Pretentii civile. Speta. Decizia 702/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 702
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de către și GR. I împotriva sentinței civile nr. 655 din 9.05.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta intimată și avocat pentru intimata-recurentă GR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Avocat precizează că nu s-au depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
Avocat precizează că toate înscrisurile dispuse de instanță au fost depuse la celălalt dosar care este pe rolul instanței tot azi și anume ds-, care privește aceleași părți, aceeași cauză și în care instanța a dispus depunerea acelorași înscrisuri. Consideră că puteau fi studiate.
Avocat precizează că a studiat înscrisurile depuse la celălalt dosar, însă consideră că trebuiau depuse și la acest dosar.
Instanța, având în vedere că cele două cauze sunt similare și înscrisurile depuse la dosarul - al Curții de APEL IAȘI, cu același termen de azi, sunt aceleași și pentru cauza de față, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului declarat de I, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform motivelor de recurs. Solicită respingerea recursului formulat de reclamantă. Unitatea a respectat legile în vigoare raportat la situația reclamantei. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului formulat de reclamanta, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și admiterea contestației. Recursul vizează obligația intimatei să respecte contractul de muncă ca și preparator universitar. Acest dosar reunește trei cerințe:- să i se achite sume de bani cu titlu de salariu;- să se constate existența contractului individual de muncă și obligarea pârâtei să respecte prevederile contractului individual de muncă. Recurenta nu a făcut dovada că postul de preparator s-ar fi transformat în post de asistent universitar. Este relevantă în acest sens corespondența purtată cu I s-a precizat de fiecare dată că a pierdut postul de muncă. a apărut o decizie prin care i s-a suspendat contractul de muncă. Sentința primei instanțe este legală în parte, s-a admis un capăt de cerere dar nu și ca intimata să respecte prevederile contractului individual de muncă. Instanța de fond a fost într-o eroare regretabilă legând soarta acestei cereri de un alt dosar, în condițiile în care instanța a refuzat conexarea celor două dosare.
În concluzie solicită admiterea recursului și desființarea în parte a sentinței și admiterea în totalitate a acțiunii. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Solicită respingerea recursului formulat de I, sentința este legală sub aspectele invocate.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub numărul 10302/04.11.2005 pe rolul Tribunalului Iași - Secția de contencios administrativ, reclamanta a chemat în judecată pârâta Universitatea de Medicină și farmacie " Gr. " I, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea concursului pentru obținerea postului de asistent universitar organizat în cadrul unității pârâte în luna ianuarie 2005, obligarea pârâtei să-i achite drepturile bănești începând din februarie 2005 și până în prezent și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a precizat că în luna ianuarie 2005 s-a organizat în cadrul Universității de Medicină și Farmacie " Gr. ", examenul pentru ocuparea postului de asistent universitar, examen la care s-a înscris, întrucât îndeplinea la acel moment cerințele legii pentru ocuparea acestui post, respectiv lucrase în perioada 01.01.2001 - ianuarie 2005 ca preparator la disciplina de, în cadrul unității pârâte.
În urma examinării, reclamanta a obținut o medie peste 8, însă o altă candidată a obținut o medie mai mare. Nefiind mulțumită de nota primită a făcut contestație, solicitând recorectarea tezelor, însă la această contestație nu a primit răspuns.
Reclamanta a susținut că contestat legalitatea concursului deoarece candidata acceptată a ocupat funcția de asistent universitar, fără a avea vechimea în învățământul superior, reclamantei nu i s-a mai permis să mai lucreze, deși nu i s-a eliberat nici un înscris din care să reiasă această situație, încă mai primește fluturași de salarii și încă mai figurează în statul de funcții.
Mai mult decât atât, reclamanta a mai arătat că, în luna mai 2005, fost scos la concurs un alt post de preparator la aceeași disciplină, unde reclamanta ocupa postul de preparator.
Legal citată, la termenul de judecată din 23.11.2005, unitatea pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, întrucât postul de preparator ocupat inițial de reclamantă a fost transformat în post de asistent universitar cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. Totodată, contracandidata reclamantei îndeplinește condițiile de vechime cerute de lege pentru ocuparea postului, obținând la examen o notă mai mare decât reclamanta.
Susținerea reclamantei că nu a primit răspuns la contestația formulată este întrucât comisia de concurs s-a întrunit și, în prezența reclamantei a recorectat teza acesteia explicându-i și modul de punctare.
Prin încheierea din data de 14.12.2005, cererea a fost trimisă spre competentă soluționare secției de contencios administrativ a aceleiași instanțe.
Prin sentința nr. 357/E/10.04.2006, Tribunalul Iași - Secția Contencios Administrativ a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. "
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs și prin decizia nr. 155/7 mai 2007, Curtea de APEL IAȘI - Secția contencios administrativ și fiscal - a admis recursul și a admis excepțiile privind tardivitatea capătului de cerere referitor la anularea concursului pentru ocuparea postului de asistent universitar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie " Gr. " I din luna ianuarie 2005 și privind lipsa de competență a Curții de APEL IAȘI în ce privește drepturile salariale solicitate de reclamantă.
Astfel pârâta a arătat că, prin admiterea excepției de tardivitate, a fost menținută soluția de respingere a capătului de cerere privind anularea concursului pentru ocuparea postului de asistent universitar, iar prin admiterea excepției lipsei de competență s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să restituie reclamantei sumele reprezentând salariul pentru perioada februarie 2005 și până la zi și trimiterea cauzei la Tribunalul Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale - pentru soluționarea acestei cereri.
Pe rolul Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, cererea având ca obiect obligarea pârâtei să restituie reclamantei sumele reprezentând salariul pentru perioada februarie 2005 și până la zi a fost înregistrată sub nr. 2704/23.05.2007.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub numărul 6469 din 16.08.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " I pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate existența contractului individual de muncă nr. 13567/2000 și pe cale de consecință să se dispună respectarea prevederilor acestuia în sensul de a i se permite accesul la serviciu și efectuarea prestațiilor specifice ce derivă din postul de preparator universitar sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei/zi întârziere începând cu data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea obligației de către pârâtă.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii sale, reclamanta a precizat că se impune a se observa că actul juridic - contractul individual de muncă nr. 13567/2000 - încheiat pe perioadă nedeterminată între reclamantă și pârâtă nu a încetat în nici unul din modurile specifice reglementate de Codul muncii.
Singura situație de fapt pe care pârâta, cu rea-credință încearcă să o fructifice și să o interpreteze în favoarea sa, o reprezintă cererea formulată de reclamantă la data de 30.05.2005, înregistrată la pârâtă sub nr. 7982/2005.
Prin această cerere, reclamanta susține că a solicitat impropriu "întreruperea contractului de muncă", întrucât imediat după nepromovarea concursului, i s-a indus ideea că și-ar fi pierdut locul de muncă și nu a mai fost primită la serviciu. Pe cale de excepție, a fost invocată nulitatea manifestării de voință a reclamantei în ceea ce privește solicitarea suspendării contractului său de muncă, relevantă pentru lămurirea acestei situații fiind corespondența ulterioară purtată între reclamantă și pârâtă, respectiv adresa nr. 4263/2006, prin care reclamanta solicita reînceperea activității.
În acest context, reclamanta a considerat că este fără putință de tăgadă că raporturile juridice de muncă au continuat să existe, nefiind în prezența vreunei situații de încetare.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, întrucât pe parcursul derulării litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. 10302/2005, reclamanta a solicitat întreruperea contractului individual de muncă până la soluționarea irevocabilă a acestuia. Ori, litigiul a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 155/07.05.2007 a Curții de APEL IAȘI.
De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin prisma disp. art. 111 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 05.09.2007, în temeiul disp. art. 164 Cod procedură civilă, s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
La termenul de judecată din 19.09.2007, prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de disp. art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub numărul 8868/99 din 14.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " I pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea deciziei nr. 621/24.10.2007 emisă de către pârâtă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că decizia contestată a fost emisă de către pârâtă în scopul de a acoperi ilegalitățile săvârșite anterior, invocând existența unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă, deși o astfel de decizie nu există.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei motivat de faptul că aceasta a rămas fără obiect, contractul individual de muncă al acesteia fiind desfăcut în baza unei alte decizii a unității pârâte.
În temeiul disp. art. 164 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din 23.01.2008, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr- a Tribunalului Iași.
În cauză s-au administrat probele cu acte, interogatoriile părților și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr.655/09.05.2008, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. ", a anulat decizia nr. 621 din 24.10.2007, emisă de intimată, aceasta din urmă fiind obligată să plătească contestatoarei drepturile salariale aferente perioadelor februarie 2005 - 31.05. 2005 și 1.05.2006 - 13.01.2008, reactualizate cu indicele de inflație de la data plății efective și suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre, s-au respins cererile contestatoarei de obligare a intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.06.2005 - 30.04.2006; de respectare a prevederilor contractului individual de muncă în sensul de a-i permite accesul la serviciu și efectuarea prestațiilor specifice ce derivă din postul de preparator universitar; de plată a daunelor cominatorii de 50 lei pe zi, începând cu data pronunțării sentinței și până la îndeplinirea obligației și a daunelor morale în sumă de 200.000 lei. S-a respins și cererea contestatoarei de constatare a existenței contractului individual de muncă nr. 13567/2000, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajată de către Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " I pe postul de preparator universitar, în baza contractului individual de muncă nr. 13567/29.12.2000 încheiat pe perioadă determinată de 5 ani și anume 01.01.2001 - 01.01.2006.
Ulterior, prin decizia nr. 4609/09.04.2003, Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " Iad ispus ca începând cu 01 martie 2003 toate contractele de muncă pe perioadă determinată încheiate cu Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " I cu preparatorii se transformă în contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată. De asemenea, potrivit mențiunii din carnetul de muncă, contestatoarea a fost angajată conform art. 70 alin 1 Codul muncii, pe perioadă nedeterminată.
Prin cererea nr. 7982/31.05.2005, reclamanta a solicitat "întreruperea contractului de muncă de comun acord cu Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " I până la soluționarea legală a conflictului de muncă", însă pârâta nu a emis, în urma acestei solicitări nici un act juridic unilateral prin care să dispună suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei până la soluționarea irevocabilă litigiului dintre Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " I și reclamantă.
Această atitudine pasivă a pârâtei, nu poate fi interpretată decât în sensul că nu și-a manifestat acordul de voință cu privire la suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei.
Ulterior, la data de 24.10.2007 Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " Iae mis decizia nr. 621 prin care a dispus "menținerea suspendării contractului de muncă al reclamantei, prin acordul părților, până la rezolvarea definitivă și irevocabilă a litigiului de muncă".
Această decizie este nelegală, având în vedere, pe de o parte, că nu a existat nici o decizie anterioară acesteia, prin care să se dispună suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei pentru ca prin decizia nr. 621/24.10.2007 să se mențină suspendare deja dispusă, iar pe de altă parte, la data emiterii ei (24.10.2007) nu mai exista acordul de voință al reclamantei cu privire la suspendare, având în vedere că prin adresa nr. 4263/17.04.2006 reclamanta a solicitat pârâtei reînceperea activității cu data de 01.05.2006, iar prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 6469 în data de 16.08.2007 a solicitat constatarea existenței contractului individual de muncă și respectarea prevederilor acestuia.
Pentru aceste considerente, prima instanță a constatat nelegalitatea deciziei nr. 621/24.10.2007 emisă de pârâtă.
În consecință, având în vedere că nu a intervenit nici o suspendare a contractului individual de muncă, iar unitatea pârâtă a manifestat în permanență o atitudine culpabilă nereglementându-i în niciun fel reclamantei situația juridică după susținerea examenului organizat în cadrul Universității de Medicină și Farmacie " Gr. " I în luna ianuarie 2005, instanța va obliga pârâta să-i plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadelor februarie 2005 - 31.05.2005 și 01.05.2006 - 13.01.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Astfel, s-a reținut că, începând cu februarie 2005 reclamanta nu a mai fost remunerată de către pârâtă, fără a exista un temei ( dispoziție unilaterală a angajatorului cu privire la încetarea contractului individual de muncă al reclamantei).
Prin decizia nr. 9 din 11.01.2008, Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " Iad ispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei începând cu data de 14.01.2008. Această decizie a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași, instanța pronunțându-se prin sentința civilă nr. 584/16.04.2008 în sensul anulării acestei decizii și obligării Universității de Medicină și Farmacie " Gr. " I la plata către reclamantă a drepturilor bănești începând cu 14.01.2008, astfel că, prima instanță a dispuns în această cauză acordarea drepturilor salariale numai până la 13.01.2008.
Având în vedere că, prin cererea înregistrată cu nr. 4263/17.04.2006 reclamanta a precizat ea însăși că de la data de 01.06.2005 s-a aflat în concediu fără salariu, solicitând reînceperea activității cu data de 01.05.2006, prima instanță a reținut ca fiind nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.06.2005 - 30.04.2006.
De asemenea, instanța de fond a constatat ca fiind nefondate și cererile reclamantei de a se dispune obligarea pârâtei să-i respecte prevederile contractului individual de muncă, în sensul de a-i permite accesul la serviciu și efectuarea prestațiilor specifice postului de preparator universitar, având în vedere faptul că prin sentința nr. 584/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a dispus obligarea pârâtei Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. " I la reintegrarea reclamantei pe postul de preparator universitar. Ori, obligația de reintegrare pe post presupune implicit și respectarea prevederilor contractului individual de muncă, respectarea fișei postului, exercitarea oricărui drept și îndeplinirea oricărei obligații ce derivă din raportul juridic de muncă, a cărui existență este cert recunoscută.
Pârâta nu va putea invoca lipsa obligației sale de a respecta prevederile contractului individual de muncă al contestatoarei, întrucât în caz contrar, ar încălca dispozițiile unei hotărâri judecătorești definitive, susceptibilă de executare.
Având în vedere cele anterior precizate și respingerea capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la a-i asigura reclamantei accesul la serviciu și efectuarea prestațiilor specifice postului său, prima instanță a reținut ca fiind nefondată și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii de 50 lei /zi întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la data îndeplinirii obligațiilor.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se constata existența contractului individual de muncă nr. 13567/2000, instanța de fond respins-o ca fiind rămasă fără obiect, întrucât pârâta a recunoscut implicit existența acestui contract prin emiterea deciziei nr. 9/11.01.2008, prin care a dispus încetarea acestuia începând cu 14.01.2008, neputându-se dispune încetarea unui contract atâta timp cât nu i s-ar recunoaște existența.
Cât privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale de 200.000 lei, prima instanță a reținut că aceasta este nefondată întrucât reclamanta a înțeles să facă dovada prejudiciului moral numai prin proba testimonială ( probă cu caracter subiectiv), declarațiile martorilor nefiind susținute și de acte ( eventual medicale), care să reprezinte cel puțin un început de dovadă a prejudiciului moral.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs atât reclamanta, cât și pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie"Gr."I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta-intimată critică sentința pronunțată de prima instanță pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță nu a obligat pârâta să o primească la serviciu pentru a presta activitatea specifică postului de preparator universitar la disciplina, având în vedere refuzul intimatei de a soluționa favorabil cererile pe care i le-a adresat în acest sens și împrejurarea că intimata i-a interzis accesul la locul de muncă.
În acest sens recurenta arată că prima instanță trebuia să oblige universitatea și la plata daunelor cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea obligației de plată.
Recurenta mai arată că singura apărare a pârâtei o constituie faptul că, în contextul transformării postului de preparator în post de asistent, aceasta nu ar fi câștigat concursul pentru postul de asistent.
Se mai invocă faptul că universitatea încearcă să interpreteze în favoarea sa mențiunile cuprinse în cererea pe care recurenta a formulat-o înregistrată sub nr. 7982/2005, de întrerupere a contractului de muncă.
Recurenta susține că în mod impropriu a solicitat întreruperea contractului de muncă, întrucât, imediat după nepromovarea concursului de asistent, intimata, printr-un comportament de rea-credință, i-ar fi indus ideea că și-ar fi pierdut locul de muncă. Mai arată că cererea ei evident nu a fost una de demisie, dar nu poate fi calificată nici ca o suspendare a contractului de muncă în temeiul voinței părților, întrucât nu și-a dat consimțământul în acest sens și nu avea nici acordul pârâtei pentru aceasta.
Recurenta susține că din acest motiv a invocat, pe cale de excepție, nulitatea manifestării sale de voință din cuprinsul cererii înregistrate sub nr.7987/30.05.2005, pentru dol (eroare provocată).
Recurenta mai subliniază că, în condițiile în care i s-ar fi permis să efectueze prestațiile specifice postului de preparator, astfel cum a solicitat, nu ar fi exprimat solicitarea de "întrerupere" a contractului de muncă. Mai susține recurenta-intimată că scopul urmărit prin această solicitare a fost tocmai acela de a "amâna" încetarea contractului de muncă, pe care a considerat-o iminentă în contextul dat.
Prin cererile formulate ulterior, la datele de 17.04.2006, 27.06.2007, 19.11.2007, recurenta susține că a urmărit tocmai respectarea de către universitate a contractului de muncă și obținerea permisiunii de a efectua prestațiile specifice postului de preparator.
Recurenta mai arată că, deși este adevărat că nu a prestat, de la momentul pierderii concursului și până la această dată obligațiile specifice contractului de muncă, aceasta nu se datorează culpei sale, întrucât pârâta a refuzat să o primească la locul de muncă.
Recurenta mai arată că, până la data emiterii deciziei nr.9/11.01.2008, intimata nu i-a comunicat nici o decizie de desfacere a contractului de muncă, în schimb încercând în permanență intimidarea sa, prin orice mijloace, de a nu se prezenta la serviciu. Se mai susține că pârâta nu i-ar fi permis reclamantei nici susținerea referatelor și examenelor din cadrul programului de doctorat.
În acest mod, recurenta arată că pârâta i-ar fi îngrădit dreptul la muncă și libertatea muncii.
Se mai arată că decizia nr.621/24.10.2007, prin care i s-a comunicat de către angajator menținerea suspendării contractului individual de muncă prin acordul părților, în temeiul disp.art.54 din Codul muncii, până la rezolvarea definitivă și irevocabilă a litigiului de muncă, este expresia conduitei abuzive a pârâtei, care a manifestat o totală rea-credință față de acesta, cauzându-i importante pierderi materiale, prin lipsirea de drepturile bănești ce i se cuveneau, dar și un important prejudiciu moral.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a reținut că reintegrarea pe post dispusă de către Tribunalul Iași prin sentința civilă nr.584/16.04.2008, în dosarul nr.-, implică și respectarea prevederilor contractului individual de muncă al contestatoarei, întrucât universitatea, prin decizia nr.463/16.06.2008 a dispus reintegrarea sa pe un alt post decât cel prevăzut în contractul său de muncă și în fișa postului.
Recurenta mai arată că în mod greșit prima instanță a reținut că nu ar fi făcut dovada daunelor morale suferite.
În realitate, reclamanta susține că aceste daune au fost probate chiar prin simplul fapt că se judecă pentru postul de preparator de 3 ani, timpul în care nu a prestat această activitate derulând-se în defavoarea sa, prin pierderea vechimii necesare promovării sale.
De asemenea, recurenta susține că a fost marginalizată, îngrădindu-i-se în mod abuziv dreptul de a exercita în mod liber o profesie pentru care s-a pregătit ani îndelungați.
Recurenta-pârâtă Universitatea de Medicină și Farmacie I consideră că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În anul 2004, reclamanta a solicitat transformarea postului de preparator universitar pe care-l ocupa la disciplina de în post de asistent universitar, iar acest post a fost scos la concurs în luna ianuarie 2005.La acest concurs s-a înscris reclamanta, dar și o altă candidată care, în urma desfășurării concursului, a obținut acest post.
Recurenta susține că, în urma organizării și susținerii acestui concurs, postul de preparator universitar ocupat de către intimată a dispărut din statul de funcții al universității, fiind înlocuit cu cel de asistent universitar
Se mai invocă faptul că reclamanta, încă din anul 2005 solicitat anularea acestui concurs, dar acțiunea acesteia a fost respinsă prin hotărâre definitivă și irevocabilă. Pe parcursul litigiului privind modul de desfășurare a concursului, intimata a solicitat întreruperea contractului individual de muncă până la soluționarea irevocabilă a acestui litigiu, cerere înregistrată sub nr.7982/31.05.2005 la universitate, care a aprobat-
Prin decizia nr.155/CA/07.05.2007 a Curții de APEL IAȘIs -a disjuns capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru perioada februarie 2005 și până la zi, iar cauza a fost trimisă spre soluționare la Tribunalul Iași.
Se mai susține că ulterior, reclamanta a completat acțiunea, solicitând, pe lângă plata drepturilor salariale și obligarea recurentei să-i permită exercitarea profesiei în continuare, deși postul ocupat în trecut nu mai exista în satul de funcții al universității.
Universitatea recurentă mai invocă faptul că decizia nr.621 din 24.10.2007 a fost emisă cu respectarea procedurii prevăzute de lege, avându-se în vedere cererea prin care intimata solicitase întreruperea contractului de muncă până la soluționarea conflictului referitor la concursul pentru ocuparea postului de asistent universitar, sentința civilă nr.357/E/2006 a Tribunalului Iași și decizia nr.155/2007 a Curții de APEL IAȘI.
Se mai susține că universitatea și-a manifestat tacit acordul de voință privind suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei, care urma să dureze până la soluționarea litigiului generat de către aceasta prin solicitarea sa de a se anula concursul privind ocuparea postului de asistent universitar.
Intimata - recurentă arată că, deși nu a fost redactată o decizie privind suspendarea, aceasta și-a produs efectele juridice, iar instanța de fond a reținut în mod greșit că universitatea nu și-ar fi manifestat acordul în acest sens, cu toate că prin considerentele aceleiași hotărâri a constatat că, în perioada 01.06.2005-01.05.2006, reclamanta s-a aflat în concediu fără salariu.
Universitatea mai invocă dispozițiile art.81 și 84 din Legea nr.128/1997, potrivit cărora statele de funcții se întocmesc anual de catedre, se avizează de consiliul facultății și se aprobă de senatul universitar și susține că statele de funcții depuse la dosar dovedesc faptul că postul de preparator universitar la disciplina nu mai există în prezent. Mai arată că acest post nu se poate crea decât în condițiile legii și dacă există ore de predare.
Se mai invocă faptul că hotărârea recurată încalcă principiul autonomiei universitare, care presupune și libertatea comunității academice de a întocmi statele de funcții în raport cu necesitățile didactice și cu numărul de studenți.
Intimata-recurentă mai arată că sentința civilă nr.584/16.04.2008, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Iașia fost recurată de către universitate.
În recurs părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursurile formulate de reclamanta și pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În speță este incident motivul de casare prevăzut de disp.art.304 pct.7 Cod.proc.civilă, motivarea hotărârii primei instanțe nefiind corespunzătoare în raport cu situația de fapt a cauzei și dispozițiile legale aplicabile, însă având în vedere că dispozitivul hotărârii este corect, Curtea urmează menține soluția, procedând doar la substituirea motivării.
Astfel, în mod greșit prima instanță a reținut că funcția ocupată de către reclamantă anterior transformării, în baza contractului individual de muncă nr.13567/29.12.2000, cea de preparator universitar-poz.10 în statul de funcții al Disciplinei de din cadrul Facultății de Medicină I, a rămas în continuare în structura catedrei, astfel încât aceasta avea dreptul să continue prestarea muncii în această funcție, iar angajatorul avea obligația de a-i permite exercitarea atribuțiilor specifice acestei funcții și ulterior desfășurării concursului din ianuarie-februarie 2005, finalizat practic cu validarea unei alte persoane pe acest post.
Aceasta era cu certitudine situația în cazul în care Universitatea de Medicină și Farmacie I ar fi scos la concurs un post de asistent universitar devenit vacant în statul de funcții, pentru care ar fi concurat și reclamanta, de pe postul ei de preparator, rămas netransformat, astfel încât în situația în care nu reușea la concurs, rămânea în continuare pe postul deținut anterior.
Conform disp.art.41 alin.1 din Codul muncii, modificarea felului muncii unui salariat, element ce ține de esența contractului individual de muncă, se poate face întotdeauna prin acordul părților, aceasta fiind o consecință a caracterului consensual al raporturilor de muncă. Astfel, manifestarea de voință a părților este determinantă atât în faza nașterii raporturilor de muncă, dar și timpul derulării acestora.
Modificarea contractului de muncă poate fi determinată atât de organizarea mai bună a muncii, de anumite necesități social-economice, dar și de unele interese personale ale salariatului.
Un caz de modificare a contractului individual de muncă este și promovarea în funcție, care este supusă însă, pe lângă acordul de voință al părților în acest sens și condițiilor generale aplicabile la încadrarea în funcție, respectiv verificării aptitudinilor profesionale pentru noua funcție prin examen sau concurs.
În speță, în cadrul Facultății de Medicină I - Disciplina nu exista, în semestrul I al anului universitar 2004-2005, un post vacant de asistent universitar, astfel încât reclamanta a fost de acord cu transformarea postului său de preparator în cel de asistent universitar, practică conformă cu disp.art.58 alin.4 din Legea nr.128/1997 privind statutul cadrelor didactice și frecvent întâlnită în cadrul, astfel cum rezultă chiar din tabelul cu posturile scoase la concurs la aceeași dată.
Recurenta-intimată cunoștea dispozițiile legale privind posibilitatea de a accede la postul de asistent universitar numai pe bază de concurs, asumându-și astfel riscul de a fi scos la concurs postul transformat.
Potrivit disp.art.53 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, funcțiile didactice sunt: preparator universitar, asistent universitar, lector universitar/șef de lucrări, conferențiar universitar, profesor universitar și profesor universitar consultant.
Funcțiile didactice se structurează pe posturi didactice cuprinse în statele de funcții, care se întocmesc anual de către catedre și departamente.
Astfel, potrivit disp.art.58 alin.1 din Legea nr.128/1997, posturile didactice prevăzute la art.53 alin.1, printre care și cele de asistent universitar, se ocupă prin concurs organizat de instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate provizoriu. Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, concursul pentru ocuparea posturilor didactice are caracter deschis, la concurs putându-se prezenta orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de prezentul statut și de Legea învățământului nr.84/1995.
În temeiul disp.art.58 alin.4 din Legea nr.128/1997, anunțarea publică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice vacante sau transformate se face, de către instituția de învățământ superior, în Monitorul Oficial al României și cel puțin într-un ziar de circulație națională, precum și prin afișare la sediu.
Conform disp.art.84 din Statutul cadrelor didactice, statele de funcții ale personalului didactic se întocmesc anual, funcțiile didactice și numărul posturilor stabilindu-se în funcție de: planurile de învățământ, formațiunile de studiu și de normele didactice și de cercetare. Potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, în statul de funcții sunt înscrise, în ordine ierarhică, posturile didactice ocupate sau vacante, specificându-se funcțiile didactice corespunzătoare.
Statul de funcții se întocmește la catedre sau departamente și, potrivit art.84 alin.6 din Legea nr.128/1997, se avizează de către consiliul facultății și se aprobă de senatul universitar.
De altfel, selectarea și promovarea personalului didactic, acordarea titlurilor didactice, în condițiile legii, potrivit disp.art.92 alin.3 lit.d) din Legea nr.84/1995, constituie mijloace prin care se realizează autonomia universitară.
Se reține că, în statele de funcții pe anul universitar 2004-2005, depuse la filele nr.146-150 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, atașat la dosarul nr-, postul didactic al reclamantei figurează înscris la poziția nr.10.
La poziția nr.63 din lista posturilor propuse pentru scoatere la concurs în sesiunea -decembrie 2004, înregistrată la Facultății de Medicină I sub nr.3715/17.11.2004, avizată în Consiliul Profesoral din 21 și 26 octombrie 2004 (fila nr.156 din același dosar), figurează postul de Asistent, poziția 10 în statul de funcții la, cu mențiunea " Transformare din preparator existent - ".
Se mai reține că această listă depusă la dosar cuprinde 12 posturi didactice scoase la concurs prin transformare, din preparator în asistent sau din conferențiar în profesor.
La filele nr.154-155 din același dosar se află depus anunțul universității înregistrat sub nr.16408/12.11.2004 pentru scoaterea la concurs a postului de asistent, poziția 10.
În Monitorul Oficial nr.848/14.12.2004, a fost publicat anunțul Universității de Medicină și Farmacie I de scoatere la concurs a postului de asistent, endocrinologie, poziția 10, dovada în acest sens fiind depusă la fila nr.151 din același dosar.
Având în vedere toate aceste înscrisuri, prin care universitatea a asigurat, în condițiile legii, publicitatea transformării postului reclamantei și scoaterea acestuia la concurs, nu se pot reține susținerile recurentei -intimate în sensul că nu ar fi avut cunoștință despre transformarea postului său.
Conform disp.art.59 din Legea nr.128/1997, rezultatele concursului pentru ocuparea funcției de asistent universitar se consemnează într-un raport, ce cuprinde, în concluzii, recomandarea candidatului care a obținut cea mai mare medie. Raportul se supune consiliului facultății, de către decan, care aprobă rezultatul concursului prin vot nominal deschis.
Alineatul 5 al aceluiași articol prevede că hotărârea consiliului facultății se supune validării senatului universitar, referitor la respectarea criteriilor și a procedurii de concurs.
Numirea pe postul de asistent universitar se face, conform alineatul 6 al art.59 din Legea nr.128/1997, prin decizia rectorului, începând cu prima zi a semestrului următor.
Din interpretarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, enunțate anterior, rezultă că pentru ocuparea unui post didactic în învățământul superior o persoană trebuie, alături de alte condiții, să dețină sau să i se confere un titlu didactic. Aceasta apare ca o condiție necesară, obligatorie pentru ocuparea și exercitarea oricărei funcții didactice.
Titlurile didactice de preparator și asistent universitar sunt conferite de senatul universitar, odată cu validarea concursului pentru postul respectiv.
În speță, la fila nr.232 din dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, este depus procesul-verbal din data de 02.02.2005 încheiat la terminarea concursului pentru postul transformat de asistent universitar, la finalul căruia se consemnează că a fost declarată admisă doamna doctor.
Rezultatele concursului la care a participat și reclamanta sunt consemnate în înscrisul aflat la fila nr.158 din același dosar,menționându-se că, în ședința Senatului din data de 28.02.2005 a fost validată în funcția de asistent - poz.10.
În speță, se reține că reclamanta și-a manifestat consimțământul(acordul) la modificarea contractului său de muncă, atât prin achiesarea sa la transformarea postului său de preparator universitar în cel de asistent universitar, fără a contesta, pe calea contenciosului administrativ, această măsură avizată de către consiliul facultății și aprobată de Senatul Universității de Medicină și Farmacie I, dar mai ales prin înscrierea și participarea sa la concursul pentru acest post.
Practic, recurenta-intimată a contestat abia la data de 03.02.2005 modul de corectare a tezelor de către comisia de concurs.
După cum a reținut și Curtea de APEL IAȘI - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.155/CA/07.05.2007:" Abia după aproximativ 7 luni ulterioare epuizării acestor etape, reclamanta se adresează rectorului cu un memoriu în care critică pentru nelegalitate concursul din ianuarie-februarie 2005, cu depășirea evidentă însă a termenului legal de 30 de zile pentru formularea unei contestații privind nelegalitatea procedurii de desfășurare a concursului, în condițiile în care și acțiunea introductivă la instanță - înregistrată la 02.11.2005- apare ca fiind formulată cu depășirea termenului de 6 luni.".
Tardivitatea formulării contestației a fost de altfel și motivul pentru care a fost modificată sentința nr.357/E/10.04.2006 a Tribunalului Iași, prin care fusese respinsă ca fiind nefondată acțiunea reclamantei de anulare a concursului organizat în ianuarie 2005 pentru ocuparea postului de asistent universitar.
Prin decizia nr. 160/04.03.2005 emisă de către universitatea recurentă, depusă la fila nr.105 din dosarul nr.10302/2005 al Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ - a fost numită, în funcția de asistent, la Disciplina, poz.10 din statul de funcții, în cadrul Facultății de Medicină, începând cu data de 7 martie 2005.
În situația în care nu s-ar mai fi prezentat alți candidați la concurs este cert că raporturile de muncă ale recurentei-intimate ar fi apărut ca fiind modificate prin acordul părților.
În speță însă, prin câștigarea concursului pentru postul transformat de către o altă persoană, angajatorul, deși a fost de acord în principiu cu modificarea raporturilor de muncă dintre părți, a fost pus în imposibilitatea de a da curs acestei promovări, care era supusă condiției imperativ prevăzută de lege a reușitei la concurs și mai mult decât atât, nu putea menține pe același post -poziția 10 din statul de funcții la disciplina de din cadrul Facultății de Medicină - două persoane, una în calitate de asistent universitar și cealaltă în calitate de preparator universitar.
În urma transformării postului recurentei și a concursului desfășurat, ale cărui rezultate nu au fost desființate de către instanța de contencios administrativ, pe postul său în statul de funcțiuni figurează, validată pe post de către senatul, căreia i s-a încheiat, la data de 10.03.2005, contractul individual de muncă înregistrat sub nr.4109 (fila nr.111 dosar nr-), pentru postul de "asistent universitar-poz.10"(pct.E) la Disciplina - Facultatea de Medicină.(pct.D1).
Se mai reține că recurenta-intimată a solicitat "întreruperea contractului de muncă de comun acord cu I până la soluționarea pe cale legală a acestui conflict de muncă în urma susținerii examenului de asistent universitar", prin cererea formulată sub nr.7982/31.05.2005(fila nr.93 dosar nr-), fără a fi dovedit în cauză că ar fi fost viciat prin dol consimțământul său. Aceasta rezultă mai pregnant din cererea înregistrată de reclamantă sub nr. 4263/17.04.2006 (fila nr.92 din același dosar), prin care recurenta solicită "reînceperea activității cu data de 01.05.2006", precizând următoarele: "Menționez că sânt în concediu fără salar de la data de 01.06.2005".
În această perioadă, conform disp.art. 54 din Codul muncii și art.102 alin.2 din Legea nr.128/1997, contractul său de muncă a fost suspendat, prin acordul părților, astfel încât aceasta nu este îndreptățită la despăgubiri, cum în mod corect a reținut și prima instanță, întrucât în ipoteza concediului fără plată sunt excluse atât prestarea muncii, cât și salarizarea ei.
Se mai reține că, expresie a consensualității contractului de muncă, acceptul angajatorului pentru suspendarea derulării raporturilor de muncă nu trebuie să îmbrace obligatoriu forma scrisă.
În speță, acordul universității pentru suspendarea contractului de muncă rezultă implicit din faptul că aceasta nu a înțeles să înceteze contractul de muncă al recurentei-intimate pe perioada în care s-au judecat conflictele privind concursul la care a participat.
Începând cu data de 01.05.2006, astfel cum rezultă din cererea nr.4263/17.04.2006, reclamanta a solicitat reînceperea activității, nemaiexistând acordul acesteia pentru suspendarea în continuare a raporturilor sale de muncă.
După cum rezultă chiar din decizia nr.621/2007 a universității și răspunsul Rectorului I nr.18360/19.11.2007, se reține că angajatorul a interpretat voința recurentei-intimate, formulate prin cererea din data de 31.05.2005, de suspendare contractului de muncă "pe perioada soluționării pe cale legală a conflictului de muncă în urma susținerii examenului de asistent universitar", în sensul că aceasta privește întreaga perioadă până la pronunțarea instanțelor atât în ceea ce privește legalitatea concursului, cât și asupra prezentelor cereri ce privesc raporturile de muncă dintre părți.
Se reține însă că, începând cu data de 17.04.2006, a adresat angajatorului mai multe cereri de respectare a accesului la serviciu, de efectuare a prestațiilor specifice funcției de preparator, ce decurg din contractul său de muncă,de la această dată nemaiexistând acordul reclamantei pentru suspendarea contractului de muncă, pentru a fi aplicabile în cauză disp.art.54 din Codul muncii. Asemenea cereri sunt și cele formulate de către recurenta-intimată la datele de 27.06.2007(fila 46 dosar) și 09.11.2007(fila nr.41 dosar).
Acesta este și motivul pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei nr.621/24.10.2007 emisă de Universitatea de Medicină și Farmacie I, întrucât în speță nu s-a dovedit acordul părților pentru menținerea măsurii suspendării contractului de muncă.
Se reține însă că, întrucât pe același post în statul de funcțiuni nu pot exista concomitent doi titulari, persoana validată pe postul de asistent universitar câștigându-și dreptul de a-l ocupa, în mod justificat angajatorul a decis în final încetarea contractului de muncă al contestatoarei, care nu reușise la concurs, prin decizia nr.9/11.01.2008.
De altfel și art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită prevede posibilitatea concedierii salariaților pentru un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, instituției sau serviciului.
În speță, se reține că motivul întemeiat de concediere a contestatoarei, a apărut în urma nereușitei salariatei la concursul pentru postul transformat.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de către părți privind anularea deciziei nr.9/11.01.2008, prin sentința civilă nr.584/16.04.2008 a Tribunalului Iași și respectiv, exercitarea căii de atac împotriva acestei sentințe, se reține că, prin decizia nr. 703, pronunțată la aceeași dată cu prezenta decizie, 04.11.2008, de către același complet de judecată din cadrul Curții de APEL IAȘI, a fost modificată în tot această sentință.
Astfel, a fost respinsă contestația formulată de către recurenta împotriva deciziei de încetare a contractului său de muncă nr.9/11.01.2008, tocmai pentru considerentele expuse anterior, astfel încât se rețin ca fiind nefondate cererile acesteia de constatare a existenței contractului său de muncă după această dată și de obligare a universității de respectare a prevederilor acestuia în sensul de a i se permite accesul la serviciu și de efectuare a prestațiilor specifice ce derivă din postul de preparator universitar
Având în vedere situația de incertitudine în care s-au aflat raporturile juridice de muncă dintre părți în perioada 01.05.2006-13.01.2008 și având în vedere disp.art.75 din Codul muncii, care prevăd că încetarea contractului de muncă își produce efectele de la data comunicării deciziei de concediere, se reține că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru perioadele reținute de către prima instanță prin hotărârea pronunțată, acestea reprezentând o justă reparație pentru prejudiciul suferit pentru acest motiv.
Se mai reține că, prin înscrisul înregistrat sub nr.794/22.01.2008 la Facultatea de Medicină I, aflat la fila nr.76 din dosarul nr-, acestei facultăți, Prof. a precizat că în perioda februarie-mai 2005 recurenta-intimată s-ar fi aflat în concediu medical, însă aceste aspecte nu au fost dovedite în cauză de către angajator cu certificatele medicale aferente.
Prin aceeași adresă s-a mai arătat că: "Doamna dr. nu a solicitat să ocupe postul de preparator poziția nr.12 vacant.".
Se mai reține că în mod corect prima instanță a reținut că recurenta-intimată nu a dovedit că prestigiul, onoarea, demnitatea și reputația i-ar fi fost afectate prin acțiunile sau inacțiunile angajatorului.
Astfel, martora a arătat în depoziția sa că reclamanta și mama acesteia ar fi suferit foarte mult, că s-ar fi îmbolnăvit, întrucât aceasta ar fi fost nedreptățită la concursul desfășurat în cadrul universității, însă, astfel cum rezultă din considerentele de până acum ale acestei decizii nu se pot reține în sarcina angajatorului asemenea fapte de natură a-i cauza prejudicii morale.
De asemenea, se mai reține că această probă nu se mai coroborează cu alte dovezi administrate în cauză pentru a ajunge la concluzia că acesteia i s-ar cuveni daune morale.
Din contră, martora -, asistent universitar la.I, disciplina de, începând cu anii 1999-2001, arătat că Prof. și colegii au încercat o variantă de aoa juta efectiv pe reclamantă, în sensul de a se continua colaborarea cu aceasta, prin prestarea eventual a activității în cadrul doctoratelor cu frecvență.
Prin urmare, se reține că nu a fost dovedită susținerea recurentei din motivele de recurs în sensul că universitatea nu i-ar fi permis acesteia nici susținerea referatelor și examenelor din cadrul programului de doctorat și că ar fi fost marginalizată.
S-a mai invocat de către reclamantă că îndreptățirea ei la daune morale decurge chiar din faptul că a fost nevoită să se judece timp de 3 ani pentru postul de preparator.
În acest sens se reține însă că situația de incertitudine în care s-au aflat raporturile de muncă dintre părți timp de 3 ani este în parte datorată și modului în care reclamata a înțeles să acționeze pentru clarificarea situației ei de salariată. Astfel, după cum a reținut chiar instanța investită cu verificarea legalității concursului din ianuarie-februarie 2005, reclamanta s-a adresat justiției în acest sens abia la data de 04.11.2005, investind mai întâi cu soluționarea cauzei o instanță necompetentă.
Se mai reține că, abia la data de 16.08.2007, au fost adresate justiției cererile de constatare a existenței contractului de muncă nr. nr.13567/29.12.2000, de a i se permite reclamantei accesul la serviciu și de efectuare a prestațiilor specifice postului de preparator.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că de starea de incertitudine în care s-au aflat raporturile de muncă dintre părți nu se face vinovat în speță doar angajatorul, se reține că daunele materiale acordate de către prima instanță recurentei-intimate constituie o reparație rezonabilă a prejudiciului suferit de către aceasta din cest motiv.
Se mai reține că aspectele invocate de către reclamantă, prin motivele de recurs, privind postul pe care a fost reintegrată de către universitate ca urmare a anulării deciziei de încetare a contractului său de muncă, privesc de fapt executarea sentinței civile nr.584/16.04.2008 a Tribunalului Iași, sentință modificată prin decizia nr. 703 /04.11.2008 a Curții de APEL IAȘI, astfel încât acestea nu mai au relevanță în cauză.
În consecință,urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civ. să se respingă recursurile formulate de reclamanta și pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta și pârâta "Gr." I împotriva sentinței civile nr.655/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored:;
2 ex.- 19.11.2008;
Jud.fond- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
