Pretentii civile. Speta. Decizia 739/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 739
Ședința publică din 2 aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1577 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă B, avocat, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar note scrise și un borderou cu un nr. de 25 de acte reprezentând raport de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de Expert SRL; actul cu nr. 3793/18.06.2007 emis de comisia paritară; Nota emisă de Comisia paritară sub nr. 5140 din 31.08.2007; adresa nr.53948 din 1992 emisă de Direcția generală a legislației muncii; adresa nr.54199 emisă de Ministerul Muncii de completare a adresei 53948 din 12.08.1992; punctul de vedere al expertului contabil; adresele nr. 830 și nr. 831 din 05.02.2008 emise de Departamentul resurse umane al; sentințele civile nr. 549/24.01.2008, nr.550/24.01.2008, 546/24.01.2008, 551/24.01.2008, nr.548/24.01.2008 ale Tribunalului București; sentința civilă nr.1671/09.11.2007 a Tribunalului Galați; sentința civilă nr.1612/05.11.2007 a Tribunalului București; opinia separată din sentința civilă nr.400/21.01.2008 a Tribunalului București; certificat de grefă în dosarele nr-; -; -; sentința civilă nr. 1562/25.10.2007 a Tribunalului Galați; sentința civilă nr.1456/06.12.2007 a Tribunalului Suceava; sentința civilă nr.1697/03.10.2007 a Tribunalului Tulcea; sentința civilă nr.566/11.10.2007 a Tribunalului Vrancea; sentința civilă nr.684/14.07.2005 a Tribunalului Prahova; sentința civilă nr.1086/08.11.2007 a Tribunalului Olt ; raport de expertiză contabilă în dosar nr-a Tribunalului Vrancea și dosar nr- a Tribunalului Iași; raport de expertiză contabilă judiciară în dosar nr- al Tribunalului Brăila și extras din Legea privind soluționarea conflictelor colective de muncă, acte care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C "" SA B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 5630 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și suma de 532 lei reprezentând dobânda legală pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pentru anii 2004, 2005, 2006 nu a beneficiat de aceste suplimentări salariale care se ridică la suma de 5630 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că până în anul 2003, salariații au beneficiat de prime de C și de Paști, plătite în sume globale cu ocazia acestor sărbători. A mai arătat că în anul 2003, ca urmare a negocierilor între reprezentanții societății și cei ai sindicatelor, s-a hotărât ca, în conformitate cu art. 168 alin. (1), drepturile salariale de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază, Comisia Paritară, prin decizia nr. 3793 din 18. 06. 2007, informând părțile cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu contractul colectiv de muncă.
Prin aceeași întâmpinare, s-au invocat excepțiile de prematuritate și de tardivitate a cererii formulată de reclamantă.
Prin sentința civilă nr.1577/18 decembrie 2007, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamant, în sensul că a obligat pârâta să-i plătească acestuia suma de 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum suma de 532 lei reprezentând dobânda legală pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate.
De asemenea s-au respins excepțiile de prematuritate și de prescripție a acțiunii reclamantului, invocate de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut netemeinicia excepțiilor invocate de pârâtă, înlăturând susținerea pârâtei că drepturile reclamantului la plata acestor suplimentări nu s-a născut, cu motivarea că aceste drepturi s-au născut prin însăși reglementarea lor în contractul colectiv de muncă, rămânând ca doar exercițiul lor să aibă loc în urma survenirii sărbătorilor de Paști și de C, și întrucât pretențiile reclamantului sunt pe anii anteriori, acțiunea sa nu este prematură.
Cât privește prescripția dreptului la acțiune, s-a reținut că aceste suplimentări reprezintă drepturi salariale atât în înțelesul dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, cât și ale art. 128 alin. 2 lit. d din Contractul colectiv de muncă. Având în vedere că din modalitatea de redactare a contractului colectiv de muncă, rezultă că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști sunt drepturi de natură salarială, fiind prescriptibile în termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. c din Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii.
Astfel, art. 283(1) lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 166 din același act normativ, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pe fond, acțiunea a fost constatată întemeiată, reținându-se, în esență, reglementările art. 168(1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 potrivit cu care"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații P SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA",această dispoziție ce a reprezentat voința părților semnatare, respectiv a intimatului și a reprezentanților salariaților, menținându-se și în continuare pe anii următori.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 cu cele ale art. 168 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004-2007, deoarece au menținut aceste prevederi legale în contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, iar suplimentările menționate anterior au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut tribunalul și faptul că interpretarea dată de comisia paritară articolului 168 este cel mult o încercare de modificare a contractului colectiv de muncă, împrejurare ce nu poate produce efecte pentru viitor.
Ca atare, s-a concluzionat că societatea pârâtă ni-u și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, neplătindu-i reclamantului suplimentările salariale de Paști și de C pentru anii 2004, 2005, 2006.
S-a constatat însă că acest cuantum nu este cel solicitat de reclamant (salariul mediu brut pe unitate), ci salariul de bază mediu pe unitate, astfel cum este prevăzut de art. 168 alin. 1 din
În ce privește suma de 532 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a suplimentărilor salariale, întrucât tabelul intitulat,Calculul indicelui de inflație calculat la zi aplicat asupra obligațiilor restante" a fost anexat de reclamant și nu poartă elemente de identificare a emitentului acestuia, tribunalul nu a reținut că suma astfel calculată este cea corectă, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 161 alin. 4 din Codul muncii, obligând pârâta la plata actualizării sumelor cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SA solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și art. 3041Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă, încălcând dispozițiile art. 977 Cod civil, deoarece în anul 2003 primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii următori.
Obligația de plată a primei a fost executată și după anul 2003 prin menținerea includerii primei în salariul de bază, intimatul beneficiind deja de acest drept, fiind îmbogățit fără just temei.
Cu privire la inexistența unui prejudiciu, instanța nu a motivat respingerea probei cu expertiza contabilă extrajudiciară depusă la dosar, iar pe de altă parte ar fi trebuit să administreze proba cu o astfel expertiză, având ca obiectiv dacă prima a fost sau nu inclusă în salariul de bază, întrucât intimatul a beneficiat deja de acest drept, aflându-ne în situația îmbogățirii fără just temei.
S-a reiterat și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, acțiunea derivând din neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă și pretențiile puteau fi solicitate în termenul de 6 luni.
A mai arătat că hotărârea nu cuprinde motive de fapt și de drept pe care se întemeiază și nici nu s-au înlăturat cererile și susținerile părților, încălcându-se dreptul părților la un proces echitabil prev. de art.6 din Convenție.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Criticile cu privire la greșita respingere a excepțiilor nu sunt fondate.
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Din dispozițiile contractuale și legale redate anterior, rezultă că primele de Paști și de C, pretinse prin acțiunea de față au natura unor adaosuri la salariu de bază, deoarece ele sunt obligatorii și au caracter constant, fiind reglementate printr-o clauză expresă în contractul colectiv de muncă la nivel de angajator.
Dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii se impun a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 Codul muncii și din interpretarea lor unitară rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani conform art. 283 lit. c Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit.
Plata drepturilor salariale este o obligație care derivă din contractul individual de muncă, fiind de esența executării acestuia și pretinzând dreptul de natură salarială, reclamantul nu solicită executarea unei clauze din contractul colectiv de muncă chiar dacă aceste drepturi își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că sentința atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără ca ele să fie contradictorii sau străine de natura pricinii ori rezultatul unei greșite interpretări a unui act juridic dedus judecății. Totodată această hotărâre a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, astfel încât este temeinică și legală, nefiind aplicabile motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 7,8 și 9 coroborate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă. Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că:"pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Această dovadă putea fi făcută cu statele de plată ale salariaților, cu alte înscrisuri din care să rezulte evoluția crescătoare a salariului reclamantului ca urmare a includerii primelor, atât în anul 2003, cât și pe anii viitori, și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, întrucât în speță se pune problema interpretării unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă, care este izvor de drept, fiind incidente prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
,Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA", înregistrat la Comisia Paritară a SA sub nr. 5149/31.08.2007, nu poate fi,luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante.
Prin urmare, instanța de fond, a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Rapoartele de expertiză contabilă și hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei de către pârâta recurentă, nu au relevanță în cauză, deoarece, față de prevederile art. 167 alin. 1, art. 169 alin. 1 și art. 201 Cod procedură civilă, instanța nu este ținută de concluziile unor expertize extrajudiciare, iar jurisprudența nu este izvor de drept.
De asemenea, adresa nr. 53948/1992 și nr. 54199 de completare a primei adrese, emise de Direcția generală de legislație a muncii, a protecției sociale și contenciosului din cadrul Ministerului muncii, nu sunt utile soluționării cauzei, întrucât se referă la modul de completare a carnetelor de muncă și nu probează includerea drepturilor prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în salariile angajaților societății pârâte.
În ce privește motivul de recurs vizând încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu poate fi reținut de instanța de control judiciar.
Din examinarea cauzei, nu rezultă încălcarea acestui principiu, recurenta având posibilitatea de a combate argumentele invocate de partea adversă, de a le contesta, judecata fiind realizată cu respectarea garanțiilor organice care vizează asigurarea stabilității unui proces.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1577 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./11.04.2008
Thred./11.04.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
