Pretentii civile. Speta. Decizia 6349/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6349
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 09 2009, privind recursul declarat de pârâtul SC SRL, împotriva sentinței civile nr.2129/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării,s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2129 din 27 mai 2009, Tribunalul Dolj, a admis acțiunea precizată formulată de, în contradictoriu cu pârâtul SC. SRL
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3397 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 12.07.2007 - 21.02.2008, suma de 694 lei reprezentând indemnizație de CO aferentă anilor 2005-2007 și suma de 2734 lei reprezentând contravaloarea muncii prestate în afara programului normal de lucru în zilele de sâmbătă și sărbători legale, sume ce au fost actualizate până în luna februarie 2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul unității intimate potrivit contractul individual de muncă nr.18733/10.05.2005 pe durată nedeterminată în funcția de manipulant.
Prin cererea formulată, precizată ulterior, reclamantul solicitat obligarea unității pârâte la plata drepturilor bănești cuvenite în baza activității desfășurate precum și a drepturilor salariale la care era îndreptățit pe durata suspendării contractului individual de muncă având în vedere dispozițiile rezoluției nr.7943/P/2007 din 31.01.2008 și a rezoluției nr.1045/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, depuse la dosarul instanței.
Instanța, examinând materialul probator administrat în cauză raportat la dispozițiile art.52 alin.2 din Codul Muncii, a apreciat ca pertinente concluziile raportului de expertiză contabilă pe care la omologat reținând ca și utile în speță concluziile exprimate.
Potrivit art.40 din Codul Muncii angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și contractele individuale de muncă.
Din observarea declarațiior martorilor audiați în cauză coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța a apreciat că incidente în cauză dispozițiile legale de mai sus și reține că susținerile reclamantului sunt întemeiate, cu privire la neacordarea drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată în afara programului normal de lucru în zilele de sâmbătă și sărbători legale, a admis acest capăt de cerere.
În baza art.141 alin.4 din Codul Muncii dispune ca în situația încetării contractului individual de muncă, angajatorul să remită salariatului compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. Instanța a apreciat că referitor la această solicitare intimata nu a făcut dovada achitării drepturilor bănești cuvenite reclamantului astfel că față de prevederile art. 141 și 287 din lege a admis acest capăt de cerere.
Referitor la cererea reclamantului de acordare a drepturilor bănești cuvenite pentru perioada 12.07.2007-21.02.2008, instanța în temeiul dispozițiilor art.52 alin.2 din Codul Muncii, având în vedere și concluziile rezoluției nr.1045/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a apreciat ca întemeiată uși a admiso.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL, considerând-o nelegală și netemeinică.
Arată că instanța de fond a aplicat greșit legea în condițiile în care, nici în acest moment nu există o soluție definitivă în ceea ce privește constatarea nevinovăției ca urmare a săvârșirii infracțiunii de furt de către reclamantul la 12.07.2007.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de despăgubiri privind salariul pe perioada în care a fost lipsit în timpul suspendării contractului, întrucât nu s-a constatat definitiv vinovăția sa și nu s-a dispus reluarea activității de către reclamant.
Instanța a înțeles în mod nefondat să omologheze raportul de expertiză în condițiile în care este neconvingător și nu rezultă cum expertul a reușit să individualizeze activitatea reclamantului în zilele de sâmbătă și sărbători legale, care nu apar în evidențele scriptice ale societății.
Raportul este vulnerabil și în ceea de privește stabilirea drepturilor din concedii, astfel că în mod normal expertul trebuia să stabilească dacă reclamantului i se mai cuvine dreptul de a fi despăgubit pentru concediile neefectuate, atât timp cât nu le-a solicitat.
În drept a invocat prevederile art.304 pct. 9.pr.civ.
În cauză nu s-a depus întâmpinare, dar prin concluzii scrise intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului.
Recursul se admite.
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 52 din Codul muncii " Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații:
în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale, incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești".
La alin 2 din același articol se prevede " În cazurile prevăzute la alin. (1, lit. a, b și c, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului".
În speță, nu s-a constatat definitiv nevinovăția salariatului printr-o hotărâre, așa încât numai după terminarea urmăririi și a judecății, în raport cu soluția dată, se va stabili dacă persoana în cauză este sau nu vinovată.
În lipsa unei hotărâri definitive, care să stabilească vinovăția sau nevinovăția salariatului, nu se poate reține că intimatul reclamant este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, rezoluția parchetului neputând reprezenta o hotărâre judecătorească definitivă.
Așadar, în mod greșit au fost acordate prin sentința recurată, despăgubiri pentru perioada 12.07.2007 - 21.02.2008, în care contractul individual de muncă al intimatului reclamant a fost suspendat în temeiul art. 52 lit. c din Codul muncii.
Celelalte critici, care privesc raportul de expertiză și modul în care potrivit acestuia au fost stabilite drepturile salariale, sunt neîntemeiate, în condițiile în care expertului i-au fost puse la dispoziție de recurenta pârâtă (fila 92 dosar fond) pontaje, state de plată, documente contabile privind intrările și ieșirile de mărfuri, iar concluziile raportului de expertiză se coroborează cu probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile martorilor audiați.
În temeiul art. 141 (4) Codul muncii " Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă", astfel că în mod judicios instanța a dispus acordarea de despăgubiri intimatului reclamant pentru concediile neefectuate.
Ca atare, în temeiul art. 312.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului și se va respinge capătul de cerere privind drepturile salariale pentru perioada 12.07.2007 - 21.02.2008 și se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr.2129/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și respinge capătul de cerere privind drepturile salariale pe perioada 12.07.2007 - 21.02.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
3 ex. /17.11.2009. - -
Jud. fond..
.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Ioana Bodri, Doina Vișan
