Pretentii civile. Speta. Decizia 705/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 705
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta - și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr.1071 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 1071 din 12 iunie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
A respins excepția lipsei competenței materiale.
A respins acțiunea față de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 1.01.2008-28 februarie 2009, sumă ce va reactualizată la data plății efective.
A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A admis cererea de chemare în garanție.
A obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să vireze sumele necesare plății sporului acordat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta - are calitatea de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și a formulat acțiunea privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% întemeiată pe dispozițiile articolului 47 din Legea numărul 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În articolul 47 din Legea nr. 50/1996 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din G 83/2000.
Abrogarea nu poate produce însă efecte juridice întrucât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art.73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă Constituția României potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu- drepturi bănești provenite din raporturi juridice de muncă, drepturi ce nu au fost acordate datorită pasivității și neexecutării unor obligații prevăzute de lege și nu prin emiterea unui act administrativ de natură a leza interesele reclamantei, ca parte interesată. Pentru aceste motive, urmează a se aprecia că instanța este legal investită.
In ceea ce privește calitatea procesuală a părților chemate în judecată, s-a constatat că pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor este lipsit de legitimitate procesuală pasivă în cauză, între reclamantă și această instituție neexistând raporturi juridice de muncă.
În ceea ce privește perioada pentru care reclamanta solicită a i se acorda aceste drepturi bănești instanța a constatat că cererea acesteia este întemeiată doar pentru cea cuprinsă între 01.01.2008 - 28.02.2009, începând cu data de 01.03.2009 pârâții executând benevol obligațiile ce le reveneau, în baza ordinului invocat în apărare de către pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Acest aspect este confirmat și prin adresa nr. 643/29.05.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, potrivit căreia reclamanta beneficiază de acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropshică de 50% începând cu data de 1.03.2009 conform Deciziei nr. 32/3.03.2009, decizie anexată în copie la dosar.
Pentru o reparare corespunzătoare a prejudiciului cauzat reclamantei prin neacordarea la timp a sumelor ce i se cuveneau de drept, instanța a dispus reactualizarea în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -.
A dispus respingerea excepției lipsei competenței materiale și respingerea acțiunii față de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 1.01.2008-28 februarie 2009, sumă ce va reactualizată la data plății efective.
In ceea ce privește capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, instanța a apreciat că cererea este întemeiată din următoarele considerente:
Potrivit Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește pe lângă vechimea în muncă, în funcție sau specialitate, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta. Cum sporul solicitat de reclamantă face parte din categoria celor prevăzute de actul normativ respectiv, iar obligativitatea completării acestui document revine angajatorului, obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, această instituție coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Pentru aceste considerente a fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să vireze sumele necesare plății sporului acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul - - Parchetul de pe langa Curtea de APEL CRAIOVA invoca următoarele:
Ca soluția instanței de fond s-a dat cu incălcarea competentei materiale a altei instanțe, deoarece in raport de prevederile art. 3 din 304/2004, art. 2 din 567/2004, art. 24 din OG 8/2007, instanța avea obligația sa aplice dispozițiile OG 8/2007, potrivit cu care personalul auxiliar nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face contestatie la colegiul de conducere, împotriva hotărârii putându-se face plângere la Secția de Contecios a Curții de Apel București.
Ca soluția instanței de fond s-a dat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, având in vedere ca 50/1996 este un act normativ abrogat prin OG 8/2007.
Ca reclamanții nu au făcut demersuri pentru dovedirea pretențiilor, nu au depus înscrisuri din care sa rezulte ca au făcut demersuri la conducătorul instituției.
Ca reclamanții se adresează direct instanței fara urmarea unei proceduri prealabile, cu nesocotirea dispozițiilor art. 283 Codul muncii, nedovedindu-se starea conflictuala si nici producerea unui prejudiciu.
Ca acțiunea a fost promovata după abrogarea actului normativ astfel incat drepturile solicitate nu mai au baza legala de acordare.
Referitor la obligarea pe viitor a drepturilor solicitate, acestea imbraca forma daunelor interese si nu poate fi primita având in vedere ca intre parti nu exista nici un contract ca izvor de obligație.
Ca in raport de prevederile art. 11 din 92/1976, singura categorie de drepturi bănești ce se pot transcrie in carnetele de munca este retribuția tarifara de încadrare nu si sporul acordat de instanța.
Recurenta MFP arata ca este exclus ca MFP sa achite legal sporurile salariale pe care reclamanții le-ar obține eventual deoarece nu exista nicio obligație de plata a salariilor magistraților de către recurenta.
Ca MFP elaborează doar proiectele de buget, neintrând in atribuțiile acestuia sa vireze sume de bani stabilite prin hotărâri judecătorești.
Recurenta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arata ca in raport de dispoziția Deciziei nr. 21/2008 ICCJ, efectele aplicării dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedura civila încetează după data de 03.02.2007, acesta fiind momentul intrării in vigoare a OG 8/2007.
Ca instanța tratează doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către OG 83/2000, fara a se face referiri la prevederile OG 7/2007.
Ca instanța de fond a dispus in mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, in situația in care recurenta, ca instituție bugetara, nu poate sa înscrie in bugetul propriu nicio plata fara baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Ca in raport de prevederile art. 11 din 92/1976, singura categorie de drepturi bănești ce se pot transcrie in carnetele de munca este retribuția tarifara de încadrare nu si sporul acordat de instanța.
Recurenta - arata ca hotărârea este nelegala deoarece instanța a acordat sporul doar pe o perioada limita fara a obliga reclamanții la plata acestui spor si pe viitor.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Cu privire la recursurile formulate de către - - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Curtea retine următoarele: Cu privire la competenta de soluționare a cauzei, potrivit rt. 1(1) Codul muncii, prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. (2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Potrivit rt. 2 Codul d e procedura civila - Tribunalul judecă: c) conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe; Potrivit rt. 24ind. 1 (1) din OG 8/2007, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză, ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile. Prezenta cauza are ca obiect plata drepturilor salariale datorate legal si neacordate si nu contestarea modului in care au fost stabilite drepturile salariale, ca atare sunt aplicabile prevederile art.1 Codul muncii raportat la art. 2 Codul d e procedura civila si nu ale prevederilor art. 24 din ordonanta. Pe fond se retineprin decizia XXI/10.03.2008, instanța suprema aadmis recursul în interesul legii si in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. În acest sens,s-a reținut ca "în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar. Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996. În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României". S-a concluzionat de către instanța suprema ca: "Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României]. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege". Așa cum rezulta din interpretarea data de către instanța suprema, prin decizia pronunțata, dispozițiile art.47 din 56/1996 nu si-au încetat aplicarea iar drepturile consacrate de aceste dispoziții legale se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege. Cum in raport de prevederile art. 329 Codul d e procedura civila, dezlegarea dată problemelor de drept judecate si dispuse prin deciziile pronunțate in interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Curtea constata ca in mod temeinic si legal instanța de fond a acordat dreptul reclamantei. In ceea ce privește reactualizarea drepturilor salariale, aceasta isi are izvorul in principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre parti si independent de existenta sau inexistenta unei culpe. Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plătii este de natura sa evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plata si a acțiunii factorilor de devalorizare. In consecința, in mod întemeiat Tribunalul a dispus reactualizarea sumelor datorate si sub acest aspect recursul fiind neîntemeiat. In ceea ce privește efectuarea mențiunilor in carnetul de munca, Curtea constata ca potrivit art. 11 alin. 2 din 92/1976, in carnetul de munca se înscrie "retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta", in sens larg, text care trebuie aplicat si altor situații in care prin legi speciale, drepturile salariale poarta denumiri distincte, cum ar fi aceea de indemnizație. Voința legiuitorului a fost aceea de înscriere in carnetul de munca a veniturilor salariale, chiar daca termenul de " retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta" este specific perioadei in care a fost edictat textul normativ si acest motiv de recurs fiind neintemeiat. Cu privire la recursul formulat de recurenta MFP, potrivit art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Esențial în soluționarea cererii de chemare în garanție formulate în prezenta cauză este de a stabili natura raportului juridic invocat de pârât ca temei al cererii de chemare în garanție, respectiv natura juridică a pretinsei obligații invocate în sarcina chematului în garanție. În cuprinsul cererii de chemare în garanție, s-a solicitat instanței de fond să dispună prin hotărâre ca "Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților". Astfel formulată, obligația pretinsă are natura juridică a unei obligații de " face", astfel că cererea de chemare în garanție având acest obiect este inadmisibilă, față de redactarea tezei ultime a art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, care instituie pentru admisibilitate condiția invocării unei obligații de garanție sau de despăgubire, motivele de recurs fiind intemeiate. Cu privire la recursul formulat de către recurenta -, se constata ca aceasta a formulat cerere de declarare a recursului la data de 01.07.2009, motivele fiind depuse la data de 14.10.2009. Potrivit art. 80 din 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ermenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond. Potrivit rt. 303 din Pr.Civ, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Potrivit art. 306, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Sentința recurată a fost comunicata recurentei la data de 19.06.2009, prin urmare fiind incalcate prevederile art.303 Codul d e procedura civila, situație ce atrage nulitatea recursului declarat in cauza. Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea urmează sa respinga recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA sa constate nul recursul reclamantei -. Va admite recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice si va modifica în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție. Vor fi menținute restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr.1071 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Constată nul recursul reclamantei -.
Admite recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud..03.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
