Pretentii civile. Speta. Decizia 692/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 341/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 692R
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta - împotriva sentinței civile nr.6432/20.10.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - GRUP, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata SC SA prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul intimatei depune la dosar o cerere prin care aduce la cunoștința instanței schimbarea denumirii societății din SC SA în SA, la care atașează în copie: certificatului de înregistrare mențiuni, încheierea nr.89793/16.12.2009 a Tribunalului București și certificatul de înregistrare.
Curtea ia act de schimbarea denumirii societății din SC în
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatei cuvântul în susținerea recursului.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6432/20.10.2008 pronunțată în dosarul 1543/3LM/2008 Tribunalul București - Secția a-VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulata de reclamanta llie, în contradictoriu cu pârâta SC SA, ca neîntemeiată.
A respins cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la data de 25.02.2003 prevedea dreptul salariaților SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă, prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract, pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze.
În acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atât reclamanta cât și pârâta sunt de acord că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paști și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța constă în pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paști și C pentru anii 2005 -2006. Pentru această perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute, textul fiind inserat identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări și modificări. Modificările negociate au privit și alin. 2 al art.168, acesta stabilind ca "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În anii 2006 si 2007 au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Pentru a hotărî asupra temeiniciei și legalității pretențiilor reclamantului, instanța este chemată să interpreteze dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă, acesta fiind temeiul invocat atât de reclamant în susținerea acțiunii, cât și de pârâtă în apărare.
În interpretarea temeiului invocat de părți, instanța a avut în vedere regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor, având în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, pentru a determina înțelesul exact al acestora, prin examinarea manifestării de voința a părților, în strânsă corelație cu voința lor internă.
articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizată în preluarea alin. 2 al art. 168, introdus în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004. Instanța a stabilit ă voința internă a părților, rezumându-se în fapt să aprecieze asupra sensului pe care cele două prepoziții, "pentru" și "în", îl dau alin. 2 din texul menționat, pentru a determina forța obligatorie a dispoziției contractuale invocate.
În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor părților, și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat.
Din înscrisurile administrate în cauză, rezultă că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat alin. 2 al art.168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariate de Paști și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
Acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui alineat care, la prima vedere, ar părea anacronic. Sesizând exprimarea defectuoasa din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat alin. 2, precizând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Voința părților a fost aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse în salariul de bază. Este de remarcat și faptul că în modificarea intervenită în anul 2005 se folosește timpul trecut (au fost introduse), care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată.
În sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare alin. 2 al art. 168, în iunie 2007. La data hotărârii respective, alin. 2 era inserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară din SC SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arată că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamantă, față de prevederile art.239, art. 241 și art.243 din Codul muncii.
În concluzie, voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantei a fost de a stabili că și în anii 2005 și 2006 suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
Aceasta situație rezultă și din faptul că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantei, că nu a primit suplimentările de Paști și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
Deși a fost semnat la data de 18.06.2007, scopul acordului încheiat de comisia paritară a fost de a da o interpretare unică și eficientă dispozițiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului, și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare, până la alte modificări.
De altfel, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări ce provine de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
Nu se poate reține că această interpretare sau introducerea alin. 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, dreptul la prime de C/Paști nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alin.2 în Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect alin.2, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest alineat.
Preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la aliniatul precedent.
În concluzie, s-a constatat că reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor din Contractele Colective de Muncă aplicabile pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia Paritară, având în vedere și regulile de interpretare ale contractelor, față de prevederile art.969, 977, 978, 982, 983 Cod civil, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.
În raport de soluția ce urmează a se pronunța pe primul capăt din cererea de chemare în judecată și de prevederile art.161 alin.4 din Codul muncii, instanța a respins și cererea accesorie privind obligarea la actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-
În susținerea recursului, recurenta a arătat că a fost salariata pârâtei, la sucursala, în perioada 1984-18.12.2006.
Pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze, în conformitate cu prevederile art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2007, și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate.
Contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, prevedeau la art. 168 alin.1: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate ".
De asemenea, art.170 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societatea pentru 2007, prevede că această suplimentare a drepturilor salariale: "este în cuantum de un salariu minim pe agent economic calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă".
Deși Contractele colective de muncă încheiat pe unitate pentru anii 2004-2007, prevedeau aceste drepturi salariale, recurenta nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște. În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea recurentei ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
A apreciat instanța de fond că hotărârea Comisiei Paritare este obligatorie pentru toți salariații și că recurenta ar fi beneficiat de drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Interpretarea dată de Comisia Paritara nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecata cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabila modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lamuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu se poate reține argumentația folosită de Comisia Paritara în Decizia nr. 5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu ar trebui individualizate.
În primul rând, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază.
Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 Contractul colectiv de muncă și salariul de bază mediu constă în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
S-a constatat din toată argumentarea Comisiei că în realitate aceasta ajunge să schimbe însăși natura acestor drepturi suplimentare, precum și procedura convenită de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
Daca părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu atât mai mult cu cât acest art.168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006. Ele însă au păstrat formularea art. 168 alin. 1 CCM, neschimbată, iar interpretarea Comisiei paritare în sensul că părțile au înțeles că prevederile alin. 1 ale art. 168 au rămas fără obiect nu poate fi reținuta de instanță, câtă vreme prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lămuri actul respectiv și nu de a-l invalida și totodată se încalcă unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art. 978. civ. - acela că orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui (producerii de efecte juridice) și nu în sensul neaplicării sale.
Recurenta solicită instanței să observe că nu trebuie minimizată importanța alin. 1 al art. 168. și concentrată atenția numai asupra alin.2 al acestui articol, iar interpretarea dată de Comisia paritară contravine și tezei a-II-a a alin. 1 al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut loc niciodată și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritara, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
Mai mult decât atât, nu există nici o dovadă că drepturile salariale respective i-ar fi fost achitate. Din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezultă care este salariul de bază mediu la nivelul SC SA B, fapt ce nu face dovada achitării drepturilor salariale suplimentare care trebuie să fie în cuantum de un salariu de bază mediu.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi. Întrucât intimata-pârâtă nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare. având ca obiect salariul de bază mediu sunt diferite de procedura prevăzută de art. 168 alin.1
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Într-adevăr, interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale de Paști și C au fost incluse în salariul de bază acordate pe tot parcursul anului fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003.
Astfel, soluția contrara cu privire la voința reală a părților, nu poate fi extrasă numaidecât din prezumții întemeiate pe o logică formală, nejuridică, nefiind formulate în baza regulilor speciale de interpretare a clauzelor contractuale, precum faptul că includerea în reglementarea aplicabilă anilor 2004-2006 unei măsuri dispuse pentru anul 2003 nu s-ar justifica decât în situația în care s-ar intenționa ca aceeași măsură să producă efecte și în continuare, respectiv că modalitatea de modificare anuală a textului inițial convenit ar demonstra continuitatea aplicării măsurii de includere a suplimentărilor salariale și în perioada 2004-2006.
Cât privește hotărârea Comisiei paritare, prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor solicitate.
Mai mult, față de conținutul clar și neechivoc al textului art. 168, acesta nu are nevoie de o explicitare a voinței părților, utilă doar în situația clauzelor neclare ori îndoielnice, astfel că interpretarea dată prin notele comisiei paritare apare ca o modificare a clauzelor contractului.
În același sens, teza potrivit căreia pentru anii ulteriori lui 2003 art. 168 alin. 1 ar fi devenit caduc, părțile convenind să nici nu mai fie acordate prime, întrucât au fost încorporate în salariul de bază, nu poate fi valabil susținută, de vreme ce dispoziția expresă a art. 168 alin. 1 fost menținută în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate ce au urmat, până în anul 2007 inclusiv, aplicabile cu prioritate, dacă conțin clauze mai favorabile fată de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Sub aceste aspecte, măsura includerii sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al reclamantei a constituit modalitatea în care s-a realizat reașezarea salariilor în anul 2003, însă aceasta nu a afectat în niciun fel valabilitatea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 pentru viitor, independentă de nivelul salariului de bază, astfel cum a rezultat în urma reașezărilor succesive; de altfel, o atare susținere a pârâtei-intimate nu rezistă nici față de modalitatea de stabilire a valorii acestor sume, prevăzută imperativ de art. 168 alin. 1 din, respectiv prin negociere, începând cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, cu privire la modalitatea de acordare, condiții, criterii, beneficiari, valoarea concretă, etc, în absența cărora societatea nu se poate prevala de culpa de a nu fi inițiat negocieri, iar salariații având acțiunea directă întemeiată pe contract, pentru realizarea dreptului stipulat neechivoc de acesta și în contra căruia angajatorul nu se poate apăra invocând formularea "defectuoasă" (pentru că în acest caz s-ar ajunge la schimbarea înțelesului clar și lămurit al clauzei).
Prin urmare, numai faptul că salariul de bază nu a scăzut este irelevant sub aspectul existenței dreptului pretins, întemeiat pe o dispoziție autonomă care a fost menținută.
Curtea mai reține și că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit faptul pretins, al plății drepturilor suplimentare solicitate, situație în
care se va da eficiență clauzei imperative a art. 168 alin. 1 din, de care reclamanta s-a prevalat în mod legitim pentru a-și justifica acțiunea și a dovedi existența dreptului reclamat.
În consecință, în aplicarea art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 8, 9 și 3041. pr. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă, a suplimentărilor salariale de C și Paști pentru anii 2005-2006, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe, potrivit stipulației exprese din, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de devalorizarea monetară prin întârzierea în executare, întemeiat pe dispozițiile art. 1082 și 1084. civ. pârâta fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - împotriva sentinței civile nr.6432/20.10.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SA.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a suplimentărilor salariale de C și Paști pentru anii 2005-2006, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./23.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
