Pretentii civile. Speta. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 75/2009
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1315/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru pârâta recurentă și avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța din data de 21.01.2009 în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu de avocat și invocă excepția tardivității formulării recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Mandatara pârâtei recurente, avocat, solicită respingerea excepției invocate, iar în subsidiar, în situația în care se va aprecia că procedura de comunicare a sentinței a fost legal îndeplinită, repunerea în termen a pârâtei avându-se în vedere numărul mare de litigii care există pe rolul instanței din A I și a faptului că nu s-a putut asigura deplasarea unui reprezentant al societății pentru asigurarea asistenței juridice a societății.
Av. reclamantului intimat solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9049 lei despăgubiri civile actualizate în funcție de indicele de inflație începând cu data de 13.04.2006 și până la plata efectivă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost salariatul pârâtei, concediat prin decizia nr. 68/05.04.2006 ca urmare a reorganizării activității. La concediere reclamantul a primit indemnizație în cuantum de 19.933 lei, deși trebuia să primească indemnizație egală cu echivalentul 15 salarii medii brute calculate la nivelul anului 2005 cu indexare de 13 % aplicabilă pentru 2006, conform art. 4 din Planul Social - versiune finală la 21.04.2005.
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă pârâta era obligată să plătească, conform vechimii reclamantului 4 salarii medii nete pentru anul 2006. Aceste drepturi trebuiau plătite în termen de 5 zile de la data disponibilizării, conform deciziei de disponibilizare, nu au fost plătite motiv pentru care s- solicitat reactualizarea sumelor de la data nașterii dreptului.
Prin sentința civilă nr.1315/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite, în sumă de 9.049 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, precum și la plata sumei de 600 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, concediat prin decizia nr. 68/05.04.2006 ca urmare a reorganizării activității.
Din cuprinsul acestei decizii emisă de pârâtă rezultă că sunt aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă, prevederile Planului Social încheiat de pârâtă și Federația Sindicatelor Libere și celelalte hotărâri privind procesul de reorganizare al pârâtei.
Reclamantul fost salariatul pârâtei începând cu 29.10.1986.
În baza art.50 din Contractul Colectiv de Muncă pârâta acordă salariatului salariile compensatorii prevăzute de acest acord precum și salariile prevăzute de Planul Social, funcție de vechimea salariatului în cadrul - art.6 din decizia de încetare contractului individual de muncă.
În cazul de față suma achitată salariatului fost de 19.933 lei.
Potrivit contractului colectiv de muncă fost stabilită o creștere salariilor de bază începând cu 1.01.2006 de 13 %, aplicabilă salariaților aflați în evidența pârâtei la data de 1.01.2006.
Pentru anul 2005 salariul mediu brut pe societate fost de 1400 RON pe persoană, așa cum rezultă din adresa nr.313/05.01.2005 comunicată de pârâtă tuturor sucursalelor sale.
De asemenea potrivit Contractului Colectiv de Muncă salariații beneficiau de indemnizație minimă de concediere, din alte motive decât cele ce țin de salariat, inclusiv în cazul concedierilor colective, astfel: la vechime de până la 3 ani de 1,5 salarii medii nete; la vechime de la 3 - 10 ani de 3 salarii medii nete și la vechime de peste 10 ani de 5 salarii medii nete ( art. 50 ).
Aceste obligații ale pârâtei au fost stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat în anul 2005, valabil pentru anul 2006 și prelungit pentru anul 2007 înregistrat la.S și Familie București și comunicat apoi structurilor teritoriale așa cum rezultă din adresa nr. 174/5.03.2007.
Potrivit Planului Social versiune finală din 21.04.2005 în cazul concedierii colective societatea va oferi pachete financiare de 8 salarii pentru salariații cu vechime de la de an la 5 ani, 12 salarii pentru salariatul cu vechime de la 5 la 15 ani și 15 salarii pentru salariatul cu vechime de peste 15 ani. Pentru anul 2005 salariul mediu brut se calculează raportat la salariul mediu brut din anul 2004 ce va fi majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.
Din enumerarea acestor prevederi ale Planului Social, Contractului Colectiv de muncă și deciziei de concediere rezultă că reclamantulu i se cuvenea plată compensatorie salariilor acordate calculată la salariul mediu brut pentru anul 2005 de 1400 RON / persoană indexabil cu 13 % așa cum prevăzut contractul colectiv de muncă pentru anul 2006, respectiv 1850 lei / persoană. Reclamantului i se cuvenea echivalentul 15 salarii medii brute conform planului social plus 4 salarii medii brute potrivit art.50 din CCM. În urma calculului efectuat rezultat diferență totală de 9.049 lei neachitată salariatului de către pârâtă. Această sumă va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive prezentei hotărâri și până la data plății efective.
Pârâta nu formulat întâmpinare și nu ridicat obiecții sau alte excepții asupra drepturilor pretinse de salariat.
Pârâta a fost legal citată în luna iulie 2008 pentru termenul din septembrie 2008.
Potrivit art.286 - 288 Codul Muncii litigiile de muncă se soluționează cu celeritate, sarcina probei revenind angajatorului, care poate fi decăzut din dreptul de a solicita probe și de a invoca excepții în condițiile în care nu se preocupă de administrarea probațiunii în termenul prevăzut de lege. Lipsa apărării pârâtei urmează a fi considerată ca o achiesare la pretențiile din prezenta acțiune.
În baza art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii deduse judecății ca fiind prescris dreptul la acțiune, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Recurenta a mai solicitat ca, în situația în care recursul nu va fi apreciat ca fiind în termen legal formulat, să se dispună repunerea sa în termenul de formulare a recursului.
A apreciat, în acest sens că, față de viciile procedurii de comunicare a sentinței instanței de fond, recursul este formulat în termen legal.
În condițiile în care instanța de recurs va aprecia că procedura de comunicare a sentinței a fost legal îndeplinită, recurenta a solicitat să se dispună repunerea sa în termenul de recurs, având în vedere faptul că are un număr mare de litigii pe rolul Tribunalului Alba, astfel că nu a reușit să asigure deplasarea unui reprezentant al societății la sediul instanței care să asigure asistența juridică a societății, iar termenul de recurs de 10 zile pentru a lua legătura cu un avocat a fost insuficient. Sentința a fost primită la societate cu trei zile peste termenul comunicat de agentul procedural, iar denumirea străzii pe care se află sediul societății este greșită.
CURTEA, deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare, hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată societății recurente la data de 06.11.2008, dovada fiind semnată și parafată la registratura acesteia.
Recursul împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat la ribunalul Alba în data de 20.11.2008, deci peste termenul de 10 zile menționat de art.80 din Legea nr.168/1999.
Cererea societății recurente de a fi repusă în termenul de recurs nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Potrivit art.103 alin.1 din Codul d e procedură civilă,neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Termenul de 10 zile pentru exercitarea căii de atac în cauză este imperativ prevăzut de lege. Faptul că pârâta are multe litigii pe rolul instanțelor și nu a putut asigura deplasarea unui reprezentant la instanță și nici nu a avut timpul necesar să contacteze un avocat, nu reprezintă o cauză care să o fi împiedicat, mai presus de voința ei să exercite calea de atac, așa cum presupune art.103 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Faptul că sentința a fost comunicată la alt termen decât cel consemnat de agentul procedural nu este dovedit, - cu atât mai mult cu cât consemnările factorului poștal au valoarea unui înscris oficial cu forță probantă până la înscrierea în fals - iar faptul că strada a fost menționată Calea în loc de Calea lor, nu a împiedicat efectuarea procedurii de comunicare.
Față de cele ce preced Curtea respinge ca tardiv recursul de față.
Admiterea acestei excepții, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, face de prisos analizarea criticilor formulate de recurentă pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.1315/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./02.02.2009
Tehnored./ 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor
