Pretentii civile. Speta. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.661/2009
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - - JUDECĂTOR 3: Vesa
- -judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1514/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâții recurenți,lipsă fiind restul părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise formulate de pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care solicită suspendarea cauzei în baza art.244 cod procedură civilă.
Instanța respinge cererea de suspendare formulată în cauză având în vedere că decizia Curții Constituționale din data de 27 mai 2009 prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între puterea legislativă și cea judecătorească produce efecte numai pentru viitor asupra soluțiilor ce se vor pronunța de către instanțele judecătorești, nu și pentru trecut, deciziile pronunțate de ÎCCJ în recurs în interesul legii fiind obligatorii în temeiul art. 329 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
CURTEA DE APEL
Sub Dosar nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanții, prin mandatar în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Ministerul Economiei și Finanțelor având ca obiect:
-obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a sporului de stres și suprasolicitare în cuantum de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu luna iunie 2004 și până în prezent, reactualizat cu indicele de inflație, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată și modificată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești;
-obligarea pârâtului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată în esență, că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din
salariul de bază lunar", drept urmare chiar dacă a intervenit abrogarea acestui articol prin art.50 din G nr.177/2002, această abrogare a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006, act normativ care a înlăturat în totalitate nr.OUG177/2002. Art.41 din nr.OUG27/2006, susțin reclamanții, abrogă numai nr.OUG177/2002 și nu Legea nr.50/1996, drept pentru care reclamanții apreciază că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este în vigoare și ca atare trebuie acordat.
Reclamanții susțin că odată cu intrarea României în Uniunea Europeană condițiile de risc și suprasolicitare nu s-au schimbat ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, eficiența acestuia. La creșterea factorilor de risc și suprasolicitare în activitatea magistraților contribuie și presiunea indirectă din partea justițiabililor care abuzând de dreptul de petiționare au formulat împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații, plângeri penale, care s-au dovedit a fi nejustificate, precum și volumul sporit de activitate al magistraților, câmpul infracțional tot mai complex.
Pentru considerentele prezentate, reclamanții solicită admiterea acțiunii așa cum au formulat-o, solicitând judecarea cauzei în lipsa acestora potrivit art.242 pr.civ.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției invocă excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de prevederile art.20, pct.1 și art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice care stabilesc cine sunt ordonatorii principali de credite și competența acestora. Ministerul Justiției invocă în susținerea excepției art.67 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară în sensul că Parchetul de pe lângă coordonează activitatea parchetelor din subordine, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, Procurorul general al acestui parchet este ordonatorul principal de credite.Pârâtul consideră că în acest context legal între reclamanți și acest pârât nu există nici un raport juridic, drept pentru care Ministerul Justiției nu poate fi obligat la plata despăgubirii solicitate întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată argumentat de prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 care au fost abrogate prin nr.OG83/2000 iar abrogarea dispozițiilor legale care prevăd acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare, o opțiune a legiuitorului deoarece numai el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor și adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă prin întâmpinarea formulată solicită respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă. Pe cale de excepție invocă necompetența materială a instanței motivat de prevederile art.36, alin.2 din nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 potrivit cărora competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.Prevederile legale mai sus citate statuează că personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație în termen de 25 zile de la data comunicării la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consilului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă și ale Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție iar contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. În continuare textul legal stabilește că împotriva hotărârilor pronunțate de aceste organe se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel București pentru celelalte hotărâri. Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă consideră că în prezenta cauză obiectul nu poate fi calificat ca fiind conflict de drepturi deoarece art.69 din Legea nr.168/1999 statuează că "nu sunt conflicte de drepturi.conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite activități acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă."
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă motivat de împrejurarea că prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi le personalului în organele autorității judecătorești a abrogat în mod expres art.47 din Legea nr.50/1996, temei legal pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea. Pârâtul în susținerea punctului de vedere invocă prevederile art.62,alin.3 din legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă potrivit căruia "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Pârâtul consideră că în mod evident voința legiuitorului a fost expres și ferm exprimată în cuprinsul nr.OG83/2000 în sensul abrogării textului de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea. Pârâtul solicită judecarea cauzei în lipsă în baza art.242, alin.2. pr.civ.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin care solicită ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.În susținerea cererii de chemare în garanție, pârâtul arată că potrivit art.131, pct.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat iar potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind funcțiile publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. În acest context legislativ, pârâtul consideră că este în imposibilitatea de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate și ca atare în calitatea sa de ordonator principal de credite va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2007 în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.Așa fiind, cererea de chemare în garanție are interes fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate în prezenta cauză față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerul Public -Parchetul de pe lângă pe anul 2007 și pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în garanție.
Direcția Generală a finanțelor Publice a jud.S în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nelegală față de acest pârât motivat de împrejurarea că între cele două organe administrative de nivel central nu există nici un raport de garanție sau de subordonare.De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor și Procurorul General al României au calitatea de ordonatori principali de credite și în această calitate elaborează proiectul bugetului propriu și nu pot utiliza creditele bugetare acordate pentru finanțarea unui alt ordonator de credite.În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive argumentat de faptul că în cadrul acțiunilor personale nepatrimoniale și a litigiilor de muncă raporturile de serviciu există între instituția angajatoare, alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor, și reclamanți.Un alt argument care pledează pentru respingerea acțiunii de dreptul muncii față de acest pârât derivă din competența acestuia de a elabora bugetul de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite iar cu referire la Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art.62 conține prevederi exprese de abrogare care se aplică și nr.OUG177/2002 care a abrogat toate dispozițiile contrare noului act normativ, respectiv a abrogat dispozițiile privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În prezenta cauză au formulat cerere de intervenție și, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, întemeiată pe prevederile art.49, alin.1 și 2 și art.50 pr.civ. având aceleași părți și obiect ca și acțiunea formulată de reclamanți, cu solicitarea acestora de a se judeca cauza în lipsă potrivit prevederilor art.242, alin.2 pr.civ. Prin precizarea cererii de intervenție, procurorii și au arătat că prima a desfășurat activitate ca procuror începând cu data de 02.08.2007, anterior acestei date fiind judecătoare la ribunalul Sibiu, iar celălalt intervenient arată că în perioada 01.10.2005-30.06.2007 a urmat cursurile iar începând cu data de 01.09.2007 a fost încadrat ca procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba - prin întâmpinarea formulată solicită respingerea acțiunii reclamanților și a intervenienților atât pe cale de excepție cât și pe fond.
Pe cale de excepție acest pârât invocă necompetența materială a instanței, excepție întemeiată pe prevederile art.36, alin.2 din nr.OUG- considerând că această cauză trebuie soluționată de Curtea de Apel București în competența căreia legiuitorul a dat soluționarea litigiilor privind drepturile salariale ale magistraților. Pârâtul solicită admiterea excepției. Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă întrucât prin nr.OG83/2000 au fost abrogate în mod expres prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 care statuau asupra acordării drepturile salariale pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenție solicită respingerea acesteia deoarece potrivit art.49, alin.1 pr.civ. intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său, drept urmare intervenția principală se poate face de către un terț care urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său, ori cererea de intervenție este îndreptată împotriva ambelor părți din proces. Pe fondul cauzei, pârâtul își menține punctul de vedere exprimat în întâmpinarea formulată la acțiunea reclamanților.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenție solicită respingerea acesteia pentru considerentele menționate în întâmpinarea formulată la acțiunea reclamanților.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției, instanța a constatat că aceasta este întemeiată deoarece reclamanții având calitatea de procurori iar potrivit art.67 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară Parchetul de pe lângă coordonează activitatea parchetelor din subordine și ca atare raportul de muncă în baza căruia angajatorului îi revin anumite obligații a luat naștere între autoritatea mai sus menționată și reclamanți, drept urmare Ministerul Justiției nefiind parte a raportului obligațional nu are calitate procesuală pasivă și pe cale de consecință această excepție va fi admisă.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece prin prezenta cauză reclamanții nu contestă modul de stabilire a drepturilor salariale ci neacordarea unor drepturi consacrate de legiuitor dar care printr-un anumit mod de interpretare a tehnicii legislative autoritățile competente nu le-au acordat, drept pentru care în cauză sunt aplicabile prevederile legale în materia conflictelor de drepturi.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a constatat că aceasta este întemeiată deoarece autoritatea mai sus menționată nu este parte a raportului de muncă al reclamanților drept pentru care nu poate fi obligat la efectuarea plăților drepturilor salariale pentru reclamanți, iar potrivit procedurii de elaborare a proiectului bugetului consolidat al statului acesta se fundamentează de pârât pe baza proiectelor de buget elaborate de ordonatorii principali de credite respecși cel elaborat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă, drept pentru care instanța a admis această excepție.
Prin sentința civilă nr.1514/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției.
S-a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții,
-,
, R, G, OG, -, C, A, prin mandatar și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de le lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Au fost obligați pârâții la plata către fiecare reclamant a sporului de stres și suprasolicitare în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu 28 iunie 2004 și până în prezent, reactualizat cu indicele de inflație precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare.
Au fost obligați pârâții să plătească intervenienților sporul de stres și suprasolicitare în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu 02.08.2007 și până în prezent pentru intervenienta și 01.09.2007 și până în prezent pentru intervenientul, reactualizat cu indicele de inflație precum și acordarea lunară a acestui sport și în continuare.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
În considerente s-a reținut că deși art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat,au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă,cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Constatând nesocotirea dispozițiilor art. 108 din Constituție și a art.56 -62 din Legea 24/2000, instanța a admis acțiunea și cererea de intervenție așa cum au fost formulate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții. Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și. Public - Parchetul de pe lângă
Prin recursul său,. Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat admiterea recursului său și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În expunerea de motive invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și arată că tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând un spor salarial în temeiul unui text de lege abrogat expres.
Apreciază că abrogarea art.47 din Legea 50/1996 prin OUG 177/2002 este înlăturată prin abrogarea celui din urmă act normativ,câtă vreme OG 83/2000 statuează ferm abrogarea art. 47 din Legea 50/1996.
Critică și motivarea instanței referitoare la faptul că abrogarea art.47 ar încălca normele constituționale, arătând că de fapt aceste norme au fost întrutotul respectate, la fel ca și cele de tehnică legislativă.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ Bas olicitat admiterea recursului sau casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În susținerea excepției necompetenței materiale a instanței de fond, recurentul invocă dispozițiile art.36 al.2 din OUG 27/2006 apreciind că obiectul acțiunii îl reprezintă un drept de natură salarială a cărui acordare sau neacordare poate fi stabilită în condițiile OUG27/2006 aprobată și modificată prin Legea 45/2007.
Pe fond, invocă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța arogându-și atribuții de legiferare pe care legea le conferă puteri legislative, în condițiile în care art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat cu respectarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă.
Mai arată că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a sporului în discuție, adăugând la legile speciale de salarizare ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, apreciind ca inadmisibil un astfel de capăt de cerere.
Totodată, arată că Ministerul Public Parchetul de pe lângă ÎCCJ este o instituție bugetară care nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, astfel că dispoziția instanței referitoare la plata sumelor în litigiu în mod actualizat reprezintă o obligație imposibilă în sarcina recurentului.
Critică apoi și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în condițiile admiterii acțiunii reclamantelor, obligația de garanție existând în temeiul art.131 pct.1 din Legea 304/2004 republicată și art.19 din Legea 500/2002.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Bas olicitat menținerea hotărârii de respingere a acțiunii reclamanților față de aceasta, pe considerentul lipsei calității sale procesuale pasive.
Ministerul Public Parchetul de pe lângă CJ., Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu au depus concluzii scrise ( 121- 123) prin care au solicitat în temeiul art.244 al.1 pct.1 cod pr.civ. suspendarea judecării cauzei până la publicarea în OF. a Deciziei Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Guvernul și Parlamentul României, pe de altă parte, raportat la atribuțiile exercitate de ÎCCJ în baza art.126 al.3 din Constituție.
Reclamanții intimați nu au formulat întâmpinare în cauză.
Curtea analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304/1 cod pr.civilă reține următoarele:
Potrivit art.137(1)cod pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos,în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Din această perspectivă, este a se reține că instanța de fond a soluționat în mod corect excepția necompetenței materiale invocată și reiterată în prezent de recurentul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ în sensul respingerii ei întrucât litigiul dedus judecății nu are ca obiect o contestație asupra modului de stabilire a drepturilor salariale pentru a fi competentă material Curtea de Apel București, în temeiul art.36 al.2 din OUG 27/2006, ci neacordarea unui drept salarial reglementat legal, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit că în cauză sunt incidente dispozițiile legale referitoare la conflictele de drepturi.
Pe fondul cauzei, se va reține că reclamanții și intervenienții solicită prin acțiune și cererea de intervenție obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de stres și susprasolicitare neuropshică pentru anumite perioade de timp, în calitatea acestora de procurori și foști procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și ai Parchetelor arondate acestuia sau de grefieri și foști grefieri în cadrul acestor instituții.
Recurenții susțin că soluția instanței de fond este greșită întrucât are la bază un text de lege abrogat expres și total.
Sub acest aspect trebuie reținut că după pronunțarea sentinței atacate, ÎCCJ - Secțiile Unite a pronunțata Decizia nr. 21/2008 publicată în Of. nr. 444/13.06.2008 prin care a statuat că:în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care criticile formulate de către recurenți nu mai pot fi luate în considerare, nici măcar sub aspectul acordării în continuare a acestui spor, atâta timp cât nu se modifică cadrul legislativ avut în vedere de către ÎCCJ la momentul pronunțării deciziei.
De asemenea, dispoziția de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor solicitate este una corectă,ținând cont de principiul nominalismului monetar, cât și de prevederile art.1082 cod civil și 161 al 4 Codul muncii prin care se statuează că debitorul este osândit, de se cuvine, la data unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării,cu toate că nu este rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
În prezenta cauză, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor și adaosurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor neajunsuri.
Nici criticile referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție nu sunt fondate, întrucât așa cum corect a reținut instanța de fond, dată fiind natura litigiului se constată că între cele 2 instituții, Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor, nu se derulează un raport de dreptul muncii, ci unul de drept public, fapt ce atrage competența altei instanțe și admisibilitatea unei atari cereri în cadrul unui litigiu de muncă.
Față de toate aceste aspecte hotărârea instanței de fond se privește a fi legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1514/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.MM
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
M,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
MINUTA DECIZIEI CIVILE NR.661/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1514/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
