Pretentii civile. Speta. Decizia 6494/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- -cheltuieli de judecată-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6494
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2009, privind recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.808/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, calcul drepturi salariale.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.11.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința 593/06.03.2008 a admis în parte acțiunea, a constat că în perioada 01.01.2003 - 2007, reclamantul a prestat muncă în condiții deosebite și a obligat pârâta la plata sporului corespunzător pentru condiții deosebite de muncă, pe perioada 23.11.2003-23.11.2004.
Curtea de APEL CRAIOVA prin Decizia nr. 10118/21.11.2008 a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că, instanța de fond, pornind de la procedura pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite conform HG 261/2001 și Legii 19/2000, nu a analizat mențiunile din CCM la nivelul anilor 2001 - 2002 când s-a obținut avizul ITM pentru încadrarea locurilor în condiții deosebite și care este relevanța juridică a neimplicării conducerii societății și a sindicatului în efectuarea procedurilor prevăzute de HG 261/2001, după 01.01.2003, precum și lipsa enumerării locurilor din CCM asupra obiectului cererii de chemare în judecată.
De asemenea nu s-au verificat printr-o expertiză tehnică de specialitate susținerile pârâtei referitoare la efectuarea unor îmbunătățiri care au îmbunătățit microclimatul de muncă.
Nu s-a stabilit de asemenea temeiul juridic al sporurilor solicitate.
S-a reținut că, toate aceste aspecte se impun a fi verificate cu ocazia rejudecării.
La Tribunalul Mehedinți - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Cu ocazia rejudecării, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea protecția muncii de către expertul contabil.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 808 de la 12 mai 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA
A constatat că în perioada 1.01.2003 -10.10.2007 reclamantul a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă.
A obligat pârâta să plătească reclamantului sporurile pentru condiții grele și nocive de muncă pe perioada 23.11.2004-10.10.2007.
A obligat pârâta la 2757,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte SC SA ca șef atelier țesătorie și maistru țesătorie până la data de 10.10.2007 când a fost concediat în temeiul art. 65-68 Codul Muncii.
Conform înscrierilor din carnetul de muncă, în perioadele 17.07.1969-13.10.1972, 20.02.1979-15.09.1979, 01.10.1980-14.01.1993, 16.06.1993-01.06.1994,12.02.1996-01.04.2001 și 01.04.2001-31.12.2002 locul de muncă al reclamantului a fost încadrat în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 și respectiv în condiții deosebite conform art. 19 din Legea 19/2000 și Avizului ITM Mh. nr. 16/06.01.2002
Ulterior reclamantul a beneficiat de sporuri pentru condiții grele, unitatea beneficiind de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite conform HG 261/2001 până la data de 31.12.2002.
Până la data de 31.12.2002 unitatea pârâtă a primit avizul ITM pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Cu avizul nr. 6/2002 au fost reținute și măsurile tehnice necesare îmbunătățirii condițiilor de muncă în vederea reclasificării activităților fără încadrarea în condiții deosebite (înlocuirea utilajelor și dotarea cu echipamente tehnice performante, modernizarea sistemului de ventilație absorbție, dotarea cu electro - compresoare pentru absorbția scamelor de, vopsirea pereților cu vopsea fonoabsorbantă).
După data de 31.12.2002 pârâta nu a mai solicitat avizul ITM pentru încadrarea în locuri de muncă cu condiții deosebite, arătând prin adresa nr. 235/05.03.2003 că au fost luate măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă prin punerea în funcțiune a celor două uzine de condiționare care asigură microclimatul în secții și elimină pulberea textilă, dotarea cu antifoane ca echipament de protecție pentru salariații din secțiile în care zgomotul depășește limita admisă.
De asemenea s-a invocat Hotărârea nr. 1/2003 a Consiliului de Administrație al Societății.
Din expertiza tehnică, specialitatea protecția muncii, reiese că investițiile pe care pârâta le susține nu au avut ca obiectiv realizarea măsurilor din planul depus la ITM în documentația în baza căreia a fost acordat avizul de încadrare în condiții deosebite până în 2002 și nici nu au fost de natură să conducă la reducerea noxelor și menținerea în limitele maxime admise.
Astfel, din documentele economice prezentate de pârâtă, (în prezent unitatea s-a desființat, echipamentele tehnice au fost demontate și evacuate iar spațiul a fost reabilitat și a căpătat o altă destinație) rezultă că în anul 2001 și 2002 s-au efectuat lucrări de reparații la cazanele cu aburi de la centrala termică, în anul 2003 s-au efectuat reparații la mașinile de încleiat și în anul 2004 s-a înlocuit un electrocompresor.
Celelalte măsuri luate respectiv funcționarea corespunzătoare a uzinelor de recondiționare a aerului în secții, captare și refulare care au determinat reducerea pulberilor și mărirea duratei de funcționare, conform susținerilor pârâtei și confirmate parțial de reclamant nu au fost de natură să reducă pulberile până la limita maximă admisă.
Mai mult în una din fostele secții de țesătorie s-au putut observa plafonul și pereții în starea în care s-a desfășurat producția, cu urme de infiltrații pluviale, tencuiala degradată cu zugrăveala decolorată de timp fără proprietăți fonoabsorbante.
Toate instalațiile care au fost găsite de captare - recondiționare și refulare a aerului pentru asigurarea temperaturii și umidității necesare procesului tehnologic au fost realizate în scopul extinderii țesătoriei în perioada 1696- 1970.
Referitor la echipamentele de protecție cu care au fost dotați salariații, respectiv antifoane pentru zgomot și masca de protecție împotriva prafului s-a concluzionat că ele nu puteau reduce nivelul noxelor acesta fiind determinat de mijloacele tehnice și nu de tipul de echipament de protecție, care de altfel nu a fost adecvat pentru riscurile existente.
În perioada 2003- 2007 s-au efectuat mai multe determinări de noxe în prezența specialiștilor ITM și DSP și în mod constant (zgomotul și pulberea de ) au depășit limita maximă admisă de 87 d B și 1mg/mc.
Noxele respective au afectat starea de sănătate a lucrătorilor, noxa de zgomot producând afecțiuni ireversibile ale aparatului auditiv iar pulberile de afecțiuni ale sistemului respirator sau astm bronșic.
Astfel, în anii 2005, 2006 au fost înregistrate încă două boli profesionale, iar vechile boli profesionale au continuat să existe și nu se pot elimina.
Faptul că salariații au primit aviz medical pentru munca în condițiile existente nu este de natură să înlăture influența negativă noxelor asupra stării de sănătate.
Potrivit art.2 din HG 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, criteriile de încadrare sunt: prezența noxelor profesionale, răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale și morbiditatea exprimată prin boli profesionale la locul de muncă în ultimii 15 ani.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite potrivit pct. 2, art.2 HG 261/2001 se face cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin1, lit. a și b (prezența noxelor profesionale și răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale sau alin.1, lit. a și c (noxe profesionale și morbiditate exprimată în boli profesionale).
Ca atare în cazul de față sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 din HG 261/2001 iar apărarea pârâtei în sensul că nu sunt îndeplinite cumulativ aceste cerințe nu poate fi primită fiind dovedite existența noxelor profesionale, respectiv zgomot și pulbere de, peste limitele maxime legale admise și care influențează starea de sănătate a lucrătorilor manifestându-se negativ asupra sistemului auditiv, determinând și creșterea nivelului de stres și imposibilitatea reacției corespunzătoare a organismului la apariția unui pericol.
De remarcat că la nivelul societății au fost înregistrate boli profesionale și după anul 2002, respectiv dermită de contact și hipoacuzie bilaterală iar cele preexistente anului 2002 nu au fost eliminate.
Ca atare s-a constatat că în perioada de după anul 2002 reclamantul a prestat muncă în condiții deosebite.
Art. 19 din Legea 19/2000, definește locurile de muncă în condiții deosebite ca fiind acele locuri care în mod permanent sau în anumite perioade pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
Față de cele expuse mai sus s-a constatat că în cauză locul de muncă al reclamantului se încadrează în aceste dispoziții legale.
4 al art. 19 din Legea 19/2000, prevede că, locul de muncă în condiții deosebite se stabilește prin CCM, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute în alin.2.
În CCM încheiat la nivelul societății, art. 21 clasifică locurile de muncă în locuri de muncă normale și locuri de muncă cu condiții deosebite, acestea din urmă fiind nocive, grele, penibile și periculoase.
Împrejurarea că nu sunt nominalizate locurile de muncă și faptul că partenerii sociali, respectiv angajatorul și sindicatul nu s-au implicat în efectuarea procedurilor reglementate de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nu are relevanță în cauză, angajații neputând fi prejudiciați de acest drept conferit de lege datorită pasivității sau neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de către reprezentanții lor.
De remarcat este și faptul că doar consiliul de administrație al societății prin Hotărârea nr.1/ 11.01.2003 a hotărât că începând cu anul 2003 societatea să nu mai beneficieze de încadrarea în locuri de muncă în condiții deosebite.
Nu s-a făcut dovada că reprezentanții sindicatului au achiesat la această hotărâre, cu atât mai mult cu cât CCM începând cu anul 2003 au fost clasificate locurile de muncă așa cum s-a arătat mai sus.
Referitor la sporurile solicitate s-a constatat următoarele:
Reclamantul a solicitat acordarea sporurilor prevăzute de care a beneficiat până în anul 2002.
Art. 37 CCM prevede că părțile contractante sunt de acord cu includerea sporurilor pentru condiții deosebite în salariul de bază, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu, iar în alin.2 al art. 37 sunt prevăzute sporurile care se acordă în condițiile CCM.
În cauză nu s-a făcut dovada respectării alin.2 al art. 37 CCM, iar în situația în care includerea sporurilor s-ar fi făcut ulterior anului 2003 nu se mai impunea reluarea acestor mențiuni în contractele colective de muncă aferente celorlalți ani ( 2004 - 2007).
S-a susținut de asemenea că pentru condiții deosebite se cuvine acordarea numai a sporului de noxe prevăzut la lit. B, alin.2 art. 37 CCM susținere nefondată deoarece din interpretarea CCM rezultă că pentru condiții deosebite de muncă se acordă sporuri de condiții grele și sporuri de noxe.
De altfel, din carnetul de muncă rezultă că și anterior anului 2003 reclamantului i-au fost acordate aceste două sporuri.
Referitor la perioada de acordare a acestora s-au constatat incidente dispozițiile art. 283 Codul Muncii, astfel că sporurile vor fi acordate pe perioada de 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Față de cele mai sus arătate instanța a constatat întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamant și a admis în parte acțiunea. A constatat că în perioada 01.01.2003 - 10.10.2007, reclamantul a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă.
De asemenea instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului sporurile pentru condiții grele și nocive, cuvenite pentru perioada 23.11.2004-10.10.2007.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs pârâta criticând sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată în sensul că la dosarul cauzei există dovezi numai pentru o sumă de 601,93 lei din care, valorile de 191,80 lei și, respectiv 100,09 lei apar ca fiind disproporționate în raport cu media celorlalte bonuri, care este de cca. 601,93 lei.
Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs și în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 274.civ.Cod Penal partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Potrivit alineatului al doilea din același articol, Curtea nu are dreptul de a micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor precum și orice alte cheltuieli pe care va dovedi că le-a făcut.
Din analiza textului rezultă că toate cheltuielile dovedite vor fi acordate fără a se interveni în vreun fel în cuantumul sumelor singura condiție impusă de text fiind aceea ca aceste sume să fie dovedite.
În cauză însă se constată că susținerile din recurs sunt pe deplin dovedite în sensul că, deși reclamantul a dovedit cheltuielile cu transportul până la concurența sumei de 601, 93 lei, instanța de judecată i-a acordat întreaga sumă solicitată.
Verificând veridicitatea sumei solicitate de reclamant cu ocazia judecării cauzei în fond. Curtea constată că pentru a fi acordate aceste cheltuieli de judecată urmează a se avea în vedere distanța de la domiciliul reclamantului la instanțele au pronunțat hotărâri în prezentul dosar, numărul de deplasări care au fost justificate prin prezența reclamantului la toate termenele pe care le-a avut dosarul cauzei, pentru ședințele de judecată și pentru studiul cauzei precum și prezentarea la convocarea expertului.
La stabilirea cuantumului cantității de combustibil necesar - având în vedere că reclamantul s-a deplasat cu autoturismul - instanța va acorda echivalentul sumei rezultate conform raportului 7,5 litri combustibil /100 de Km. adică 360 lei.
Cum în recurs există bonuri justificative pentru o sumă mai mică decât suma cu care a fost de acord recurenta să o achite către intimat -360 lei față de 449,84 lei - această din urmă sumă urmează a fi reținută și acordată de instanța de judecată cu titlul de cheltuieli de judecată reclamantului, întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității judiciare.
În raport de aceste considerente, Curtea, admițând recursul declarat de pârâtă, va modifica în parte sentința civilă, reducând cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat recurentul către intimat de la suma de 2757,3 lei la aceea de 449,84 lei.
Restul dispozițiilor sentinței civile vor fi menținute, ele ne făcând obiectul vreunei critici respectiv verificări ale instanței, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.808/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, calcul drepturi salariale.
Modifică sentința civilă în parte, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată de la 2757,3 lei la 449,84 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.-
3 ex/
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
