Pretentii civile. Speta. Decizia 706/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 706/
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata "" SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ, cu sediul în G,- B, - 4B, parter, împotriva sentinței civile nr. 664/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatoarea, domiciliată în G,-, - 4,. 33, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE CONCEDIERE" împotriva deciziei nr. 2/29.10.2007 emisă de societatea recurentă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2008 fiind consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 24.10.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 664/21.05.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins excepția nulității absolute invocate de contestatoare.
S-a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu pârâta SC ""
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 2/29.10.2007.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior, plata drepturilor salariale indexate, majorate, reactualizate.
A fost obligată intimata către contestatoare la plata sporului de vechime aferent perioadei 2005 - 2007.
fost obligată intimata către contestatoare la plata sumei de 500 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a disjuns capătul de cerere privind restituirea părților sociale și a fost fixat termen de judecată la data de 12.06.2008, sala 3, timpul 1.
Prin încheierea din data de 11.07.2008, Tribunalul Galația dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitiv în sensul că sporul de vechime a fost acordat pentru perioada 2004 - 2007.
Pentru a pronunța hotărârea prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâta Societatea Cooperatistă "" solicitând ca în baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei nr. 2/2007, plata despăgubirilor legale indexate, majorate la momentul plății efective, precum și a celorlalte drepturi de care începând cu data de 29.10.2007 a fost lipsită, să fie obligați la plata retroactivă pe ultimii 3 ani a sporului de vechime datorat, precum și a cheltuielilor de judecată.
A arătat în motivarea cererii că a fost salariata unității sus-menționate încă din anul 1990, pe același post și nu a fost niciodată sancționată sau avertizată în vreun fel cu privire la conduita sa în câmpul muncii.
La data de 29.10.2007 i-a fost înmânată decizia de concediere fără respectarea dispozițiilor legale în materie cu privire la preaviz, respectiv obligativitatea acestuia precum și prevederea acordării lui în decizia de încetare a raporturilor de muncă, aceasta ducând la obligativitatea răspunderii în despăgubirea salariatului.
Tot în decizia de concediere este prevăzut ca articol în baza căruia se desface contractul de muncă art. 130 alin. 1 lit. a din Codul Muncii și nu art. 65 alin. 1 Codul Muncii așa cum prevede legea, situație care se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei de concediere.
A arătat că deși este salariata unității de foarte mult timp, iar în perioada de muncă a fost continuă din momentul angajării sale și până în prezent nu a beneficiat niciodată de spor de vechime, deși este văduvă și mama a 5 copii, dar în instituția pârâtă lunar existau persoane care erau premiate, deși activitatea lor nu era dintre cele mai grele și nici nu aveau anii săi de vechime.
La termenul de judecată din data de 30.01.2008 și-a modificat obiectul acțiunii, solicitând și reintegrarea în funcția avută anterior, contravaloarea părților sociale deținute. A precizat perioada pentru care solicită plata sporului de vechime, respectiv 2005 - 2007, în cuantumul prevăzut de lege.
A mai arătat că unitatea angajatoare nu a respectat prevederile art. 70 alin. 3 Codul Muncii. Astfel nu i-a fost propus nici un alt loc de muncă vacant în unitate, compatibil cu pregătirea sa profesională și nici nu a solicitat sprijinul Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă. În situația în care nu-și manifesta expres consimțământul în termenul prevăzut și dacă Agenția Teritorială nu-și putea îndeplini obligația, angajatul putea dispune concedierea.
A depus la dosar decizia de pensionare nr. 1--/22.01.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 65, 76, 78 Codul Muncii.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că reclamantei i s-a încetat contractul de muncă, așa cum rezultă din înscrierea în carnetul de muncă, în baza art. 65 alin 1 din Codul Muncii, întrucât problema de natură economică a dus la hotărârea unității de a desființa postul ocupat de reclamantă iar încasările din ultima perioadă nu mai justificau existența acestuia. În decizia de concediere s-a strecurat o eroare cu privire la temeiul în baza căruia s-a dispus concedierea, eroare ce nu a produs nici un efect în condițiile mențiunilor corecte din carnetul de muncă.
A considerat că neacordarea preavizului nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei de concediere.
Pe de altă parte, la numai o lună de la concediere și-a înregistrat dosarul la Casa Județeană de Pensii, sub nr. -/28.11.2007. Apreciază că reclamanta nu poate beneficia atât de ajutor de șomaj, pensie sau salariu. A arătat că în unitate nu se acordă spor de vechime și nici nu există o reglementare obligatorie privind acordarea acestuia.
A depus la dosarul cauzei decizia nr. 2/29.10.2007, state de plată, fișe de încasări, adresa M, copia carnetului de muncă, cererea reclamantei, copia regulamentului intern, actul constitutiv al cooperativei, hotărârea nr. 1/25.10.2007.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reținut următoarele:
Reclamanta este angajata Societății Cooperatiste Meșteșugărești "" G din anul 1990, îndeplinind funcția de casier principal. În luna octombrie 2007 reprezentanții pârâtei au hotărât restrângerea activității curente, prin modificarea schemei de personal prin desființarea postului de casier.
A fost emisă decizia nr. 2/29.10.2007, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei în baza art. 130 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, ca urmare a reducerii activității.
Contractul individual de muncă al reclamantei nu a fost depus la dosar, însă pârâta nu a contestat desfășurarea raporturilor de muncă. Este adevărat că reclamanta are și calitatea de membru cooperator, Însă în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Codului muncii, deși raporturile de muncă sunt reglementate de Legea nr.1/2005, care nu cuprinde dispoziții specifice derogării.
Reclamanta a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere întrucât nu i-a propus alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea sa profesională și, în caz contrar, trebuia să solicite sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii sale. Doar în situația în care nu-și exprima consimțământul sau agenția nu-și îndeplinea obligația se putea dispune concedierea.
Însă aceste apărări sunt reglementate de disp. art. 64 și 70 și următ. din Codul Muncii. Dar ele nu-și găsesc aplicarea în cauză. Sunt incidente în situația concedierii salariatului în cazurile prev. de art. 61 din Codul Muncii și cele ale concedierilor colective prev. de art. 68 și următ. din Codul Muncii.
Situațiile fiind expres și limitative prev. de lege, ele nu pot fi extinse și-n situația reclamantei. Prin urmare, excepția nulității absolute a deciziei pentru aceste motive este nefondată.
Concedierea reclamantei s-a dispus în temeiul art. 65 din Codul Muncii, fiind determinată de desființarea locului de muncă ocupat de aceasta și a dificultăților economice prin care trece pârâta. Chiar dacă în cuprinsul deciziei s-a menționat disp. art. 130 alin. 1 lit. a Codul Muncii, este vorba de o eroare materială, în carnetul de muncă fiind menționat corect temeiul juridic.
În schimb, decizia este lovită de nulitate absolută pentru alte considerente. Potrivit art. 74 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre alte mențiuni și cea referitoare la durata preavizului. Decizia nr. 2/2007 nu conține această mențiune. Mai mult, reclamanta nici nu a beneficiat de preaviz.
Prin urmare, văzând și disp. art. 76 din Codul Muncii, instanța a constatat întemeiată acțiunea și a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere.
În temeiul art. 78 din Codul Muncii, a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale, indexate, majorate, reactualizate, de la momentul concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național prevede la art. 41 alin. 3 sporurile minime acordate salariaților.
Printre acestea este prevăzut și sporul pentru vechimea în muncă.
Chiar dacă în contractul individual de muncă acest spor nu este prevăzut, reclamanta este îndreptățită să-l primească întrucât clauzele acestuia nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilite prin acte normative sau prin contracte colective de muncă.
Pe cale de consecință, a admis și acest capăt de cerere.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata "" Societate Cooperativă Meșteșugărească, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Cu privire la primul capăt de cerere învederat că reclamanta a prestat activitate ca membru cooperator lucrător în temeiul normelor care reglementează organizarea și funcționarea cooperației și al actului constitutiv al societății.
Raporturile de muncă de tip cooperatist au ca temei legal exprimarea consimțământului unor persoane fizice în vederea asocierii lor la muncă și capital și dobândirii calității de membru cooperator. Între membrii cooperatori și societatea cooperativă meșteșugărească nu se încheie un contract individual de muncă.
În acest sens s-au exprimat Curtea Constituțională a României și reprezentanții Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei care, au precizat că raporturile juridice de muncă de tip cooperatist nu se întemeiază pe încheierea unui contract individual de muncă, acestea izvorând din calitatea specială de membru cooperator, dobândită potrivit reglementărilor specifice, în speță Legea nr. 1/2005 și, ținând seama de acest fapt, cooperației meșteșugărești nu îi sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Codul Muncii.
Reclamantei i-au încetat raporturile de muncă, așa după cum rezultă din înscrierea în carnetul de muncă prin desființarea locului de muncă similar cu art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.
Neacordarea preavizului nu este motiv de cauză de nelegalitate a deciziei de concediere.
În ce privește motivarea instanței de fond precum că nemenționarea în cadrul deciziei de concediere a perioadei de preaviz duce la nulitatea deciziei de concediere, a învederat instanței că acest aspect nu a fost invocat de reclamantă și nu a fost pus în discuția părților.
În ce privește reintegrarea a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 19/2000 - Legea pensiilor, care dă dreptul angajatorului să dispună de prerogativele continuării activității unui salariat pensionat în cadrul societății.
Astfel, în condițiile în care s-a dispus reintegrarea reclamantei, această reintegrare se va putea face pe perioada cuprinsă între luarea măsurii încetării raporturilor de muncă și data emiterii deciziei de pensionare.
apreciat că instanța de fond, în aplicarea prevederilor legale în domeniul cooperației meșteșugărești, a interpretat în mod incorect aceste dispoziții.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită acordarea sporului de vechime, a învederat instanței de judecată că în unitate nu se acordă acest spor de vechime.
În această situație, neexistând o reglementare obligatorie pentru unitate cu privire la acordarea sporului de vechime, a apreciat că unitatea nu poate fi obligată la plata acestuia.
Susținerea instanței că sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național nu poate fi primită de instanța de recurs întrucât reglementările aplicabile în materie sunt dispoziții cu caracter special și primează generalul.
În acest sens s-au exprimat reprezentanții Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei care au răspuns în repetate rânduri că raporturile de muncă de tip cooperatist se deosebesc în mod esențial de raporturile de muncă născute în baza dispozițiilor Codului muncii și, în consecință, nu le sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii cu privire la contractul colectiv de muncă la nivel național, contractele individuale și contractele colective de muncă.
Față de toate aceste considerente a solicitat admiterea recursului ala cum a fost formulat.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a mai formulat precizări la motivele de recurs însă, potrivit dispozițiilor speciale prevăzute de art. 303 alin. 1.pr.civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sauînăuntrul termenului de recurs, precizările respective fiind depuse cu depășirea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe.
Dispozițiile legale sus amintite au caracter imperativ și instituie reguli speciale pentru judecarea recursului iar potrivit disp. art. 129 alin. 1.pr. civilă, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite prin lege.
În aceste condiții, instanța de recurs va analiza doar motivele de recurs așa cum au fost formulate prin cererea de recurs depusă cu respectarea termenului legal și nu pe cele din precizări sau concluzii scrise.
A mai depus recurenta la dosar o cererea adresată către aceasta însă această cerere nu poartă nici un nume al expeditorului, nici o semnătură, nici o dată nici un număr de înregistrare astfel că nu poate fi socotit ca probă, neavând nici o valoarea juridică în acest sens.
De asemenea, a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului cu consecința modificării sentinței recurate și a respingerii acțiunii ca nefondată, depunând la dosar Normele de reglementarea a raporturilor de muncă ce au ca temei legal convenția individuală de muncă (celelalte înscrisuri depuse la dosar odată cu concluziile scrise nu se pot lua în considerare întrucât au fost depuse fără respectarea principiului contradictorialității, cu depășirea primei zile de înfățișare).
Intimata contestatoare a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică sub toate aspectele. A considerat că intimata este pensionată anticipat parțial situație ce îi permite să își reia activitatea prin solicitarea suspendării conform art. 78 alin. 2 din Codul Muncii.
A depus la dosar jurisprudență și doctrină juridică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este fondat dar numai pentru unul din motive, față de următoarele considerente:
Motivul de recurs exprimat în sensul că nu ar fi vorba de raporturi de muncă între recurentă și intimată nu poate fi reținut, fiind infirmat chiar prin dispozițiile legale speciale prevăzute de art. 33 din Legea nr. 1/2005 și actul constitutiv al Societății Cooperative Meșteșugărești "".
Astfel, potrivit disp. art. 33 din actul normativ amintit, între societatea cooperativă și membrul cooperator pot exista următoarele categorii de raporturi:
a) patrimoniale, concretizate prin obligația membrului cooperator de a depune părțile sociale și/sau aporturi în natură;
b)de muncă, în cazul membrilor cooperatori asociați la muncă și capital, în temeiul contractului individual de muncă sau al convenției individuale de muncă, după caz, încheiat/încheiată cu societatea cooperativă al cărei membru este.
Mai mult, propriul Statut al recurentei, în disp. art. 56 lit. b, prevede că între societatea cooperativă și membrul cooperator lucrător există raporturi de muncă în temeiul convenției individuale de muncă încheiate.
Conform disp. art. 58 alin. 2 din același Statut, pe lângă drepturile prevăzute la alin. 1, membrii cooperatori mai au și drepturile derivate din raporturile de muncă.
Dacă societatea nu a înțeles să încheie contract de muncă deși avea această obligație potrivit Statului și Legii nr. 1/20052, aceasta este doar culpa sa și nu a intimatei întrucât prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii arată că obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului iar, potrivit alin. 2, dacă nu a fost încheiat în formă scrisă se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată. Deci, recurenta nu poate să își invoce propria culpă pentru protecția unor drepturi.
De altfel, recurenta emite unele afirmații contradictorii, susținând atât în întâmpinarea depusă la dosarul de fond cât și în cererea de recurs faptul că între membrii cooperatori și unitatea cooperatistă nu se încheie contract individual de muncă iar, mai jos, afirmând că reclamantei i-a încetat contractul de muncă (dacă nu ar fi fost încheiat nu avea ce să înceteze).
Adresele emise de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nu au nici o putere de act normativ, nu sunt obligatorii ci au doar caracter de act intern, cu valoare de opinie juridică.
Instanța se supune doar legii potrivit disp. art. 124 alin. 3 din Constituție.
Însăși prin decizia contestată, nr. 2/29.10.2007, recurenta a precizat că "începând cu data de 01.11.2007 încetează raporturile de muncă" ale intimatei, deci, logic, au fost relații de muncă.
La termenul de judecată la fond din data de 13.02.2008, recurenta intimată, prin reprezentat, a precizat că între reclamantă și societate au existat raporturi de muncă în temeiul convenției individuale de muncă conform art. 33 din Legea nr. 1/2005.
În consecință, rezultă cu certitudine faptul că natura juridică a raporturilor dintre recurentă și intimată este cea a unor raporturi de muncă, fiind pe deplin aplicabile regulile înscrise în Codul Muncii și bineînțeles din regulamente și legi speciale aplicabile societății cooperatiste.
Față de această situație reținută, este corectă soluția primei instanțe prin care s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere în raport de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, nefiind menționată durata preavizului, intimata nebeneficiind de acesta.
Sancțiunea nulității este prevăzută în mod expres de art. 76 din Codul Muncii, neacordarea preavizului fiind motiv de nelegalitate a deciziei de concediere, contrar susținerilor recurentei.
Referitor la faptul că excepția nulității pentru lipsa preavizului nu a fost invocată și pusă în discuția părților, instanța de recurs nu apreciază ca fiind întemeiată această susținere.
Astfel, la termenul de judecată la fond din data de 16.05.2008, apărătorul reclamantei a invocat excepția nulității absolute a deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozițiilor legale în materie cu privire la preaviz, respectiv obligativitatea acestuia precum și prevederea acordării lui în decizia de încetare a raporturilor de muncă.
Față de această excepție apărătorul pârâtei a solicitat respingerea acesteia întrucât decizia îndeplinește condițiile de formă.
Raportat la această situație, se constată că excepția a fost invocată, a fost pusă în discuția părților iar apărătorul pârâtei recurente și-a exprimat punctul de vedere.
Cu privire la sporul de vechime în muncă, instanța de recurs nu reține susținerea recurentei în sensul că nu există o reglementare obligatorie pentru acordarea acestuia întrucât este aplicabil contractul colectiv de muncă unic la nivel național care, la art. 41 alin. 3 prevede sporurile minime ce sunt acordate salariaților.
Potrivit disp. art. 11 din Codul Muncii, clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative sau prin contracte colective de muncă.
Mai mult, potrivit disp. art. 99 din Normele de reglementarea a raporturilor de muncă ce au ca temei legal convenția individuală de muncă aprobate prin Hotărârea nr. 11/15.12.2006 emisă de Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM prevăd că salariul cuprinde printre altele, și sporurile iar în cadrul stabilirii elementelor sistemului de salarizare, la pct.3 litera j) se prevede că se acordă sporul pentru întreaga vechime în muncă.
Deci, există temeiuri legale pentru acordarea sporului de vechime în muncă, reglementate atât prin norme generale cât și prin norme speciale.
Instanța consideră însă întemeiat motivul de recurs referitor la reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior.
Astfel, instanța a dat mai mult decât s-a cerut întrucât contestatoarea intimată nu a solicitat reintegrarea precizând chiar în mod expres la ultimul termen de judecată la fond faptul că nu solicită reintegrarea.
În consecință, se va modifica sentința civilă recurată numai în ceea ce privește acest aspect, deoarece s-au încălcat disp. art. 129 alin. 6.pr.civilă, devenind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Față de toate considerentele expuse mai sus, conform disp. art. 312 alin.1,2,3, pr.civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va înlătura dispoziția prind reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior.
Se vor menține celelalte dispoziții.
Ca parte căzută în pretenții, se va obliga recurenta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu apărător achitat conform chitanței seria - nr. 227/02.09.2008 însă cu respectarea art. 276.pr.civilă, față de faptul că un motiv de recurs a fost admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de intimata "" SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ, cu sediul în G,- B, - 4B, parter, împotriva sentinței civile nr. 664/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 664/21.05.2008 a Tribunalului Galați în sensul că înlătură dispoziția privind reintegrarea contestatoarei, domiciliată în G,-, - 4,. 33, în funcția deținută anterior.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Obligă recurenta intimată "" SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimata contestatoare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Luminita Solea | JUDECĂTOR 3: Anica Ioan |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//24 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Luminita Solea, Anica Ioan
