Pretentii civile. Speta. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.74/
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind soluționarea recursului declarat de pârâta cu sediul în B, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.577 din 29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații - pârâți, și -, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.01.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 20.01.2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Sentința civilă nr. 577/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul -.
Prin sentința civilă nr.577/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta a fost obligată pârâta să plătească reclamanților prima de C pe anii 2004 - 2005 și prima de Paști pentru anii 2005 și 2006.
Considerentele sentinței recurate:
Cu privire laexcepția prescripțieiinstanța a reținut că:
Prin art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte s-a stabilit că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA (pentru fiecare sărbătore).
Din conținutul acestui articol reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.
Având în vedere că prin art.283 lit.c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța a constatat că dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, invocat de pârâtă în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.
Un argument în acest sens este și faptul că art.166 alin.1 Codul muncii prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Niciexcepția prematuritățiiacțiunii nu este fondată, întrucât din actele depuse la dosar reiese că între și pârâtă au existat negocieri în vederea stabilirii modalităților și condițiilor de acordare a drepturilor suplimentare solicitate prin acțiune.
Dovadă a existenței acestor negocieri este, de altfel, chiar apărarea pârâtei cum că în urma negocierilor colective din anul 2003, începând din acel an drepturile pretinse au fost incluse în salariu.
Referitorla fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamantii au fost salariati ai SC SA (fostă SNP SA), în perioada în litigiu, după cum urmează: din 1997 pânâ la 22 septembrie 2006, din 1999 până la 21 septembrie 2006 și din 2000 până la 22 septembrie 2006, fapt dovedit cu copia carnetelor de muncă depuse la dosar.
Conform art.M pct.3 din contractul individual de muncă și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda fiecărui reclamant toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate.
Cum art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța a constatat că reclamantului i se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.
Prin art.168 alin.2 din același contract colectiv, modificat prin actul adițional încheiat la 25.02.2003, s-a convenit că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, prin adresa nr.3793/18.06.2007, comisia paritară a comunicat tuturor structurilor teritoriale că "la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
De asemenea, comisia paritară a întocmit și o "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată sub nr.5140/31.08.2007, în care detalia cele comunicate prin adresă.
În temeiul actelor menționate pârâta a susținut că reclamantului i-au fost plătite drepturile solicitate, iar ca dovadă a depus statele de plată pe perioada în cauză.
Întrucât verificând aceste state instanța a constatat că nu este evidențiată suplimentarea pretinsă, s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a stabili dacă în perioada în litigiu în salariul fiecărui reclamant au fost incluse sau nu primele de Paști și de
Aceasta a concluzionat că primele au fost incluse în salariul de bază și plătite odată cu salariul lunar. Concluzia s-a bazat pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.
Întrucât reclamanții au formulat obiecțiuni, experții desemnati în cauză prin răspunsurile date și-au menținut punctele de vedere exprimate în raport.
Acest punct de vedere nu a fost primit de instanța de fond deoarece nu se bazează pe o verificare efectivă a calculului salariului fiecărui reclamant,ci pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată. Astfel, constatând o creștere a cuantumului salariului fiecărui reclamant în perioada analizată, experții (cel desemnat de instanță și cel ales de pârâtă) au dedus că în această creștere sunt incluse și primele cerute prin acțiune. Conform art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, invocat drept temei al acțiunii reclamanții trebuiau să încaseze în 2004 prima de C, în 2005 o primă de Paști și o primă de C, iar în 2006 prima de Paști, fiecare din ele egale cu un salariu mediu pe. Experții nu au demonstrat, prin lucrările întocmite, plata de către pârâtă a câte unui salariu mediu pentru fiecare din sărbătorile enunțate mai sus în perioada analizată.
Față de cele reținute instanța constatat că reclamanților nu li s-au plătit primele de Paști și de C solicitate prin acțiune.
Recursul declarat de pârâta SC SA:
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, pentru următoarele motive.
1.Primele de Paști și C au fost acordate de către prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora.
Creanța nu este astfel, certă, lichidă și exigibilă iar hotărârea judecătorească nu se poate executa.
2. Instanța de fond nu a precizat în dispozitiv dacă aceste prime au ca punct de referință salariul de bază mediu sau salariul mediu pe
La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune, s-a avut în vedere, în mod eronat, salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.
A precizat că a făcut aceste susțineri și prin întâmpinarea depusă la fond însă nu au fost observate și analizate de prima instanță.
3. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
4. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și Cul), potrivit alin. 1 al. Art. 168 teza finală din CCM.
5.În mod greșit a reținut prima instanță că din actele dosarului nu rezultă că suplimentările salariale solicitate nu au fost incluse în salariile angajaților.
A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat întrucât complexitatea operațiunilor a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariați.
Ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, ele nu se regăsesc distinct în statul de plată pentru că ele se regăsesc în salariul de bază.
6. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
7. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG nr. 9/2000.
În cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
8. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă.
De asemenea, a formulatcerere de întoarcere a executării.
Considerentele deciziei Curții:
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat.
(1) Într-adevăr prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate, ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete. Însă modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs. De altfel, există proceduri instituite de legiuitor tocmai pentru a se accelera derularea proceselor și care vizează lămurirea titlului (de exemplu, procedura prevăzută de art. 281 indice 1.pr. civilă). Creanța este determinabilă astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
(2) Referitor la al doilea motiv de recurs, este reținut ca neîntemeiat întrucât prima instanță nu a menționat în dispozitiv că primele se raportează la salariul mediu brut de bază sau la salariu mediu la nivelul.
(3) Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
(4) În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale CCM nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din CCM.
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
(5) Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004-2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Față de cele arătate, susținerea recurentei că au fost incluse în salariul de bază primele solicitate și în anii ulteriori anului 2003 este neîntemeiată.
(6) Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
(7) Referitor la actualizare, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este, practic, lipsit de interes, întrucât prima instanță nu a dispus reactualizarea primelor acordate astfel că nu se poate critica ceva ce nu s-a dat.
În ceea ce sumele acordate Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuțiilor urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.
Conform disp. art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004-2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiunea în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabil. Ori, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004-2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Fiind o cerere accesorie care urmează principalul, se va respinge ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat pârâta cu sediul în B, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.577 din 29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea de întoarcere a executării.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
dec.jud.-/29.01.2009
Tehnored./2 ex./ 29 Ianuarie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
CU OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului și respingerea acțiunii ca nefondate.
Judecător,
- -
Opinie separată
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Judecător,
- -
opinia separată
jud.-/10.02.2009
Tehnored./2 ex./11.02.2009
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
