Pretentii civile. Speta. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.732/
Ședința publică din 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.70/F/11.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,- și intimații - reclamanți, toți cu domiciliul ales cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Galați,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă; în cauză s-au formulat cereri de abținere de către doamnele judecător și, cereri ce au fost soluționate în ședința din Camera de Consiliu din 29.06.2009.
S-a dat citire încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din data de 29.06.2009 prin care s-au admis cererile de abținere formulate de judecătorii și, completul de judecată fiind compus cu participarea judecătorilor din planificarea de permanență, încheindu-se în acest sens proces verbal care s-a atașat la dosar.
Curtea din oficiu invocă excepția necompetenței materiale având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați ca instanță de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față, înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1179/44/30.09.2008, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați solicitând obligarea acestora să îi plătească drepturile bănești actualizate reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare pentru perioada 01.11.2000-01.02.2007 la zi și în continuare, în funcție de perioada lucrată și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
În fapt, au motivat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/2006, abrogare ce a fost înlăturată prin dispozițiile art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal auxiliar din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
S-a ajuns la această concluzie motivat de faptul că în timp ce OUG nr.177/2002 prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr.50/1996, în art.41 din OUG nr.27/2006 se prevede expres că se abrogă numai OUG nr.177/2002, nu și Legea nr.50/1996.
În această situație a apreciat că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut.
Pe de altă parte, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 al.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unor legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din disp.art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât Ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr.83/2000 este nelegală, au considerat că acțiunea este pe deplin întemeiată având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.-, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Pe de altă parte însă art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că" orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat este un drept de creanță și este un bun în sensul art. din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun.Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 al.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Față de disp.art.329 al.3 pr.civ., au solicitat să se aibă în vedere dispozițiile Deciziei nr.21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații- asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei fiind înlăturate.
Dreptul material la acțiune pentru perioada noiembrie 2000-august 2004 îl au și nu poate fi invocată excepția prescripției acestui drept pentru următoarele considerente:
Prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării.Capitolul VI, pct.3, referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.Se constată așadar, o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul adoptării Strategiei( prin HG nr.232) echivalând cu recunoașterea, în sensul art.16 lit.a din Decretul 167/1958 a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, având ca efect ștergerea prescripției scurse și începutul unui nou termen de prescripție.
În susținerea acțiunii, au depus la dosar sentința civilă nr. 1859/17.12.2007 a Tribunalului Galați irevocabilă prin decizia nr. 306/05.05.2008 a Curții de Apel Galați, decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâta Curtea de Apel Galația formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nr.OG 8/2007.
De asemenea, reclamanții fac parte din categoria personalului conex.
Pârâta Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la data introducerii acțiunii, față de disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
De asemenea, a învederat că până la data intrării în vigoare a OG nr.8/2006 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprozii nu aveau calitatea de personal conex.
Menționăm că până la data intrării în vigoare a OG nr.8/2007, aprozii aveau calitatea de personal contractual, fiind salarizați conform OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Tot astfel, potrivit art.60 al.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, " pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".
4 al aceluiași text prevede că" salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială".
În acest sens, solicită să se aibă în vedere Faptul că legea specială privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate este OG nr.8/2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr.72 din 31.01.2007.
Potrivit art.31 din acest act normativ " prezenta ordonanță intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Totodată, solicită să se observe că nici OG nr.8/2007 nu prevede pentru personalul auxiliar de specialitate beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, neexistând nici un act normativ în vigoare care să recunoască acest drept.
Cât privește decizia nr.21 din data de 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, invocată de către reclamanți în susținerea pretențiilor formulate, aceasta are în vedere doar categoriile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, neincluzând și categoria personalului conex, respectiv a aprozilor și a agenților procedurali, astfel că pretențiile reclamanților sunt în mod vădit neîntemeiate.
La solicitarea instanței, s-a depus la dosar de către Tribunalul Galați tabel cuprinzând perioada și funcția pe care o are fiecare dintre reclamante.
Prin Sentința Civilă nr. 70/F/11.12.2008 Curtea de Apel Galația respins acțiunea reclamanților pentru perioada 1.11.2000-29.09.2005 ca fiind prescrisă.
A respins pretențiile solicitate de reclamanta pentru perioada 30.09.2005-1.02.2007 pentru autoritate de lucru judecat.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, și și i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, actualizat cu indicele de inflație la data plății, astfel:
-pentru reclamantele, și pe perioada 30.09.2005-11.11.2008,
-pentru reclamanta - pentru perioada 17.10.2007-11.12.2008,
-pentru reclamanta pentru perioada 2.02.2007-11.12.2008,
-pentru reclamanta pentru perioada 12.03.2008-11.12.2008.
L-a obligat pe pârâtul Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins cererea privind plata drepturilor în viitor, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin adresa nr- din 18.02.2009 cauza fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție B și ulterior restituită în baza unei proceduri administrative, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr. 104/2009.
Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Galați cu nr-.
cu recursul declarat de pârât, curtea a invocat din oficiu la termenul din 29.06.2009, excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei.
Excepția astfel invocată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 70/F/11.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță de fond, potrivit dispozițiilor art.I din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Prin Decizia nr.104/20.01.2009 Curții Constituționale au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008.
Ulterior, nr.OUG75/2008 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2009.
Urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor nr.OUG75/2008, nu a mai fost prevăzută instanța competentă în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel.
Într-o asemenea situație devin aplicabile normele generale care reglementează competența instanțelor judecătorești înscrise în prevederile art.4 pct.1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce privește competența în materie a curților de apel, dispozițiile art.3 pct.3 se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
În același sens sunt și prevederile speciale cuprinse în art.284 al.1 Codul muncii care fac trimitere la aceleași dispoziții înscrise în Codul d e procedură civilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.71 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanțele judecătorești competente să judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.
Din coroborarea tuturor textelor de lege enunțate, se reține că aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a prezentului recurs, sens în care urmează să-i fie declinată cauza.
Soluția se impune și din perspectiva caracterului căii de atac, devolutivă și de reformare în speță, recursul adresându-se unei instanțe superioare în grad în scopul exercitării controlului judiciar vizând legalitatea și temeinicia unei hotărâri dată fără drept de apel.
În același sens și reglementările privind organizarea judiciară cuprinse în art.21 din Legea nr.304/2004 care stabilesc în favoarea secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.70/F/11.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr-, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 29 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /01.07.2009
:DC/2 ex/03.07.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Benone Fuică
