Pretentii civile. Speta. Decizia 7006/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5174/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7006
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Adela
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.487 din data de 18.05.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și intimații pârâți TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul pârât a solicitat, prin cererea de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere solicitarea de a se judeca cauza în lipsa părților, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași - Secția civilă la data de 29.04.2009 sub nr-, reclamanții, G, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Călărași și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate în procent de 15%, începând cu luna aprilie 2006 și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin sentința civilă nr.487/18.05.2009, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; a admis acțiunea formulată de reclamantele, și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași; a obligat pârâții în solidar la plata către fiecare reclamantă a drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul brut lunar de încadrare, pentru perioada 29.04.2006 la zi și pe viitor, actualizate, cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâtul Tribunalul Călărași la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi; a respins acțiunea reclamanților G, și formulată împotriva acelorași pârâți; a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, având in vedere dispozițiile art.137 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța a analizat mai întâi excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Excepția a fost admisă întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic cu reclamanții, astfel încât nu poate sta în judecată. Drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială, potrivit art.282 Codul muncii, iar într-o asemenea acțiune părți în proces sunt numai salariații și angajatorul ori organele ierarhic superioare care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefieri) si personal conex (șofer, aprod si agent procedural).
Potrivit dispozițiilor art.13 din OG nr.9/2001 pentru modificarea OUG nr.57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru păstrarea confidențialității in legătură cu faptele, informațiile, documentele de care iau cunoștință in cadrul funcției, personalul CNSAS beneficiază de un spor lunar de confidențialitate in cuantum de până la 30% calculat la salariul de bază brut. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 8 din același act normativ, salariile de bază pentru funcții de conducere și de execuție din cadrul consiliului sunt asimilate funcțiilor specifice Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Curții Constituționale. Obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ salariaților magistrați și personal auxiliar de specialitate de legiuitor prin dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și ale art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora.
Magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate) constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, secret bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce ii îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate prin norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă. În această categorie intră raporturile de muncă (de serviciu) ale magistraților și magistraților asistenți, precum și ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea. Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
În ceea ce privește drepturile și obligațiile personalului auxiliar de specialitate, acestea sunt reglementate de Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare. Ceea ce este comun magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate este faptul că atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă, cât și cuantumul indemnizațiilor și salariilor nu pot fi negociate în mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Codul muncii reglementează în art. 39 alin.2 lit.f obligația salariatului de a respecta secretul de serviciu.
Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate stabilește la art.36 alin.3 că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate trebuie sa prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu. Textul legal reglementează două ipoteze privind acest angajament și anume: la încadrarea în muncă (la încheierea contractului individual de muncă sau la nașterea raportului de serviciu) sau la trecerea într-o altă muncă în cadrul aceleiași unități (la același angajator).
Totodată, conform art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotărârea nr.145/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procese aflate in curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Potrivit art.1 alin.2 lit.i din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale in exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă,. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau executării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice. Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute de alin.1 este considerată discriminare în înțelesul acestei ordonanțe.
Sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare (art.2 alin.1-3).
Prin această ordonanță, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr.324/2006 au fost transpuse in dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. din 19 iulie 2000 și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. din 2 decembrie 2000.
Așa cum lesne se poate observa, art.2 alin.3 din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonanțele Guvernului, emise in virtutea delegării legislative prevăzute de art.115 din Constituție.
Cât privește noțiunea de "discriminare" trebuie avută în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate in situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Salariul cuprinde, potrivit art.155 din Codul muncii și art.38 alin.4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri la salariul de bază. Salariul de bază constituie elementul principal al salariului și se stabilește pentru fiecare salariat în raport cu mai mulți factori cum ar fi: pregătirea profesională, competența, calificarea, locul, rolul și importanța activității desfășurate, complexitatea atribuțiilor de serviciu, răspunderea și riscurile funcției, incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru anumite
categorii de personal, etc.
Noțiunea de salariu are un sens extins, referindu-se și la indemnizațiile de bază cuvenite magistraților, parlamentarilor, demnitarilor,
Unul din principiile sistemului de salarizare este acela "pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală" consacrat de art.41 alin.4 din Constituție și art.6 alin.3 din Codul muncii.
C de-al doilea text legal a fost introdus prin OUG nr.55/2006, in concordanță cu normele Uniunii Europene și precizează că: "Pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare". Munca poate fi egală deoarece funcția/postul sunt identice, ca atribuții de serviciu, impunându-se aceleași cerințe pentru salariații care le ocupă. Dacă felul muncii este același, cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, munca este egală, sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
În sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul acelorași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel. Întrucât salariile (indemnizațiile) de bază se stabilesc in funcție de factorii amintiți mai sus, deosebirile existente întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate au o justificare legitimă, fără a fi vorba de existenta unor discriminări.
Sporurile însă se acordă numai la locurile de muncă unde nu sunt cuprinse în salariul de bază, ele fiind prevăzute de Codul muncii, de legi și ordonanțe, în contractul colectiv de muncă unic la nivel național (art.41 alin.3) și în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unitate și unități.
Sporurile la salariul (indemnizația) de bază trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective. Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat personalului auxiliar de specialitate, cu precizarea că această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul in interesul legii, prin decizia nr. 46/15.12.2008, a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1, 2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 15.07.2009 pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 04.08.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs se invocă dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Dezvoltând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod pr.civilă, se arată că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat. Ori, pronunțarea hotărârii atacate prin care s-au acordat drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit.e) din Constituție.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 838/27.05.2009, a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autorități, reținând că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. S-a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Astfel, apreciază recurentul-pârât, față de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimata-reclamantă este salarizată în temeiul unei legi speciale care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea sa, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de legea specială pentru salarizarea personalului auxiliar.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii personale reprezintă o problemă de legiferare: este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor și adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și, drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați. Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Se arată că prin acțiunile promovate în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de intimata-reclamantă nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciază recurentul că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar. Dovada o reprezintă și decizia nr.819/03.07.2008 a Curții Constituționale care a statuat că anumite dispoziții (art.1, art.2 alin.1 și 3, art.27 alin.1) din OUG nr.137/2000 sunt neconstituționale, cât și decizia nr.1325/4 decembrie 2008 aceleiași instanțe, ce a statuat de asemenea, că dispozițiile întregii OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se arată că dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar de specialitate nu este unul recunoscut de lege, întrucât nu este reglementat prin niciun act normativ în vigoare și nu face obiectul art.14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, câtă vreme nu există niciun text legal care să recunoască dreptul la sporul de confidențialitate sus menționat.
În plus, în cadrul raportului de muncă obligația angajatului e prestarea muncii, iar obligația corelativă a angajatorului este plata salariului. Teza ridicată la de principiu al dreptului muncii de către instanța de fond, în sensul că fiecărei îndatoriri privită analitic în mod separat îi corespunde un spor, nu are niciun temei legal sau doctrinar. Dacă s-ar accepta un asemenea principiu s-ar ajunge la concluzia că tuturor îndatoririlor prevăzute de Legea nr. 567/2004 pentru personalul auxiliar le corespunde câte un spor salarial, o primă sau un premiu. În realitate, toate îndatoririle trebuie privite în ansamblu ca obligație de a presta munca specifică profesiei de personal auxiliar, îndatoriri cărora le corespunde obligația corelativă a angajatorului de plată a salariului, conform Legii nr. 303/2004.
În speță, nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul categoriei profesionale a personalului auxiliar de a primi spor de confidențialitate. apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea salariaților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă.
De altfel, categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege. De principiu, sunt acei salariați care gestionează informații clasificate astfel cum sunt definite de Legea nr. 182/2002.
Însă, consideră recurentul, personalul auxiliar reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr.567/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice, cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OG nr.8/2006. Prin urmare, nu subzistă vreo stare de discriminare pentru că, în acord cu practica Curții Constituționale, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
De asemenea, cum instanța de fond nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamantă și pârâți și pentru viitor, cum de altfel nu se poate pronunța în raport de reglementările legale ce vor apărea în materie, pentru viitor, susține recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților că se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, luându-se în considerare și faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate, după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Invocând dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților susține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, mai exact cu încălcarea atribuțiilor puterii legiuitoare, singura în măsură să stabilească prin lege drepturi salariale ori sporuri în privința categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate în care se includ intimații-reclamanți.
Argument pentru susținerea acestei încălcări a principiului separației puterilor în stat este adusă de Ministerul Justiției și Libertăților, decizia nr.838/27.05.2009 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între puterea judecătorească și cea legislativă.
Instanța de recurs consideră că decizia Curții Constituționale nr.838/27.05.2009 prin care se constată existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, rezultă că instanțele nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, respectiv de a efectua controlul de constituționalitate, indiferent dacă normele controlate sunt sau nu în vigoare, nu legitimează o soluție diferită.
Astfel, în cuprinsul deciziei Curții Constituționale menționate se statuează expres că decizia pronunțată în soluționarea conflictului constituțional nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii. Prin urmare, decizia obligatorie pentru instanțe, pronunțată de instanța supremă, își va produce pe mai departe efectele, nefiind antamată de decizia Curții Constituționale care, în virtutea valabilității "ex nunc" nu poate viza decât actele, acțiunile, inacțiunile ori operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de autoritățile implicate în conflict.
Rezultă așadar, că prima instanță nu a săvârșit un exces de putere pronunțând hotărârea atacată.
Cât privește modul în care s-a interpretat și s-a aplicat legea în primă instanță, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea constată că este fondat în următoarele limite:
După cum s-a arătat anterior, soluția dată de Curtea Constituțională în conflictul de constituționalitate produce efecte pentru viitor, fără a modifica în vreun fel efectele deciziilor în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție până la acea dată. Prin urmare, decizia nr.46/15.12.2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat într-un recurs în interesul legii că magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor are dreptul la spor de confidențialitate este deplin valabilă și produce efecte în privința intimaților reclamanți cu puterea conferită de art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Tribunalul a făcut așadar o corectă aplicare a celor dezlegate în drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar motivul de recurs formulat de Ministerul Justiției și Libertăților sub acest aspect va fi înlăturat.
Curtea găsește însă pertinente considerentele acestui recurent care vizează incorecta acordare a sporului pentru viitor, câtă vreme aceste drepturi salariale sunt doar eventuale, iar nu actuale.
De principiu, sporurile salariale nu pot avea un alt regim juridic decât salariul căruia îi sunt aferente. Ori, dacă Codul muncii consacră în art.154 regula potrivit căreia salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, trebuie admis că drepturile bănești plătite cu acest titlu nu pot fi decât cele aferente muncii prestate deja, iar nu pentru o muncă ce urmează a se presta la un moment viitor nedeterminat.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că sporul de 15% pentru confidențialitatea muncii depusă de personalul auxiliar de specialitate reprezintă în realitate o despăgubire, iar nu un drept salarial, astfel cum rezultă din decizia nr.46/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, argumentația anterioară subzistă, pentru că nici despăgubirea nu poate fi acordată în considerarea unui fapt personal viitor de prestare a activității profesionale.
Dată fiind însă soluția pronunțată de prima instanță, motivul de recurs al Ministerului Justiției și Libertăților nu poate fi analizat numai strict la considerentele avute în vedere la data formulării acestuia, câtă vreme la momentul pronunțării deciziei de către această curte, situația juridică s-a schimbat. În acest sens trebuie precizat că în Monitorul Oficial din 09.11.2009 s-a publicat Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009, act normativ ce conține o nouă reglementare a sporului pentru confidențialitate cuvenit personalului din justiție și care au intrat în vigoare la 12.11.2009.
Astfel, art. 4 din anexa nr. VI a legii-cadru, anexă intitulată "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" prevede: (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, personalul auxiliar de specialitate - beneficiază de spor de confidențialitate de 5% din salariul de bază; (2) Dispozițiile alin. (1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporul aplicându-se în procentul prevăzut până la data de 31 decembrie 2009; (3) De la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază pentru păstrarea confidențialității de un adaos de 10% pentru asigurarea confidențialității, calculat la salariul de bază care începând cu data de 1 ianuarie 2010 va fi inclus în salariul de bază.
Cum noua lege de salarizare modifică sub aspect legislativ cuantumul sporului de confidențialitate, acordând categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate un spor de 5% de la data intrării sale în vigoare, actul normativ trebuie aplicat și speței de față. Urmează așadar a se constata că acel moment viitor avut în vedere de tribunal s-a împlinit în realitate la 11.11.2009, pentru că, ulterior acestui moment, legea recunoaște în favoarea reclamanților un spor de confidențialitate de 5% din salariul de bază. Ori, autoritatea legislativă are nu numai atributul de a recunoaște, acorda drepturi bănești sau sporuri salariale unei categorii profesionale sau alteia, ci și atributul de a le modifica cuantumul în sens crescător sau descrescător, ori chiar de a le elimina prin includerea în indemnizația de bază.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul de a se limita plata drepturilor bănești către reclamanți până la data de 11.11.2009 inclusiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.487 din data de 18.05.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și intimații pârâți TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâții să plătească reclamantelor drepturi bănești până la data de 11.11.2009 inclusiv.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./11.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Florentina Dragomir, Adela
