Pretentii civile. Speta. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 715/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Anca
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL BRAȘOV,împotriva sentinței civile nr.42/F din data de 15.08.2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.05.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 12/2008 a Curții de APEL BRAȘOV, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Covasna, Curtea de APEL BRAȘOV și, în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-31 decembrie 2007 de un consilier juridic asimilat magistraților de Ministerul Justiției, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data introducerii acțiunii - 3.07.2008 până la data plății.
Au fost respinse excepțiile cu privire la lipsa calității procesuale a Curții de APEL BRAȘOV.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de magistrat, pe care a exercitat-o până la data de 31.XII.2007.
Începând cu luna ianuarie 2006, prin ordine ale ministrului justiției, în temeiul art.25 alin.2 din Legea 146/1997 s-a aprobat repartizarea unui fond destinat stimulării consilierilor juridici asimilați magistraților din Ministerul Justiției.
Repartizarea fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiției în conformitate cu dispozițiile legii mai sus citate se face de ordonatorul principal de credite, la a cărei dispoziție se află, de altfel potrivit art.2 și 3 1008/2006.
Deși nu există un drept de a fi stimulat sau premiat și nici o obligație corelativă, ordonatorul de credite a înțeles să repartizeze fondul prin acordarea preferinței unei anumite categorii de personal, asimilat magistraților ignorând total magistrații, care se bucură de un statut cel puțin egal.
Susținerea MJ că premiații au desfășurat o bogată activitate în elaborarea unor proiecte de coduri rămâne fără suport cât timp magistrații, pe lângă activitatea complexă de judecată participă și la procesul de formare continuă, la elaborarea proiectelor de acte normative, la implementarea de programe la nivelul instanțelor, activități care ar justifica aplicarea unui tratament egal.
Prin urmare, ordonatorul principal de credite, prin premierea timp de trei ani, în exclusivitate, și în repetate rânduri a unei anumite categorii de personal, a încălcat principiul nediscriminării consacrat de art.5 Codul muncii care dispune că: "(1) În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. (2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă. (3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. (4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe."
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului definește noțiunea de discriminare prin tratamentul preferențial acordat unui grup, fără justificare adecvată, deși ambele grupuri beneficiază de un statut egal.
În acest sens dispune și art.1 al Protocolului nr.12 la convenția menționată dar și jurisprudența CEDO, în Marckx vs Belgia, Beian vs Romania, Fredin vs Suedia, Hoffman vs.Ausria, Thilimmenos vs care a stabilit că pe baza art.14 din convenție "o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". De asemenea, "dreptul de a nu fi discriminat este încălcat atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage fără a oferi justificări obiective și rezonabile" cum s-a întâmplat în speță, ordinele respective neprezentând nici o motivație, nicidecum una obiectivă și rezonabilă.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 137/2000 principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate. Din economia acestui act normativ rezultă, de asemenea că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază un criteriu din cel prevăzut la art.2 alin.1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, tratate, în mod diferit.
Prin urmare, așa cum rezultă din cele mai sus expuse, premierea sistematică, timp de 3 ani, în exclusivitate, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă a asimilaților magistraților cu excluderea magistraților înșiși înseamnă tratament discriminatoriu, ce urmează a fi reparat prin admiterea acțiunii.
Prin aceasta nu se încalcă deciziile Curții Constituționale referitoare la OG 137/2000 întrucât instanța nu a anulat sau a refuzat aplicarea unor acte normative și nici nu a creat vreunele, ci a constatat încălcarea unora existente.
Curtea de APEL BRAȘOV are calitate procesuală, fiind chemată în judecată în calitate de ordonator secundar de credite cu menirea de a aduce la îndeplinire ordinele MJ, așa cum rezultă din Ordinul 1008/C/2006.
Citarea în cauză a CNCD este obligatorie potrivit art.27 alin.3 al Ordonanței 137/2000.
În privința actualizării sumelor cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale, legislația și jurisprudența au stabilit rolul lor distinct astfel:
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifică prin necesitatea corelării sumelor de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul la care angajatorul le datora și sumele plătibile la momentul la care se execută hotărârea judecătorească, moment la care aceste sume de bani intră efectiv în patrimoniul beneficiarului, pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
Dobânda legală la suma datorată se impune a fi acordată pentru acoperirea prejudiciului constând în lipsa de folosință a banilor, pe perioada cuprinsă între momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale și momentul efectiv al plății. În temeiul art.1088 cod civil raportat la art.161 alin.4 Codul muncii se va acorda, prin urmare,
Pentru considerentele mai sus expuse, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, și Ministerul Justiției, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, având în vedere faptul că repartizarea sumelor pentru acordarea stimulentelor solicitate de reclamant se face de către ordonatorul principal de credite și nu de recurentă.
În ceea ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit au fost acordate drepturile financiare solicitate de reclamant întrucât nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul la stimulente pentru fiecare judecător sau salariat al sistemului judiciar.
În continuarea motivelor de recurs se mai arată că stimulentele nu pot intra în categoria drepturilor salariale ori a premiului anual stabilit prin lege.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției sentința este criticată pentru faptul că pretențiile reclamantului nu sunt fondate întrucât nu sunt protejate și recunoscute de lege, fiind numai o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite.
Repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, și nu există obligativitatea recompensării tuturor categoriilor de personal din cadrul instanțelor judecătorești.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori.
În continuarea motivelor de recurs, se mai arată că daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate și nu sunt debite decât în ziua cererii de chemare în judecată. Ori instanța de fond și sub acest aspect a greșit acordând plata daunelor privind dobânda legală, începând cu data introducerii acțiunii.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate în recurs instanța apreciază că ambele recursuri sunt întemeiate și în consecință vor fi admise și sentința primei instanțe va fi modificată în tot în sensul respingerii acțiunii, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât în calitate de ordonator secundar de credite, care asigură plata salariilor, și aflându-se în derularea raporturilor de muncă cu reclamanții, are calitatea de a sta în judecată ca pârâtă.
Referitor la fondul cauzei se reține că prin mai multe ordine emise de Ministrul Justiției, pe parcursul anilor 2006-2008, au fost acordate stimulente financiare, personalului din Ministerul Justiției, din fondurile constituite în baza dispozițiilor art. 25 din legea 146/1996. Respectivele ordine nu au fost atacate în instanță, iar temeinicia și legalitatea acestora nu a fost analizată de instanțele de contencios administrativ.
Legea 146/1996, prevede la modul general, scopul pentru care a fost înființat acest fond, și categoriile profesionale care sunt beneficiare ale stimulentelor respective, fără însă a reglementa și obligativitatea acordării acestora.
Prin urmare, în lipsa unui act normativ care să garanteze sau să prevadă dreptul fiecărui judecător, de a primi stimulente financiare, acesta rămâne un drept virtual, o posibilitate, condiționată de o multitudine de factori, cum ar fi existența fondurilor, și îndeplinirea criteriilor de acordare, stabilite de colegiile de conducere ale instanțelor de judecată.
Nu poate fi invocată discriminarea, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente, întrucât reclamanții care pretind că au fost discriminați, trebuie să se afle în situații analoage sau comparabile, cerință care nu este îndeplinită.
Prin ORDINUL Nr. 1008/C din 19 aprilie 2006 pentru aprobarea normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivitart. 25alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, s-au aprobat normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivitart. 25alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si criteriile ce se vor avea in vedere pentru distribuirea acestor stimulente.
Astfel, se retine ca potrivit acestui ordin, Ministrul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.
La art. 2 din acest ordin se prevăd următoarele:
" (1) Sumele constituite potrivitart. 1se vor utiliza pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
(2) Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite", deci de către Ministrul Justiției care are aceasta calitate așa cum s-a instituit prin art.1 alin.3 din acest ordin.
La momentul emiterii acestor ordine, Ministrul Justiției a invocat dispozițiile ordinului 1008/2006 si implicit criteriile de distribuire a stimulentelor, fiind atributul exclusiv al acestuia activitatea de repartizare a fondului pentru stimularea personalului din sistemul justiției, orice control asupra nerespectări sau neaplicării corecte a criteriilor de distribuire a sumelor pentru stimularea personalului din sistemul justiției putându-se realiza doar printr-un litigiu de contencios administrativ.
Asigurarea egalității de tratament a salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, nu înseamnă neluarea în considerare a particularităților, a cerințelor concrete specifice fiecăruia. În speța de față, ordonatorul principal de credite, care colectează și repartizează fondurile financiare în discuție, poate să țină seama de particularitățile care impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil în acordarea acestor premii.
De altfel, punctul de vedere al CNCD, fundamentat pe reglementările naționale și pe practica CEDO, este tot în sensul că nu se poate reține existența discriminării în ceea ce privește acordarea premiilor și stimulentelor materiale.
Prin urmare, instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate și în consecință vor fi admise și sentința primei instanțe va fi modificată în tot în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV.
Admite recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.12/15.08.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red./2.06.2009
Tehnoredact./04.06.2009/ 2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Anca
