Pretentii civile. Speta. Decizia 691/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2664/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 691R
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta. împotriva sentinței civile nr.59 LM/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - SA prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/29.05.2009, aflată la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul recurentei depune la dosar, o cerere prin care aduce la cunoștința instanței schimbarea denumirii societății din - SA în SA, la care atașează în copie: certificatului de înregistrare mențiuni, încheierea nr.89793/16.12.2009 a Tribunalului București și certificatul de înregistrare.
Curtea ia act de schimbarea denumirii societății din - în
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.59LM/13.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă; a luat act că pârâta nu a mai invocă prematuritatea acțiunii introdusă de reclamanți.
A admis acțiunea formulată de reclamanții llie, G, și împotriva pârâtei - "" SA.
A omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert
A obligat pe pârâtă să plătească fiecăruia dintre reclamanții, G, și, suma de 7104 lei, reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 2004-2007 actualizate cu indicele de inflație; a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții și suma de 4389 lei reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 2005- 2006, actualizate cu indicele de inflație.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3175 lei, reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A respinsa cererea expertului tehnic de majorare a onorariului de expert cu suma de 2000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă, întemeiată pe prevederile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, aceasta este nefondată și a respins-o ca atare, întrucât reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale pretins cuvenite în limita a 3 ani anterior introducerii acțiunii, astfel încât drepturile cerute nu s-au prescris extinctiv.
În ceea ce privește fondul procesului de față, tribunalul, pentru motivele ce vor fi expuse, a constatat că cererea reclamanților este întemeiată, admițând-o în parte.
Reclamanții sunt salariații pârâtei - SA, așa cum rezultă din carnetele de muncă.
Potrivit Contractului Colectiv de Muncă, în varianta anterioară anului 2003, art. 168 alin. 1 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - SA".
În anul 2003, pe calea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și Paști.
Pentru anii următori (2004, 2005, 2006) în actele adiționale la contractul colectiv de muncă a fost reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, formularea din actele adiționale specifica: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", acesta fiind conținutul modificat al art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Argumentul esențial al pârâtei este acela că atât în anul 2003, cât și în anii ulteriori, drepturile salariale suplimentare cuvenite angajaților cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C au fost incluse în salariul de bază primit de reclamanți, astfel încât nu se mai justifică pretenția lor din prezent de a li se plăti separat aceleași drepturi.
În opinia pârâtei această situație este atestată de reașezările de salarii ce au avut loc an de an în cadrul societății, precum și de interpretarea comisiei paritare (mecanism prevăzut în Contractul Colectiv de muncă) dată clauzei confuze conținute în art.168 din Contract, în sensul de a-și explica propria voință, de la momentul redactării clauzei neclare, comisia constituită din membrii patronatului și sindicatului ajungând la concluzia că atât în anul 2003, cât și în anii 2004-2007, drepturile salariale suplimentare au fost deja plătite reclamanților prin includerea lor în salariul de bază al angajaților.
Pentru verificarea concretă a împrejurărilor ce au generat acest litigii între reclamanți și pârâtă, în acord cu jurisprudența constantă a instanței superioare - Curtea de APEL BUCUREȘTI, tribunalul a ordonat efectuarea unei expertize contabile, având nevoie de opinia unui specialist, care să lămurească anumite aspecte esențiale ale procesului de față:
- să verifice apărarea pârâtei în sensul dacă drepturile salariale suplimentare de Paști și C au fost incluse (și plătite în acest mod - ns.)în salariul de bază al reclamanților în anul 2003 și în anii ulteriori (2004-2007), situație în care acțiunea acestora ar fi fost nejustificată;
- sau, în cazul contrar, al neplății drepturilor prin includerea în salariu acordat reclamanților, să se determine cuantumul sumelor ce li se cuvenea.
Din verificările expertului contabil a rezultat că în perioada de referință, pentru care reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale suplimentare (anul 2004 și ulterior) aceste drepturi nu au fost plătite reclamanților, procedându-se la determinarea în concret a sumelor cuvenite.
Așadar, în ciuda documentelor preconstituite prezentate de angajator, nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați prin includerea în salariul de bază.
Potrivit art.168 alin.1 teza II din Contractul de muncă aplicabil la nivel de unitate: "Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C -ns.) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare, nu rezultă că pentru anii 2004-2007 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea criteriilor și condițiilor prevăzute de teza II a art.168 alin.1.
Așadar, atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale suplimentare prin includerea în salariu de bază plătit reclamanților.
Într-adevăr, prejudiciul produs reclamanților prin neplata la timp a drepturilor salariale suplimentare cuvenite este acoperit prin indexarea sumelor cu indicele de inflație aplicabil pentru perioada solicitată în acțiune, astfel încât drepturile salariale au fost actualizate.
Nu se poate ajunge în situația unui cumul de reparație pentru același prejudiciu prin actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor, cât și prin plata de daune de întârziere al căror cuantum este fixat în mod arbitrar de către reclamanți și al căror fundament juridic nu se precizează.
În ceea ce privește validitatea hotărârii Comisiei Paritare, tribunalul face aprecierea că, din perspectiva art.38 alin.2 din Codul muncii care interzise orice convenție prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, sindicatul și-a depășit atribuțiile, rolul său fiind acela de a acționa în interesul membrilor, iar nu în defavoarea lor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, a luat act că pârâta nu a mai invocă prematuritatea acțiunii introduse de reclamanți.
admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, și împotriva pârâtei - SA; a omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic
A obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții llie, G, și suma de 7104 lei, reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 2004 - 2007, actualizate cu indicele de inflație.
A obligat pârâta plătească fiecăruia dintre reclamanții și suma de 4389 lei, reprezentând drepturi salariale restante, pentru perioada 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflație; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3175 lei, reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 2004-2005, actualizate cu indicele de inflație.
A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată; a respins cererea expertului tehnic de majorarea onorariului de expert cu suma de 2000 lei.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a reiterat considerațiile privitoare la includerea drepturilor salariale suplimentare de C și Paști în salariul de bază începând cu 2003, conform interpretării oferite de comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, cu consecința opozabilității față de salariați a prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și a sus-menționatei interpretări.
Urmare a acestei circumstanțieri a litigiului, a susținut că aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate.
Astfel, promovarea prezentei acțiuni este prematură, dreptul de aof ormula nefiind născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să se fi stabilit, potrivit art. 168 alin. 1 teza finală, drepturile salariale suplimentare neacordându-se automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile înaintea fiecăruia dintre cele două evenimente.
Pe de altă parte, a susținut că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, având în vedere că drepturile a căror valoare se urmărește prin promovarea prezentei acțiuni nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul, ci exclusiv drepturi acordate salariaților prin contract colectiv de muncă în scopul de a le oferi protecție socială, or, art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii prevede expres termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractul colectiv de muncă, ca fiind de 6 luni.
Pe fondul cauzei a reiterat că pretențiile sunt total nejustificate, întrucât societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, orice susținere contrară fiind lipsită de fundament în condițiile în care, începând cu anul 2003, părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, reglementând menținerea acestei măsuri și după anul 2003, astfel, atât reprezentanții salariaților cât și instanțele învestite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea acestora salariaților și oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate.
Astfel, analizând comparativ versiunile în timp ale art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, în măsura în care acest text ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai justificat păstrarea sa pentru anii ulteriori lui 2003.
De asemenea, prin art. 9 și 10 din Contractul colectiv de muncă, părțile au stabilit o procedură ce trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața instanței, prin constituirea unei comisii paritare, compuse atât din reprezentanții salariaților, cât și ai societății, a cărei decizie adoptată în speță are caracter obligatoriu pentru părți, conform Anexei 2 la Contractul colectiv de muncă, precum și valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză.
În fine, sumele pretinse au fost greșit calculate, având în vedere că
s-a pornit de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă stipulează că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de ale cărui valori, pentru perioada 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul referitor la prematuritatea cererii de chemare în judecată nu poate fi primit, întrucât dreptul pretins este prevăzut în mod imperativ de art. 168 alin. 1 Contractul colectiv de muncă pentru 2004-2007, existența lui nefiind afectată de vreun termen suspensiv, termenul de 15 zile anterior fiecărui eveniment religios fiind prevăzut numai pentru stabilirea în concret a valorii și condițiilor de acordare (exercitare) a acestui drept, iar în măsura în care negocierile în acest sens nu s-au desfășurat, nefiind inițiate de patronat, situația îi este imputabilă acestuia, dar nu afectează existența și posibilitatea de valorificare în instanță a dreptului.
De altfel, o atare excepție o face contradictorie, de neînțeles, pe următoarea, a prescripției dreptului material la acțiune, neputându-se susține în același timp, pe de o parte, că dreptul nu poate fi încă pretins în instanță, pe de altă parte că, de fapt, dreptul la acțiune pentru aceleași pretenții este prescris.
Referitor la această a doua excepție de ordine publică, Curtea reține că este vădit nejustificată aprecierea potrivit căreia pretențiile ce fac obiectul prezentei judecăți nu reprezintă drepturi salariale, ci drepturi de protecție socială, contrazisă de chiar formularea expresă a textului art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă incident, în condițiile în care drepturile suplimentare sub forma unor adaosuri la salariu păstrează această natură, chiar dacă nu au caracter continuu, ci ocazional, legat de sărbătorile religioase specificate.
Din acest punct de vedere, este evident că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, nicidecum cel de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, Curtea reține că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007, nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, iar cât privește hotărârea comisiei paritare nr. 3793/18.06.2007, prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor pretinse.
Mai mult, față de conținutul clar și neechivoc al textului art. 168, acesta nu are nevoie de o explicitare a voinței părților, utilă doar în situația clauzelor neclare ori îndoielnice, astfel că interpretarea dată prin notele comisiei paritare apare ca o modificare a clauzelor contractului.
În același sens, teza potrivit căreia pentru anii ulteriori lui 2003 art. 168 alin. 1 ar fi devenit caduc, părțile convenind să nici nu mai fie acordate prime, întrucât au fost încorporate în salariul de bază, nu poate fi valabil susținută, de vreme ce dispoziția expresă a art. 168 alin. 1 a fost menținută în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate ce au urmat, până în anul 2007 inclusiv, aplicabile cu prioritate, dacă conțin clauze mai favorabile față de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Sub aceste aspecte, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că măsura includerii sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al reclamantului a constituit modalitatea în care s-a realizat reașezarea salariilor în anul 2003, însă aceasta nu a afectat în niciun fel valabilitatea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 pentru viitor, independentă de nivelul salariului de bază, astfel cum a rezultat în urma reașezărilor succesive; de altfel, o atare susținere a recurentei nu rezistă nici față de modalitatea de stabilire a valorii acestor sume, prevăzută imperativ de art. 168 alin. 1 din M, respectiv prin negociere, începând cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, cu privire la modalitatea de acordare, condiții, criterii, beneficiari, valoarea concretă, etc. în absența cărora societatea nu se poate prevala de culpa de a nu fi inițiat negocieri, iar salariații având acțiunea directă întemeiată pe contract, pentru realizarea dreptului stipulat neechivoc de acesta și în contra căruia angajatorul nu se poate apăra invocând formularea "defectuoasă" (pentru că în acest caz s-ar ajunge la schimbarea înțelesului clar și lămurit al clauzei).
Prin urmare, numai faptul că salariul de bază nu a scăzut este irelevant sub aspectul existenței dreptului pretins, întemeiat pe o dispoziție autonomă care a fost menținută.
Curtea mai reține și că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit faptul pretins, al plății drepturilor suplimentare solicitate, situație în care, în mod legal a procedat instanța, dând eficiență clauzei imperative a art. 168 alin. 1 din, de care reclamanții s-au prevalat în mod legitim pentru a-și justifica acțiunea și dovedi existența dreptului reclamat.
În fine, nefondată este și critica referitoare la calcularea eronată a drepturilor salariale pretinse, având în vedere că aceasta s-a făcut raportat la salariul de bază mediu pe, de către expertul contabil desemnat, în cuprinsul unui raport necontestat sub aspectul calculului propriu-zis.
În consecință potrivit celor expuse, se constată legală și temeinică sentința primei instanțe, prin raportare la care recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SA împotriva sentinței civile nr. 59LM din data de 13.02.2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2010.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./15.02.2010
Jud. fond:
Opinia separată a doamnei judecător, în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței atacate și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Consider ca recursul este fondat si trebuia admis cu consecinta modificarii in parte a sentintei recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In acest sens, avem in vedere ca otrivit p. art.168 din Contractul Colectiv de Muncă incheiat la nivelul angajatorului, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salariatii aveau dreptul de a beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu, in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de munca aplicabil la nivelul societatii parate in anul 2003, partile contractante au hotarat incheierea unui act adițional la contractul colectiv de munca, prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract, pe care au convenit sa-l modifice si sa-l completeze.
In acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu.
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar rezultă ca prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute, textul fiind inserat identic și in contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
In anii 2005, 2006 si 2007 au fost reluate in aceeasi formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Din înscrisurile administrate in cauza rezulta ca vointa reala a părților la data încheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul 2 al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Pasti si de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse in salariul de bază si urmează să fie executate în acest mod si in acești ani, deci prin includere in salariul de baza.
In sprijinul acestei interpretari vine si hotararea Comisiei Paritare, careia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, in iunie 2007. La data hotararii respective, aliniatul 2 era inserat in aceeasi forma in cuprinsul contractului colectiv de munca aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară SA a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, asa cum a fost modificat prin actele aditionale incheiate in anii 2004 - 2006, în sensul că, incepand cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajatilor suplimentarile salariale prevazute la alin.1, care urmau a fi acordate angajatilor sub aceasta forma. In nota ce consemneaza rezultatul interpretarii se arata ca, incepand cu anul 2003, avand in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajatilor, partile contractului au inteles ca art.168 alin.1 a ramas fara obiect, luand in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza, ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
In concluzie, voința reală a partilor pentru perioada la care se refera pretentiile reclamantului a fost de a stabili că si in anii 2005, 2006 si 2007 suplimentările salariale rămân incluse in salariul de bază, includere care a avut loc in anul 2003.
Asa cum rezulta din carnetele de munca si din raportul de expertiza contabila, in anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse in salariul de baza. In perioada - se observa o tendința crescătoare a salariului de baza, ceea ce înseamnă ca suplimentările salariale acordate in anul 2003 au subzistat si in perioada următoare.
In consecința, este cert ca, odată incluse in salariul de baza in anul 2003, si pentru perioada 2004-2007 drepturile salariale suplimentare s-au regăsit incluse in salariul de baza al intimaților reclamanți.
Pentru acestea, consider ca prima instanța a făcut o interpretare greșita a situației de fapt si de drept, prin admiterea pretențiilor deduse judecații, motiv pentru care, in baza art. 304ind1 Cpc, art. 304 pct 9 Cpc. si art. 312 Cpc. recursul trebuia admis.
Judecator
-
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
