Pretentii civile. Speta. Decizia 6801/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3619/2009
SECȚIA A VII A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
Decizia Civil Nr.6801/
Ședința Public din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECTOR - -
JUDECTOR - -
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de ctre recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr.346/F din data de 21.04.2009, pronunțate de ctre Tribunalul Ialomița - Secția Civil, în dosarul nr- (format vechi nr.864/2009), în contradictoriu cu intimatele-reclamante, și și cu intimații-pârâți Tribunalul Ialomița și Curtea de APEL BUCURE ȘTI - având ca obiect "drepturi bnești".
La apelul nominal fcut în ședinț public nu au rspuns: recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice I, intimatele-reclamante, și și intimații-pârâți Tribunalul Ialomița și Curtea de APEL BUCURE ȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz Curții faptul c recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice, prin motivele de recurs formulate în cauz au solicitat judecarea pricinii în lips, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând c în cauz recurenții-pârâți au solicitat judecarea pricinii în lips, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constat cauza în stare de judecat și o reține în vederea soluționrii.
CURTEA,
Prin recursurile înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale la data de 28.05.2009, recurenții Ministerul Justiției și Libertților și Ministerul Finanțelor Publice au criticat sentința civil nr.347/F/21.04.2009 pronunțat de Tribunalul Ialomița - Secția Civil în dosarul nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civil, recurentul Ministerul Justiției și Libertților a susținut c instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților pentru perioada 01.10.2007 la zi și în continuare în condițiile în care prin OG nr.8/2007 s-a abrogat Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești.
La rândul su, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a susținut c în mod eronat instanța de fond i-a reținut calitatea procesual pasiv, cu toate c nu este ordonator principal de credite, aceast calitate revenind Ministerului Justiției și Libertților și nu se confund cu bugetul de stat.
În drept, recurentul Ministerul Finanțelor Publice și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civil.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Asupra celor dou recursuri, Curtea reține urmtoarele:
Prin Decizia în interesul legii nr.XXI/20.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu putere de lege pentru instanțele de inferior, în conformitate cu dispozițiile art.329 Cod pr.civil, c în aplicarea dispozițiilor legale ce reglementeaz salarizarea personalului auxiliar de specialitate, acesta din urm are dreptul la acordarea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihic în cuantum de 50% din salariul brut lunar și ulterior apariției OG nr.83/2000.
Decizia mai sus amintit este pronunțat în anul 2008, la peste un an dup aprobarea de ctre Guvern a OG nr.8/2007.
Prin urmare, este logic a se presupune și afirma cu certitudine c la data la care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii (10.03.2008) instanța suprem a avut în vedere toat legislația în vigoare, inclusiv OG nr.8/2007, dar a apreciat c dispozițiile acesteia nu sunt relevante în ceea ce privește problema de drept ce a format obiectul recursului în interesul legii.
Întrucât Decizia nr.XXI/2008 nu limiteaz în timp obligația acordrii contravalorii sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic pentru personalul auxiliar de specialitate, neexistând referiri în acest sens la dispozițiile OG nr.8/2007, Curtea nu poate decât s constate c în ceea ce privește problema de drept dezlegat, personalul auxiliar de specialitate are dreptul de a primi și ulterior datei de 01.02.2007 contravaloarea sporului, atât timp cât își pstreaz calitatea de personal auxiliar de specialitate.
În privința acordrii pe viitor a acestui spor, Curtea reamintește recurentului Ministerul Justiției și Libertților dispozițiile art.155 din Legea nr.53/2003 potrivit crora sporul este partea variabil a salariului, reprezentând prin urmare un drept salarial datorat de angajator cât timp persoana, sau, dup caz, persoanele își pstreaz calitatea de salariați, iar împrejurrile care au determinat legiferarea sporului se mențin neschimbate.
Acesta este motivul pentru care, la data pronunțrii sentinței de instanța de fond, se impunea acordarea și pentru viitor a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, cât timp intimații-reclamanți își pstreaz calitatea de personal auxiliar de specialitate.
Ar fi în egal msur inechitabil și excesiv de împovrtor s se pretind salariatului s formuleze periodic acțiuni având același obiect, cât vreme izvorul juridic al situațiilor analizate rmâne același, respectiv raportul juridic între angajator și angajat se menține neschimbat, iar plata salariului reprezint o certitudine și o obligație legal prioritar în conformitate cu dispozițiile art.154 și art.155 din Legea nr.53/2003.
În privința criticii recurentului Ministerul Finanțelor Publice legat de greșita reținere a calitții procesuale pasive, Curtea apreciaz aceste critici ca fiind întemeiate în considerarea urmtoarelor argumente:
supus controlului judiciar poart asupra neîndeplinirii unor obligații ce deriv din raporturi de munc, asemenea raporturi neexistând între intimații-reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Dac se accept pretenția constând în obligarea acestui pârât de a aloca fondurile necesare pentru acordarea drepturilor salariale restante, o asemenea interpretare este de natur s depșeasc limitele impuse de dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civil, interferându-se, fr drept, în activitatea specific a celorlalte dou puteri ale Statului de drept. Legea bugetului este de competența Parlamentului, singurul abilitat s aprobe rectificri ale acestui act normativ.
Fondurile necesare acoperirii plților, dispuse de instanț vor fi asigurate de Statul Român întrucât greșeala de a nu fi pltit la timp drepturile salariale a fost stabilit în sarcina unor instituții publice ce reprezint concretizri ale puterii executive aparținând entitții Statale. Îns, aceast realitate nu poate stabili un raport juridic direct între Ministerul Finanțelor Publice și reclamanți, pentru c aceștia din urm nu sunt salariații Ministerul Finanțelor Publice și nu pot invoca împotriva acestui pârât obligația ce ar deriva din neexecutarea unor drepturi salariale recunoscute prin hotrâre judectoreasc. Obligația general pozitiv a Statului Român de a lua toate msurile necesare pentru punerea în executare a oricror hotrâri judectorești (chiar și în cauzele ce au purtat exclusiv între persoane fizice și persoane juridice private), obligație statuat constant de jurisprudența în cauzele îndreptate împotriva României, nu poate genera, prin ea însși, raporturi juridice nemijlocite între intimații-reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Intimații-reclamanți, având un titlu executoriu reprezentând de hotrârea judectoreasc prin care le sunt recunoscute drepturile salariale, pot declanșa etapa executrii silite, spre exemplu, prin solicitarea popririi conturilor ordonatorilor secundari și principali de credite pân la concurența sumelor datorate, în acest sens putând folosi intimaților-reclamanți și dispozițiile înscrise în OG nr.22/2002 care stabilesc anumite obligații în sarcina ordonatorilor principali de credite în legtur cu punerea efectiv în executare, prin plat, a titlurilor executorii ce recunosc drepturile salariale.
Prin urmare, nu chemarea în judecat a Ministerului Finanțelor Publice pentru alocarea fondurilor este soluția pentru ca intimații-reclamanți s primeasc sumele datorate, ci declanșarea executrii silite. De altfel, Curtea observ c instanța de fond nu a întemeiat în drept obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare, aceast omisiune nefiind întâmpltoare, ci expresia evident a faptului c Tribunalul Ialomița nu a gsit temeiuri juridice care s susțin o asemenea soluție din unicul motiv c astfel de temeiuri juridice nu exist. Exist îns șase capitole în Codul d e procedur civil care reglementeaz etapa executrii silite, dispoziții pe care reclamanții-intimați le pot lectura și dintre care pot alege varianta optim pentru a pune în executare titlurile executorii în contradictoriu cu instituțiile publice angajatoare, precum și cu ordonatorii principali de credite.
Împrejurarea faptic potrivit creia prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice urmeaz s fie deblocate sumele necesare plților, împrejurare legat de modalitatea de desfșurare a exercițiului bugetar anul și de felul concret în care pot fi puse în executare hotrârile judectorești intrate în puterea lucrului judecat, nu poate atribui prin ea însși calitate procesual pasiv într-un litigiu izvorât din neplata la timp a drepturilor salariale.
Teoria conform creia o asemenea rezolvare a unei acțiuni având ca și capt principal de cerere acordarea unor drepturi salariale ar facilita plata efectiv a drepturilor câștigate nu își gsește suportul juridic în reglementrile privind relațiile de munc.
Alocarea concret a sumelor care reprezint debite stabilite în sarcina angajatorilor instituții publice este o chestiune de ordin administrativ care urmeaz a se rezolva la nivelul puterii executive, reflectând modul în care Statul înțelege s pun în executare hotrâri judectorești în care au fost recunoscute debite reprezentând drepturi salariale.
Cu sau fr aceste mențiuni privind alocarea de fonduri, hotrârea judectoreasc prin care un drept salarial a fost recunoscut ca fiind prevzut de lege și nepltit la termenul scadent, are, conform dispozițiilor art.278 pct.1 Cod pr.civil, forț executorie, neexistând niciun impediment legal pentru declanșarea executrii silite asupra bunurilor sau conturilor instituțiilor publice angajatoare. În eventualitatea legiferrii unui asemenea impediment, mențiunea obligrii pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ar rmâne oricum fr nicio finalitate practic.
Apreciind c pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) nu poate rspunde în instanț pentru neplata la timp a drepturilor salariale datorate de alte instituții publice, obținerea fondurilor necesare plții fiind o chestiune ce ține strict de etapa executrii silite, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civil cu referire la dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civil, urmeaz s admit recursul Ministerului Finanțelor Publice cu consecința modificrii în parte a sentinței atacate în sensul reținerii excepției lipsei calitții procesuale pasive pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice).
În exercitarea controlului extins prevzut de dispozițiile art.3041Cod pr.civil relativ la acordarea pe viitor, dup data de 12.11.2009 a contravalorii sporului de 50%, Curtea subliniaz faptul c are cunoștinț de împrejurarea intrrii în vigoare a dispozițiilor Legii nr.330/2009 în ceea ce privește categoria de personal salarizat de Ministerul Justiției.
Prin aceast reglementare se schimb fundamental cadrul legal de retribuire a personalului bugetar, dar în ceea ce privește sporurile pentru personalul auxiliar de specialitate ce urmeaz a fi pltite începând cu data de 12.11.2009, se constat c salariul pltit începând cu data mai sus amintit este mai mic decât cel care trebuia s se afle în plat la data de 12.11.2009. C puțin începând cu 21.04.2009, ca efect al titlului executoriu reprezentat de sentința pronunțat de instanța de fond, salariul pltit reclamanților de ctre pârâtul-recurent trebuia s includ contravaloarea sporului de 50% pentru a se respecta principiul autoritții de lucru judecat și a se da eficienț executrii unei hotrâri judectorești ce constituie, potrivit dispozițiilor art.278 pct.1 Cod pr.civil, titlu executoriu.
Cele dou sporuri prevzute de Legea nr.330/2009, respectiv de 25% pentru suprasolicitare neuropsihic și 5% pentru confidențialitate, conduc la un procent sub cel care trebuia pltit reclamanților cel puțin începând cu 21.04.2009, procent care aplicat salariului de baz brut are ca rezultat un nivel al salariului mai mic decât cel care trebuia s se afle în plat începând cu 21.04.2009 (ca efect al titlului executoriu reprezentat de sentința pronunțat de Tribunalul Ialomița ). În consecinț, salariul ce ar trebui pltit personalului auxiliar de specialitate, ca efect al aplicrii Legii nr.330/2009 este mai mic decât cel datorat începând cu 21.04.2009.
Dispozițiile Legii nr.330/2009 care reglementeaz acordarea celor dou sporuri de 25%, respectiv 5% personalului auxiliar de specialitate contravin dispozițiilor aceleeași legi înscrise în art.3 lit.
Aceste dispoziții înscrise în art.3 lit.c au o valoare de principiu și stabilesc c sistemul de salarizare trebuie s ia în calcul sporurile recunoscute sau stabilite pân la data intrrii în vigoare a Legii nr.330/2009 prin hotrâre judectoreasc. Or, prin stabilirea în textul aceleeași legi, a unui spor de 25% pentru suprasolicitare neuropsihic, legiuitorul își încalc propriile principii expuse în Legea nr.330/2009 faț de împrejurarea c același spor, dar în cuantum de 50% din salariul de baz brut, fusese deja recunoscut reclamanților la data de 21.04.2009, trebuia pltit începând cu aceast dat și avut în vedere la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Constatând contradicția mai sus explicat, Curtea, urmând o logic ce înțelege s dea întâietate de aplicare unui text cu valoare de principiu, chiar dac dintr-o inconsecvenț legislativ sau o eroare de tehnic legislativ, acest principiu este înclcat în capitolul ce reglementeaz drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate salarizat de Ministerul Justiției, va menține pe viitor, pân la eliminarea înclcrii principiul înscris chiar de legiuitor în textul art.3 lit.c din Legea nr.330/2009, obligația plții în continuare a contravalorii sporului de 50% pentru a nu crea premisele scderii salariilor personalului auxiliar.
În msura în care dup 1 ianuarie 2010, salariul efectiv pltit personalului auxiliar va avea valoarea nominal a salariului ce trebuia pltit acestora la data de 21.04.2009, dat la care exist un titlu executoriu pentru sporul de 50%, hotrârea judectoreasc ce constituie titlu executoriu va fi respectat, chiar dac pentru diferența de spor de 25%, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, salariații vor primi un adaos cu aceeași valoare.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civil, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertților, împotriva sentinței civile nr.346/F din data de 21.04.2009, pronunțate de ctre Tribunalul Ialomița - Secția Civil, în dosarul nr- (format vechi nr.864/2009), în contradictoriu cu intimatele-reclamante, și și cu intimații-pârâți Tribunalul Ialomița și Curtea de APEL BUCURE ȘTI.
Admite recursul formulat împotriva aceleiași sentințe de Ministerul Finanțelor Publice.
Modific în parte sentința recurat în sensul c:
Admite excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fr calitate procesual pasiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./06.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
