 1999-14.03.2005, când s- pensionat pentru limit de vârst și vechime în magistratur.
Astfel, în mod greșit instanța a obligat pârâtul la plata sporului ctre pentru perioada 09.05.2005-2007, perioad în care intervenienta era deja pensionat și pentru care nici nu solicitase, de fapt plata sporului.
Referitor la aceast recurent, pretențiile sunt prescrise pentru întreaga perioad rmas de la data introducerii acțiunii și pân la data pensionrii sale, conform dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe a fost gsit nefondat, acest pârât fiind chemat în judecat de, care a avut raporturi de munc, a cror dovad s-a fcut conform carnetului de munc.
Nefondat a fost gsit și recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎCCJ.
Motivul legat de actualizarea sumelor cu indicele de inflație este nefondat pentru c reclamanții sunt îndreptțiți la repararea prejudiciului suferit prin plata cu întârziere a sumelor pretinse.
Cât privește admiterea captului de cerere referitor la acordarea în continuare a pretinsului spor, Curtea apreciaz c acesta se cuvine magistraților pân la abrogarea expres a dispozițiilor legale care îl reglementeaz.
Decizia pronunțat în recurs a fost atacat pe calea contestației în anulare de ctre.
Prin contestația în anulare formulat la data de 08.05.2009 contestatoarea critic decizia pronunțat în recurs pentru motivele prevzute de art. 317 (1) și art. 318 (1) pr. civ.
Referitor la motivul prevzut de art. 317 (1) pr. civ. teza I se arat c procedura de citare pentru termenul din 22.04.2009, când s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinit potrivit cu cerințele legale, motiv pentru care contestatoarea nu s-a putut prezenta la dezbateri pentru a-și susține cauza și motivele de recurs și a prezentat acte prin care a dovedit temeinicia argumentelor invocate.
Referitor la motivul prevzut de art. 318. pr. civ. teza a-II-a se susține c dezlegarea dat pricinii este rezultatul unei greșeli materiale.
Din analiza minutei, a rezultat, fr dubiu, c au fost respinse ca tardive sau nefondate numai recursurile declarate de patru dintre pârâți și au fost admise recursurile declarate de ceilalți recurenți-reclamanți și recurenți-intervenienți, fr excepție, deci și al contestatoarei.
Rezult, deci, c dup ce contestatoarei i-a fost admis recursul, modificându-se și în favoarea contestatoarei unele dispozițiuni ale sentinței, printr-o alt dispoziție i-au fost respinse în totalitate pretențiile.
Așa fiind, decizia contravine principiului "non reformation in pejus" consacrate în doctrina și practica judiciar și prevzut de dispozițiunile art. 315 (4) coroborate cu art. 296. pr. civ. potrivit crora contestatoarei nu i se putea crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotrârea atacat.
Dezlegarea pricinii a fost rezultatul omisiunilor de a cerceta în totalitate motivele pe care le-a invocat în recurs.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 309 pct. 9. pr. civ. contestatoarea a susținut c instanța de fond reținut în mod greșit c prescripția opereaz de la data formulrii cererii de intervenție și nu de la introducerea acțiunii principale, cu indicarea detaliat a argumentelor de fapt și de drept pe care contestatoarea și-a întemeiat acțiunea.
Instanța de recurs nu a rspuns criticilor formulate ci a expus numai considerentele pentru care contestatoarei i-au fost respinse pretențiile, dup ce prin minut a fost admis recursul și au fost acordate unele drepturi, raportate la cele stabilite prin sentinț.
Analizând contestația în anulare astfel formulat, Curtea o gsește neîntemeiat, pentru urmtoarele considerente:
Motivul întemeiat pe art. 317 (1) nu poate fi reținut deoarece pentru termenul din 22.04.2009 contestatoarea a fost citat (fila 6 dosar recurs Curtea de APEL BUCURE ȘTI ) la domiciliul pe care ea însși l-a indicat în înscrisul aflat la fila 14 dosarului Înaltei Curți de casație și Justiție.
Cât privește motivul întemeiat pe art. 318. pr. civ. nici acesta nu poate fi primit întrucât greșeala material pe care o invoc aici contestatoarea nu este aceea avut în vedere de textul art. 318 teza I pr. civ.
Textul procedural se refer la greșeli evidente, acestea trebuie s fie svârșite de instanț ca urmare a omiterii sau confundrii unor elemente sau date materiale importante ale cauzei.
Contestatoarea tinde s propun o reapreciere a probelor, ceea ce în calea extraordinar de atac, de retractare, a contestației în anulare nu este posibil.
Dac nu așa s-ar interpreta caracterul imperativ, restrictiv al normei cuprinse la art. 318. pr. civ. s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce nu este posibil.
Cât privește critica întemeiat pe omisiunea instanței de recurs de cerceta toate motivele de recurs, nici aceasta nu poate fi primit.
Curtea noteaz c, cea de-a doua tez a art. 318. pr. civ. are în vedere numai omisiunea de a se examina unul din motivele de casare prevzute de art. 304, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte; aceste argumente trebuie s fi subsumate motivul de casare pe care se sprijin, oricât de larg ar fi dezbtute.
Instanța a rspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare ( putând grupa în acest sens argumentele aduse de parte), obligație pe care, în prezenta cauz, instanța de recurs și-a îndeplinit-
Pentru toate aceste considerent, contestația în anulare a fost respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulat împotriva deciziei civile nr.2737/R/27.04.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCURE ȘTI -Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr- formulat de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Autoritatea Național pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Afacerilor Externe, Direcția General a Finanțelor Publice C în numele Ministerului Finanțelor Publice, -, T, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lâng Judectoria Sector 1, Parchetul de pe lâng Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției și Libertților, ca neîntemeiat.
Irevocabil
Pronunțat în ședința public de la 04.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./23.11.2009
Jud. recurs:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
