Pretentii civile. Speta. Decizia 6722/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5259/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6722/
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SRL, împotriva sentinței civile nr.479 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(-), în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 19.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.479 din 18.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Călărași - Secția civilă - s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SRL; a fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe perioada iulie-octombrie 2008 calculate la un salariu lunar brut de 4935 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a indemnizației pentru 3 zile de concediu de odihnă neefectuat actualizată; a fost obligată pârâta să vireze la bugetul de stat și bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de sănătate sumele reprezentând asigurări sociale pentru aceeași perioadă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut că din probele administrate rezultă că conform înregistrărilor efectuate în carentul de muncă, reclamantul a fost angajatul pârâtei în perioada 01.09.2007-11.11.2008, cu un salariu lunar brut de încadrare de 4935 lei începând cu data de 01.06.2008.
Prin întâmpinare pârâta a recunoscut că îi datorează reclamantului drepturile salariale restante a căror plată nu a efectuat-o deoarece reclamantul, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu, i-a produs un prejudiciu în cuantum de 13021,50 lei, ce nu a fost recuperat până în prezent.
Potrivit art. 270 alin. (1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, astfel că, în cazul în care pârâta susține că reclamantul i-a produs o pagubă materială, singura în măsură să dispună antrenarea răspunderii acestuia este instanța judecătorească investită o asemenea acțiune.
Cum pârâta nu a dovedit existența unui titlu executoriu în baza căruia să poată proceda la rețineri din salariul reclamantului, cu respectarea dispozițiilor art. 273 alin. (2) din Codul muncii, aceasta are o obligație să-i plătească în integralitate drepturile salariale aferente perioadei iulie-octombrie 2008, calculate la salariul lunar brut de încadrare înscris în carnetul de muncă.
Cu privire la celelalte capete de cerere ale acțiunii se constată că și acestea sunt întemeiate în condițiile în care pârâtei, conform art. 278 din Codul muncii, îi revenea sarcina de a proba atât efectuarea de către reclamant a întregului concediu de odihnă și implicit plata îndemnizației cuvenite, cât și virarea la buget a contribuțiile datorate asupra veniturilor salariale realizate de reclamant.
Totodată, pârâta va fi obligată să vireze la buget sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale și sănătate, calculate asupra acestor drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta-recurentă prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea cererii reclamantului ca netemeinică și nefondată.
În motivarea în fapt a recursului se arată că societatea a suferit un prejudiciu important din partea reclamantului.
Se arată în acest sens că reclamantul avea printre atribuțiile sale de serviciu și recepția lucrărilor executate de subcontractorii săi pentru lucrările de instalații la șantierele unde s-au contractat execuția de astfel de lucrări.
Motivul de recurs pe care îl invocă recurenta susține că se referă la faptul că sentința dată în favoarea reclamantului fără ca instanța să ia în considerare motivele expuse în întâmpinarea depusă, iar documentele depuse nu au fost aprofundate și s-a luat în considerare doar cererea reclamantului prin care acesta solicita doar revendicarea drepturilor lui ca angajat omițând în mod intenționat ca acesta avea și obligații față de patrimoniul societății și pe cale de consecință a dat o sentință greșită.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu potrivit art. 3041proc. civ. Curtea pentru motivele care se vor arăta urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, Tribunalul a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.
Criticile aduse la adresa sentinței recurate nu sunt susținute de către probatoriul administrat, astfel potrivit art. 287 din Codul muncii, "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Prin urmare, la judecata în primă instanță pârâtei-recurente îi revenea obligația de a da eficiență acestei dispoziții legale.
Însă, din acest punct de vedere recurenta-pârâta a recunoscut o parte a obligațiilor sale față de reclamant, iar cu privire la celelalte pretenții ce au fost admise nu produs nici-o probă prin care să dovedească că nu datorează aceste pretenții către reclamant.
În recursul formulat, recurenta reia în mare parte aceeași temă, ce nu poate fi considerat ca fiind un motiv de recurs, potrivit căreia reclamantul ar fi produs un prejudiciu societății și prin urmare îi datorează repararea prejudiciului.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL cu sediul în B, str. - nr.6, sector 1, împotriva sentinței civile nr.479/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(-), în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în C,- bis, județul C.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
4 ex.
11.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
