Pretentii civile. Speta. Decizia 6401/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- R OMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4128/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6401/
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
**************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurentul-reclamant împotriva încheierii de ședință din data de 22.05.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SA - GRUP - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei la ora 10,03, nu au răspuns: recurentul-reclamant și intimata-pârâtă - SA - GRUP.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-au depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 28.10.2009 de către intimata-pârâtă - SA înscrisuri constând în extrase din cartea de muncă și ștate de plată ale reclamantului din dosar, iar la data de 09.11.2009 s-a depus întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-reclamant, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând și dispozițiile art. 104 alin.(13) din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei la ordine la ora 10,51 în cadrul ședinței de recursuri, nu au răspuns părțile.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității declarării recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 22.05.2009 Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări a admis cererea pârâtei și, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicată, a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003.
În temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată.
-și punctul de vedere cu privire la excepția invocată, Tribunalul a arătat că motivele expuse în susținerea excepției de neconstituționalitate țin, în realitate, de aplicarea legii în timp precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, aspect a cărei interpretare revine instanței de judecată și nu Curții Constituționale.
Împotriva acestei încheieri, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, a declarat recurs reclamantul, solicitând repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.
În cauză, a susținut recurentul, nu sunt îndeplinite condițiile care impun ca de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Cum dreptul dedus judecății nu este guvernat de normele de competență, modalitatea de soluționare a excepției de necompetență teritorială nu aduce atingere soluționării litigiului legat de fondul cauzei, excepția de necompetență fiind o excepție de procedură, față de denumirea secțiunii în care codul o tratează.
Pe de altă parte, prin invocarea excepției de neconstituționalitate nu e critică prevederea legală, ci se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor dispoziții legale, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, aspecte care nu vizează constituționalitatea.
Împrejurarea că instanțe de același grad au pronunțat hotărâri diferite asupra aceleiași chestiuni nu aduce atingere vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
În ședința publică din 10.11.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului în baza art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992 republicată, întrucât, din conținutul acestui text legal rezultă că sunt supuse recursului doar încheierile prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu și cele prin care se admite o asemenea cerere, așa cum este și cea recurată în prezentul proces.
Examinând cererea de recurs cu prioritate, conform art. 137 din Codul d e procedură civilă, prin prisma excepției inadmisibilității recursului, Curtea constată următoarele:
Conform art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Din redactarea acestui text, reiese clar că voința legiuitorului a fost aceea de a statua că se poate declara recurs doar împotriva încheierilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că o astfel de încheiere "poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară".
Or, în speța de față nu este vorba despre o atare încheiere, ci de una prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheiere pentru care nu s-a prevăzut nicio cale de atac în Legea nr. 47/1992.
Intenția legiuitorului de a nu permite exercitarea căii de atac a recursului în cazul acestor încheieri se deduce printr-o interpretare "per a contrario" a dispozițiilor art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a proced. civ. și a art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul împotriva încheierii de ședință din data de 22.05.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-""SA Membru Grup.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./Tehnored.
2 ex./27.11.2009
Jud.fond /
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Zeca Dorina, Petre Magdalena
