Pretentii civile. Speta. Decizia 6512/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4653/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6512/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3460 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9539.01/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3460/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice; s-a respins acțiunea promovată de către reclamanți în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive; s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de Ministerul Justiției și Libertăților prin întâmpinare; s-a admis acțiunea reclamanților, și, promovată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București.
S-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 05.06.2008, și în continuare, atâta timp cât reclamanții îndeplinesc funcția de magistrați.
Au fost obligați pârâții la plata respectivelor sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective; au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a dobânzii legale calculate la aceste sume începând cu data de 10.11.2008 și până la data plății efective și au fost obligați pârâții să înscrie mențiunile privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Tribunalul București, așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar, calitate în care sunt beneficiarii unei hotărâri judecătorești definitive (sentința civilă nr.4684/2004) prin care pârâții care au calitatea de ordonatori principali, secundari sau terțiari de credite în cadrul raporturilor juridice stabilite cu reclamanții, au fost obligați să le plătească sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 01.12.2004 - 04.06.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Instanța nu a obligat pârâții la plata și în continuare a sporului, întrucât a apreciat că nu se poate stabili la momentul pronunțării hotărârii dacă în viitor aceștia vor mai îndeplini condițiile prevăzute de lege, obiectul cererii nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă, drepturile solicitate fiind datorate numai în măsura în care vor fi datorate drepturi salariale pentru viitor.
Dată fiind invocarea de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a excepției autorității de lucru judecat ca urmare a faptului că a fost respinsă cererea de acordare și în viitor a sporului, că la pronunțarea nr. 4684/2008 instanța nu a avut în vedere netemeinicia respectivei cereri, ci soluția a fost dată pe considerente de prematuritate a acțiunii.
Or, a statuat Tribunalul, potrivit art.1201 din cod civil "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate", excluzând implicit situația în care una dintre cereri este soluționată pe excepție, iar alta este soluționată în fond ca în situația de față.
S-a apreciat că excepția puterii lucrului judecat nu ar fi operat nici dacă prima instanță ar fi respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de a li se acorda și în viitor sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât situația juridică prezentată este diferită de cea avută în vedere de instanță la soluționarea dosarului nr-, mai exact între timp a intervenit Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizie obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 pr.civ. a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a statuat, că în concret, controversa ivită între instanțele judecătorești cu privire la aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, a fost tranșată prin Decizia dată în interesul legii nr.XXI din 10.03.2008, în considerentele căreia, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art.I pct.42 din nr.OG83/2000 adoptată cu încălcarea limitelor speciale de abilitare sunt neconstituționale, iar instanțele pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicării în continuare a normei abrogate în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect investită.
Instanța supremă a arătat că normele de abrogare sunt inaplicabile dat fiind faptul că modul în care au fost adoptate a fost unul nelegal, astfel încât efectele art.47 din Legea nr.50/1996 republicată și cele ale art.23 ind.1 din Legea nr.56/1996 modificată și completată, se produc și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, conchizând că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Neaplicarea dispoziției de abrogare a prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996 prin care magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este impusă și de prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO întrucât o atare măsură adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducând atingere însăși existenței acelui drept fără ca aceasta să fie justificată de o cauză de utilitate publică.
Mai mult decât atât, s-a constatat că acest drept nu poate fi înlăturat, existența sa fiind impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Tribunalul a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți a beneficia de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 05.06.2008 și în continuare, atâta timp cât reclamanții îndeplinesc funcția de magistrați.
, că în raportul juridic ce a determinat promovarea acțiunii de față, calitate de persoană obligată la plata drepturilor de natură salarială nu o avea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, ci Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București ca ordonatori secundari și respectiv terțiari de credite, astfel încât, avându-se în vedere dispozițiile art.281 din Codul Muncii și reținându-se că reclamanții nu se află în raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Ceilalți pârâți, au fost obligați la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de 50% în favoare fiecărui reclamant, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A statuat prima instanță că o atare dispoziție se impune, întrucât prin nerecunoașterea și neplata sporului în discuție, reclamanții au încercat un prejudiciu material ce necesită reparație, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de apreciere a valorii banilor aflați în circulație și care trebuie să fie astfel aduși la actuala lor putere de cumpărare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea pârâților față de care a fost admisă acțiunea la plata către reclamanți și a sumelor reprezentând dobânda legală aferentă calculată de la nașterea dreptului (iar nu de la data introducerii acțiunii în justiție) și până la data plății efective. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere atât art.1082 din Codul civil conform căruia debitorul este obligat la plata daunelor interese pentru neexecutarea obligației sau pentru o întârziere a executării, cât și dispozițiile art.161 alin.4 din Codul Muncii care dispun că neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Din coroborarea celor două texte de lege la care s-a făcut referire, prima instanță a conchis că dobânda legală este datorată de către debitor pentru repararea prejudiciului cauzat, adică pentru acoperirea beneficiului nerealizat de către reclamanți prin neacordarea sporului, iar această dobândă trebuie calculată începând cu data scadenței fiecărui salariu în parte, acesta fiind un termen esențial, a cărui nerespectare îl pune de drept în întârziere pe debitor.
De asemenea, pârâții au fost obligați să înscrie în carnetul de muncă al reclamanților mențiunile privind acordarea sporului ce face obiectul cauzei de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că greșit a apreciat prima instanță că se impune actualizarea drepturilor salariale acordate atât cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzii legale. Ori, pretinde recurenta, din interpretarea dispozițiilor art.1088 Cod civil rezultă că, intimații reclamanți în calitate de creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani, ar putea pretinde drept echivalent al prejudiciului produs prin întârziere numai dobânda legală stabilită de lege, dobânda legală fiind datorată însă, numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
În atare condiții, nelegal s-a dispus actualizarea cu indicele de inflație, cât și dobânda legală, echivalând cu o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Din conținutul dispozițiilor art.1088 Cod civil rezultă că în cazul obligațiilor bănești, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Acest text este incident în speță în temeiul art.295 alin.1 Codul Muncii, ce consacră rolul de drept comun al legislației civile față de ramura dreptului muncii, ținând seama că în legislația muncii nu există nici o dispoziție prin care să se prevadă modul în care se acoperă prejudiciul cauzat prin neplata drepturilor salariale.
Art.161 alin.4 Codul Muncii prevede că pentru neplata salariului se pot solicita daune interese, dar nu statuează în ce constau acestea, motiv pentru care în completarea acestui text trebuie aplicate prevederile art.1088 Cod civil.
Acordarea dobânzii legale este singura modalitate de acoperire a prejudiciului înregistrat de intimații reclamanți prin neplata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, dat fiind caracterul imperativ și de ordine publică a art.1088 din Cod civil, caracter ce rezultă din redactarea sa, în cuprinsul căruia legiuitorul arată în mod expres că: "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și că "aceste daune interese nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată".
În acest context, al acordării dobânzii legale aferente sumelor datorate, dispoziția primei instanțe de a acorda atât indicele de inflație, cât și dobânda legală, este neîntemeiată întrucât nu poate proceda la aplicarea a două categorii de actualizări a aceluiași prejudiciu ce echivalează de altfel cu o îmbogățire fără just temei.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată și va respinge ca neîntemeiate pretențiile privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3460 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9539.01/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./2 ex./30.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
