Pretentii civile. Speta. Decizia 6275/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6275
Ședința publică de la 12 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 736/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, -, a, ( ), -, a, -, -, -, a, -, A, -, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la 06.11.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la 12.11.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 736 din 15 iunie 2009, admis acțiuunea formulată de reclamanții -, C, -, a, (), -, a, -, -, -, a, -, A, -, și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CRAIOVA, și Tribunalul O l t, la plata sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.03.2008 și pentru viitor în raport de perioada lucrată de reclamanți, reactualizat la data plății efective.
A fost obligat Tribunalul Olt să efectueze mențiunile în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
S- constatat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice - prin DGFP O, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și s-a respins acțiunea față de aceștia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii, instanța respins-o, deoarece toate apărările Ministerului Justiției din întâmpinare țin de fondul cauzei și urmează a fi apreciate la pronunțarea hotărârii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a părții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocată prin întâmpinare, instanța a constatat că nu este vorba de un pârât, în sensul dispozițiilor codului d e procedură civilă, deoarece reclamanții nu au o pretenție pe care să o valorifice în contradictoriu cu această parte care este chemată în judecată doar pentru opozabilitate, precum și datorită faptului că s-a făcut vorbire de discriminare între personalul auxiliar al instanțelor de judecată și alte categorii de personal din instituții bugetare.
Pentru considerentele deja expuse, această excepție a fost admisă având în vedere că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitatea de pârât și nu poate fi obligat la plata drepturilor solicitate de reclamanți.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a constatat că este întemeiată, deoarece între acest pârât și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă neavând calitatea de angajator al acestora.
Instanța a mai reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar al instanțelor de judecată și prin urmare li se aplică dispozițiile Legii nr. 567/2004 și art. 9 din codul d eontologic, privitor la informațiile confidențiale.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere și decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 27/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Astfel, potrivit acestei decizii, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea 303/2004 privind statutul procurorilor și judecătorilor republicată, raportate la art. 16 alin. 1 și 2 din codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, instanța supremă a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Față de dispozițiile de mai sus, instanța a constatat că cererea este întemeiată, instanța supremă a stabilit că acest spor se cuvine inclusiv personalului auxiliar de specialitate, datorită faptului că prin specificul activității desfășurate intră în contact cu o serie de informații confidențiale, motiv pentru care va obliga Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l t, să calculeze și să plătească fiecărui reclamant în parte, sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu data de 1.03.2008 până la noi reglementări în cuantum actualizat cu indicii de inflație de la data nașterii drepturilor până la data plății efective.
Curtea Constituțională prin decizia pronunțată la data de 27 mai 2009 constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte, Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, însă nu a reținut că decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție este neconstituțională.
În baza Decretului nr. 92/1967, a fost obligat Tribunalul Olt să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului se arată că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 4 cod procedură civilă.
Precizează că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege este inadmisibilă în considerarea principiului separației puterilor în stat. Invocă Decizia din 27 mai 2009 Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul și Guvernului României, pe de alta.
De aceea susține recurentul că Decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constituit temei pentru admiterea acțiunii.
Acordarea sporului de 15% constituie o adăugare la textul de lege, iar sporul de confidențialitate nu este prevăzut de legislația specifică judecătorilor și personalului auxiliar.
Mai invocă recurentul și Decizia nr. 819/2008 Curții Constituționale, susținând că dispozițiile din Ordonanța nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze, ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
In același sens invocă și Decizia nr. 1325/2008 a Curții Constituționale.
Un al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul d e procedură civilă.
Analizând aplicarea dispozițiilor art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Protocolului nr. 12 la Convenție, recurentul susține că dreptul la sporul de confidențialitate nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare.
Mai precizează recurentul că, în cadrul raporturilor de muncă, obligația angajatului este prestarea muncii, iar obligația corelativă angajatorului este plata salariului.
Toate îndatoririle prevăzute de lege pentru magistrați și personalul auxiliar trebuie privite în ansamblu, ca obligație de a presta munca.
este o atribuție de serviciu norma, iar sistemul de salarizare nu este conceput după principiul potrivit căruia, fiecărei atribuții de serviciu îi corespunde un drept salariat distinct.
Nu poate fi reținută ideea potrivit căreia, între judecători, personalul auxiliar și alte categorii de salariați, ar exista o stare de discriminare, întrucât legiuitorul este în drept să instituie sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Mai precizează recurentul că instanța nu poate aprecia în ce privește menținerea raporturilor de muncă pentru viitor, astfel că nu se poate pronunța cu privire la acordarea sporului în continuare
În ce privește recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților:
Înalta Curte de Casație și Justiție,prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare,raportat la art. 16 al. 1, 2 din codul d eontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din codul d eontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Ori, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul d eontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor pentru personalul auxiliar de specialitate ce funcționează în cadrul autorității judecătorești din România rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Așa cum a arătat și instanța de fond, obligația de confidențialitate a magistraților și personalului auxiliar rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților ori, eventual, acordarea unui spor mai mic de 15% creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate-personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat încă din 1974 prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se încearcă a se acredita de către recurentul Ministerul Justiției Și Libertăților.
În aceste condiții nu se poate reține, nici că instanța a făcut o interpretare sau aplicare greșită a legii în ceea ce îi privește personalul auxiliar, pentru că aceasta a făcut aplicarea în cauză a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Cât privește critica referitoare la acordarea despăgubirilor și pentru viitor, aceasta este nefondată în condițiile în care situația de discriminare a fost înlăturată abia ulterior, respectiv prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Ceea ce nu a observat însă instanța de fond a fost faptul că reclamanții, -, și nu au avut calitatea de judecători sau de personal auxiliar de specialitate, fiind încadrați ca personal conex. Situația acestor reclamanți nu a fost în nici un fel analizată, astfel că, în ceea ce îi privește pe aceștia instanța de fond nu a cercetat fondul pricinii. În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 din codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să caseze în parte sentința, trimițând spre rejudecare cauza privind pe reclamanții, -, și, personal conex.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința și trimite spre rejudecare cauza privind pe reclamanții, -, și. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței cu privire la ceilalți reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 736/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, -, a, ( ), -, a, -, -, -, a, -, A, -, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Casează în parte sentința și trimite spre rejudecare cauza cu privire la reclamanții, -, și.
Menține dispozițiile sentinței în ceea ce îi privește pe ceilalți reclamanți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red.jud.
3ex/02.12.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
