Pretentii civile. Speta. Decizia 6925/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6925
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, și A, împotriva sentinței civile nr.15 din 15.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.15 din 15.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul O l t,- jud. O și A, cu domiciliul în Mun. S,-, -. Curtea. 8, jud. O împotriva pârâților Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul O l t,cu sediul în S,-, jud. O, Curtea de Apel Craiova, cu sediul în C,-, jud. D, Tribunalul București,cu sediul în B-, sector 3 și Curtea de Apel București, cu sediul în B, nr. 5, sector 4, având ca obiect drepturi salariale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor Legii 250/2007 la raporturile de muncă existente anterior și ulterior de intrarea în vigoare, se rețin următoarele:
Calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale.
Normele de drept fiscal ce au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă spre deosebire de normele de drept civil ce au un caracter dispozitiv sau supletiv.
Același caracter imperativ îl au și normele juridice ce reglementează modalitățile de realizare veniturilor publice la Bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează să se achite indemnizații, ajutoare, pensii.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat așa cum a fost definit de art.2 pct.7 din Lg. 500/2002 privind finanțele publice și în aceste condiții îi sunt incidente Normele de procedură fiscală conform art.2 al.2 din OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală ce constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Este de necontestat că art. 23 al.3 și 4 din Lg. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în forma în vigoare înainte de modificare, a prevăzut (3) baza de calcul prevăzută în al.1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariu mediu brut, care este cel prevăzut la art.5 al.3.
Prin Legea nr. 250/2007, art.23 al.3 din Lg. 19/2000 a fost modificat astfel " baza de calcul prevăzută la al.1 și2 este venitul brut realizat lunar".
Legea nr.250/2007 a intrat în vigoare la 22.07.2007, situație în care angajatorul are obligația de aplica pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
În context legislativ, modalitatea de determinare a CAS este legală, iar criticile reclamanților sunt neîntemeiate;
Aceștia nu au avut în vedere faptul că prin plata contribuțiilor devin parte în raporturi de drept fiscal compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la Bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică lunară a drepturilor salariale.
sunt calculate, reținute și virate odată cu plata drepturilor salariale și singura concluzie este că li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății.
Soluția invocată de reclamanți este cea a ultraactivității aplicării legii în timp, în mod selectiv doar în privința unor dispoziții legale pe care le apreciază a fi mai favorabile.
Prin aceasta s-ar ajunge la o aplicare discriminatorie a legii, prin aceea că persoanelor aflate în situații identice să li se aplice un tratament inegal, în ceea ce privește contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Reclamanții au invocat în susținerea cererii de chemare în judecată aplicarea dispozițiilor rt. 183 din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia:
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și VI, nu va diminua venitul net al acestora.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia conform prezentei legi.
(3) Pentru asigurații care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie majorarea prevăzută la alin. (2) se aplică la acest plafon.
(4) Aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern.
Este evident că textul a vizat momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, textul fiind clar în sensul că este aplicabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv data de 01.04.2001.
În aplicarea dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 19/2000, au fost emise norme metodologice, aprobate prin HG nr. 403 din 19 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit art. 1 alin (4) din HG nr. 403 /2001, "rocentul p. de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației, corespunzător tranșelor menționate la alin. (2), se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 19/2000". Soluția legislativă este logică, de vreme ce textul art. 183 vizează strict o situație tranzitorie, raportată numai la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Aplicarea acestui text la data intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007 ar fi contrară scopului pentru care fost reglementată această normă juridică, iar faptul că textul nu a fost expres abrogat nu poate duce în nici un caz la interpretarea textului contrar înțelesului lămurit al ipotezei normei ( acela că se aplică la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000).
Pe de altă parte, cu privire la capătul de cerere având ca obiect actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație până la data achitării, acesta urmează a fi respins ca urmare a respingerii cererii principale privind restituirea sumelor.
În speță, nu pot fi acordate daune interese nici sub forma dobânzii legale, pentru aceleași considerente.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, și A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele:
Ca potrivit art.23 alin. 1 din 19/2000, baza lunara a contributiei o constituie salariile brute si/sau veniturile asiguraților prevăzuți la art. 5 alin.1 pct. I,II,VI.
Sunt invocate dispozițiile art.183 din lege si ale art. 2 din 250/2007.
Ca in raport de art. 57(1) si art. 60 din 24/2000, prin 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate celelalte dispoziții ale art. 183 din 19/2000, care raman in vigoare.
Ca urmare, baza de calcul fiind majorata de la plafonul de 3 salarii brute pe economie la venitul brut realizat lunar, trebuia sa se faca si prin aplicarea dispozitiilor alin. 1,2,4 ale art. 183 din 19/2000.
Astfel se impune ca, inițial, sa se calculeze si majoreze drepturile salariale cu suma rezultând din diferența intre contribuția datorata anterior si cea datorata ulterior intrarii in vigoare a 250/2007, după care aceasta majorare sa fie reținuta pentru acoperirea noului cuantum al contribuției.
Sunt amintite cauzele Beian contra României si Engel si alti Olanda.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele: Potrivit rt. 23 (1) din 19/2000, in forma inițiala, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: (3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie. (4) Salariul mediu brut lunar pe economie este cel prevăzut la art. 5 alin. (3). Potrivit art. I pct. 3 din 250/2007 de modificare a 19/2000, la articolul 23, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar. Odată cu intrarea in vigoare a acestor prevederi cota de contribuție se aplica la noua baza de calcul prevăzut de art. 23 in noua redactare. se calculează si se rețin lunar odată cu efectuarea drepturilor salariale, astfel incat aceste rețineri urmează regimul juridic al legii sub care se efectuează. In mod temeinic si legal a reținut instanța de fond a reținut ca textul art. 183 din 19/2000, vizează o situație tranzitorie, raportata la momentul intrării in vigoare a 19/2000, reținând in acest sens prevederile art. 1 alin. 4 din HG 403/2001.
In raport de toate acestea se retine ca in mod corect s-au reținut contribuțiile de către angajator, in conformitate cu legislația aplicabila de la momentul intrării in vigoare, vechea reglementare suferind o abrogare implicita, nemaifiind posibila o aplicare ultractiva a textului vechi.
Neexistând un fundament juridic al pretențiilor formulate de către reclamant nu se poate retine, același text legal in vigoare fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate in situații identice nu se poate retine existenta unei discriminări si nici a unei speranțe legitime de a obține recunoașterea creanței, astfel cum au invocat reclamanții prin menționarea celor doua cauze.
Pentru toate aceste motive, Curtea retine ca recursul formulat de reclamanții si este neîntemeiat si urmează a fi respins ca atare.
In ceea ce privește recursul formulat de către reclamantul A se constata ca prin cererea formulata si depusa la dosarul cauzei acesta arata ca renunța la judecarea cauzei, situație in care instanța urmează sa ia act de renunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr.15 din 15.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi bănești.
Respinge recursul reclamanților, împotriva sentinței civile nr.15 din 15.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.jud..12.2009
Tehnored. 2 ex./
Red.Jud. /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Sorina Lucia
