Pretentii civile. Speta. Decizia 7111/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5449/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7111/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, împotriva sentinței civile nr.783 F din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă în dosarul nr-(1490/2009), în contradictoriu cu intimații reclamanți,, A, G, C, -,, -, A, și intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANTA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect -drepturi bănești spor de 15%
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 03.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.783 din 07.07.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă s-a dispus admiterea ca întemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI; a fost admisă în parte ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamanți:, A, G, C, -, -, A, toți cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, localitatea S,- jud. I în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, STR. -, nr.1-3, sector 3, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B-dul, -, nr.14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, jud. C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, jud. C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA, cu sediul în S, B-dul, - -, nr.9, jud. I; au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu luna mai 2006, astfel: pentru reclamanții:, începând cu data de 01.08.2006, începând cu data de 01.09.2006, 15.07.2008, EȘ, începând cu data de 29.01.2008, -, începând cu data de 01.02.2008, începând cu data de 21.04.2008, începând cu data de 01,02,2009, începând cu data de 01.03.2008, începând cu 01.10.2007, începând cu 03.03.2008, începând cu 05.05.2008 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la apariția unor noi reglementări legale cu privire la acest spor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; pentru și, pentru perioada 01.05.2006 - 30.03.2007, 01.05.2006- 01.11.2006, începând cu luna mai 2006 la zi și în continuare pentru ceilalți reclamanți până la apariția unor noi reglementări legale cu privire la acest spor, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective; au fost obligați pârâți să efectueze mențiunile corespunzătore în carnetele de muncă ale reclamanților; a fost respinsă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE formulată de pârâții - MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție, iar raporturile juridice de muncă ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. (2) din acest cod.
Iar prin decizia nr.46 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în ședința din data de 15 decembrie 2008, în dosarul nr.27/2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art.16 alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. (1) din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut.
De asemenea s-a reținut de către Tribunal că potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr.567/2004 "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."
A mai reținut instanța că această decizie este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu prevederile art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Au mai fost acordate aceste drepturi pe viitor întrucât atâta timp cât nu au loc modificări legislative este evident că reclamanții vor fi prejudiciați pentru viitor prin neacordarea acestor drepturi.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, raportat la Legea nr.500/2000.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, următorii pârâți: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA.
1) Prin recursul său MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - solicită admiterea recursului și pe fond admiterea excepției prescripției și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind prescrisă anterior datei de 22.05.2006.
Astfel, se arată în motivarea recursului că față de data înregistrării acțiunii reclamanților pentru perioada 01.05.2006-22.05.2006 a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 - privitor la prescripția extinctivă coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din același act normativ, deoarece dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de leg", respectiv în termen de 3 ani.
2) Prin recursul său pârâtul-recurent MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE invocă următoarele critici, după cum urmează:
Se solicită respingerea pretențiilor personalului conex ca fiind inadmisibile pentru perioada mai 2006 - 3 februarie 2007, deoarece reclamații au dobândit calitatea de personal conex în baza art. 3 alin. (3) din Legea nr.567/2004 modificată prin OG nr.8/2007.
Pe fondul sentinței se arată faptul că decizia în interesul legii nu se aplică personalului conex, deoarece este de strictă interpretare în ceea ce privește subiecții cărora li se adresează și mai mult decât atât chiar dacă șoferul este personal conex personalului auxiliar de specialitate nu înseamnă că face parte din această categorie pentru care a fost reglementat sporul de confidențialitate de 15%.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a dispus plata pentru viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare.
Și o ultimă critică se referă la faptul că instanța de fond a obligat la plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, deoarece pârâta nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ultimele critici se referă la faptul că nu se pot transcrie în carnetele de muncă un astfel de spor, deoarece sporurile sunt drepturi ce se adaugă la retribuția tarifară de bază și nu se includ în aceasta, iar ultima critică se referă la respingerea ca nelegală a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
4) Recurentul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentată de DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE Iaf ormulat următoarea critică la adresa sentinței recurate.
Astfel, consideră recurenta-pârâtă că instanța de fond a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată, întrucât nu are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit art. 20 din Legea nr.500/2002 și Legea nr. 304/2004 Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are calitatea de ordonator principal de credite fără ca MFP să fie implicat în mod nemijlocit în raportul juridic de muncă la care reclamanții fac referire.
5) Recurentul-pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, a solicitat admitere recursului și modificarea sentinței atacate în sensul că reclamanții și au solicitat recunoașterea și plata drepturilor bănești începând cu august, respectiv septembrie 2006, însă în raza de competență a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA au venit abia în data de 16.01.2008.
De asemenea se critică acordarea indicelui de inflație la drepturile solicitate deoarece MINISTERUL PUBLIC nu poate înscrie în bugetul propriu nici o bază legală pentru respectiva cheltuială.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate cât și din oficiu conform art. 3041proc. civ. Curtea pentru motivele ce se vor arăta, urmează să admită recursurile și să modifice în parte sentința atacată.
Astfel cu privire la recursul formulat de către recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - prin care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea excepției prescripției și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind prescrisă anterior datei de 22.05.2006.
Curtea constată că acesta este fondat cu privire la prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 21.05.2006, deoarece în fapt cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței pe data de 22.05.2009, ceea ce presupune având în vedere termenul de prescripție de 3 ani că aceasta trebuia admisă doar pentru o perioadă de 3 ani, iar instanța de fond în mod nelegal a admis-o pentru întreaga lună mai a anului 2006, Curtea considerând că pentru perioada de anterioară datei de 21.05.2006 trebuia respinsă ca fiind prescrisă, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr.167/1957.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință va respinge acțiunea tuturor reclamanților pentru perioada anterioară datei de 21.05.2006 ca fiind prescrisă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MFP, Curtea găsește întemeiat recursului acestuia, deoarece având în vedere că între părți nu există raporturi juridice de muncă nu pot exista nici raporturi juridice salariale sau de altă natură în care acest pârât să fie obligat la plata unor astfel de drepturi.
MFP nu este ordonator de credite pentru angajații altui minister, în speță cei ai Ministrului Public, cum sunt de altfel reclamanții din prezenta cauză.
În consecință, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, Curtea reține doar în parte aceste critici în sensul că va admite recursul și va respinge acțiunea reclamanților personal conex ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Reclamanții având calitatea de personal conex (aprozi, agenți procedurali și șoferi) nefăcând deci parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, încadrat inițial ca personal contractual, până la modificarea art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 prin Legea nr.7/2006, când a fost inclus în categoria personalului conex, alături de aprozi și agenți procedurali, nu i se poate aplica decizia în interesul legii cu privire la sporul de confidențialitate de 15%.
În acest sens, sunt și dispozițiile Deciziei nr.-, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din Codul d e procedură civilă, prin care ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție constituită în Secții Unite a statuat,"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin. (1) lit. d) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, aportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și ale art. 78 alin. 1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, constată judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația lunară, respectiv salariul de bază brut lunar."
Numai categoriile profesionale expres menționate în decizia instanței supreme au dreptul la sporul în cauză întrucât acesta este acordat în considerarea limitativă a celor enumerați în cuprinsul deciziei și prin raportare exclusiv la obligațiile de serviciu așa cum sunt definite de lege și de Codul d eontologic.
Or, personalul conex nefiind menționat în categoria beneficiarilor acestui spor nu poate să-l dobândească doar prin asimilarea drepturilor atâta timp cât nu au și obligațiile specifice categoriilor de magistrați și personal auxiliar menționat în cuprinsul deciziei menționate mai sus.
De asemenea urmează să admită și motivul de recurs cu privire la acordarea sporului de 15% pe viitor, pentru următoarele motive:
Referitor la acest aspect, se reține că instanța nu poate stabili, la momentul pronunțării hotărârii, dacă intimații-reclamanți vor mai îndeplini condițiile prevăzute de lege după acest moment, obiectul acestei cereri nefiind o creanță certă, lichidă si exigibilă, întrucât, prin ipoteza, drepturile solicitate nu sunt nici lichide și nici scadente la momentul pronunțării hotărârii, ele fiind datorate numai în măsura în care vor fi datorate drepturile salariale pentru viitor.
Nu există nici un text legal expres pe baza căruia să se poată dispună în sensul plății pe viitor a sporului amintit, iar din conținutul considerentelor și dispozitivului Deciziei nr. 46/15.12.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, nu rezultă împrejurarea că instanțele judecătorești ar fi îndreptățite să acorde acest spor și după momentul pronunțării hotărârii judecătorești.
Așa fiind, instanțele judecătorești pot recunoaște dreptul la plata sporului de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției doar până la data pronunțării hotărârii prin care se dezînvestesc de soluționarea unei astfel de pricini.
Trebuie adăugat și faptul că orice spor este o componentă a salariului în sensul dat acestei noțiuni prin art. 154-155 din Codul muncii. Or, plata salariului se face persoanei îndreptățite conform art. 161 alin. 1 din Codul muncii, cel puțin o dată pe lună, însă numai în condițiile în care salariații sau cei asimilați lor și-au îndeplinit în prealabil obligațiile ce le revin.
În același sens, urmează a se ține seama de prevederile art. 161 alineatul 4 din Codul muncii, din interpretarea cărora reiese că neplata salariului dă dreptul doar la despăgubiri, fără a se crea posibilitatea pentru salariați ori cei asimilați de a pretinde achitarea anticipată a salariului.
În ceea ce privește celelalte critici ale invocate de către recurent, Curtea le găsește nefondate, deoarece plata drepturilor restante cu actualizarea indicelui de inflație reprezintă o dovadă a culpei pârâtului-recurent, precum și a devalorizării în timp a unei creanțe și nu are absolut nici o relevanță dacă are sau nu sume prevăzute în buget cu această destinație.
În plus recurenta are posibilitatea ca atunci când hotărârea devine executorie și trebuie pusă în executare de la bugetul public se vor aloca și astfel de resurse mai ales că România este parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și astfel va avea posibilitatea să dea eficiență directă art. 6 din CEDO, fără a mai fi nevoie de o condamnare în plus.
Nu poate fi primită nici critica cu privire la înscrierile în carentul de muncă, întrucât efectul acestora înscrieri depășește cadrul stricto senso în care aceasta este conceput, fiind mai degrabă vorba despre sume asupra cărora au fost aplicate și reținute asigurările sociale și de sănătate, iar potrivit Legii 19/2000 stabilirea pensiei se face cu luarea în considerare a tuturor veniturilor obținute și asupra cărora s-au aplicat cotele de asigurări sociale.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, prin care a solicitat admitere recursului și modificarea sentinței atacate în sensul că reclamanții și au solicitat recunoașterea și plata drepturilor bănești începând cu august, respectiv septembrie 2006, însă în raza de competență a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA au venit abia în data de 16.01.2008.
Curtea constatând întemeiat recursul în cauză urmează să îl admită și să dispună modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților-intimați și, față de recurentul-reclamant pentru perioada anterioară datei de 15.01.2008, întrucât nu și-au desfășurat activitatea în raza de competență a acestui reclamant.
Urmează a fi menținute celelalte mențiuni ale sentinței atacate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să admită recursurile formulate și să dispună următoarele:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și va respinge acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; Va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca prescrise pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 21.05.2006; Va respinge ca neîntemeiate pretențiile formulate de reclamanții care au calitatea de personal conex; Va respinge față de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA pretențiile formulate de reclamanții și aferente perioadei anterioare datei de 15.01.2008; Vor fi respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamanților având ca obiect acordarea pe viitor a sporului de confidențialitate; De asemenea vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul în B,--3, sector 3, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu sediul în B,--3, sector 3, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în S,-, județul I, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.783 F din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă în dosarul nr-(1490/2009), în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, G, C, -, -, A, toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița din S,-, județul I și intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA cu sediul în B,-, județul B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA cu sediul în S,-, județul I, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANTA cu sediul în C,-, județul C, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI cu sediul în G-, județul G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința atacată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea față de acesta ca fiind formulată contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge ca prescrise pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 21.05.2006.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile formulate de reclamanții care au calitatea de personal conex.
Respinge față de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, pretențiile formulate de reclamanții și, aferente perioadei anteriare datei de 15.01.2008.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamanților având ca obiect acordarea pe viitor a sporului de confidențialitate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
74 ex.
4.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
