Pretentii civile. Speta. Decizia 755/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 755/
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în G,-, - 1,. 8, împotriva sentinței civile nr. 230/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în G,-, - 2,. 17, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.11.2008 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 05.11.2008 pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 230/14.02.2008 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanta pârâta SC SRL
A obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale în cuantum de 3076,2 RON (sumă brută) reprezentând 2282,72 RON ore suplimentare, 319,4 RON indemnizație de concediu și 474 RON diferență drepturi salariale pe perioada ianuarie 2007 - martie 2007 actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 6358/19.09.2007, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL G, plata drepturilor salariale în cuantum total de 3076,12 RON.
Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că în perioada 02.10.2006 - 02.04.2007 a lucrat la societatea pârâtă, ca vânzătoare.
De asemenea, a susținut că deși programul de lucru potrivit lit. G, pct. 1 din contractul individual de muncă era de 8 ore/zi și 40 ore/săptămână, aceasta a lucrat și în zilele de week-end și sărbători legale, pentru care a nu primit drepturile salariale.
A mai precizat, că nu a efectuat cele 5 zile de concediu, aferente perioadei 02.10.2006 - 31.12.2006 și nici concediu pe anul 2007.
Deși începând cu data de 01.01.2007, i s-a mărit salariul de la 370 RON la 528 RON, a susținut reclamanta că i s-a plătit un salariu, raportat tot la 370 RON.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriu.
Pârâta în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv numai a capătului de cerere privind plata indemnizației de concediu de odihnă, pe anii 2006 și 2007.
A precizat că reclamanta a lucrat doar 8 ore pe zi, iar în situațiile în care a lucrat suplimentar, a fost retribuită.
De asemenea, a mai susținut că în perioada ianuarie 2007 - martie 2007, reclamanta a primit un salariu de 528 RON.
În combaterea susținerilor reclamantei, s-a folosit de proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriu.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 31689/05.10.2006, reclamanta a fost salariata societății pârâte în funcția de vânzătoare, în perioada 02.10.2006 - 02.04.2007, când raporturile de muncă au încetat în temeiul disp. art. 55 lit. b din Codul muncii.
Întrucât societatea pârâtă nu i-a plătit drepturile salariale potrivit dispozițiilor legale, orele suplimentare efectuate și indemnizația de concediu pe anii 2006 - 2007, promovat prezenta acțiune.
Obligația principală a angajatorului, este cea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
Plata salariului, se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În prezenta cauză, din depoziția martorilor audiați, instanța a reținut că reclamanta a efectuat ore suplimentare atât în zilele libere cât și în zilele de sărbători legale.
Este bine cunoscut faptul, că majoritatea punctelor de vânzare "tip chioșc", funcționează în program continuu, așa încât, susținerea societății pârâte că reclamanta a lucrat doar 8 ore/zi, nu poate fi primită. Având în vedere acest aspect precum și cele reținute din declarațiile martorilor audiați în cauză, Tribunalul a reținut că reclamanta a lucrat ore suplimentare în mod sistematic inclusiv în fiecare sâmbătă și duminică iar în zilele săptămânii peste programul normal de lucru.
Din conținutul statelor de plată instanța a reținut că reclamanta nu a fost retribuită pentru orele suplimentare efectuate, drept pentru care s-a admis cererea acesteia de plată a orelor suplimentare.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanta nu a primit indemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei lucrate, respectiv 02.10.2006 - 02.04.2007, aspect de altfel recunoscut de societatea pârâtă prin întâmpinare.
Deși începând cu data de 01.01.2007, salariul reclamantei a fost majorat de la 320 RON la 528 RON (aspect reținut de instanță din copia carnetului de muncă a reclamantei), societatea pârâtă nu a dovedit prin nici un mijloc de probă, că aceasta a primit drepturile salariale astfel cum au fost modificate.
Simpla atașare la dosarul cauzei, a copiilor statelor privind drepturile salariale ale reclamantei, nu dovedesc și plata acestora, dat fiind faptul că acestea nu sunt semnate.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată.
Astfel, față de disp. art. 117, 139 și 154 din Codul muncii precum și față de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006, admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale în cuantum de 3076,20 RON - sumă brută - (calcul prezentat de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată și necontestat de către pârâtă, pe care instanța l-a apreciaat că fiind efectuat cu respectarea dispozițiilor legale), reprezentând 2282,72 RON ore suplimentare, 319,40 RON indemnizație de concediu și 474 RON diferență drepturi salariale pe perioada ianuarie 2007 - martie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În primul rând a arătat că în mod just prima instanță a reținut că reclamanta a lucrat ore suplimentare în zilele libere, în zilele de legale, neplătite în perioada 02.10.2006 - 02.04.2007.
În al doilea rând, a arătat că greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata sumei de 319,4 lei în situația în care suma corectă este de 186 lei.
De asemenea, reclamanta a primit în perioada ianuarie 2007 - martie 2007 un salariu de 528 lei așa cum este prevăzut de dispozițiile legale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că a făcut dovada cu probele administrate în cauză că în perioada în discuție a prestat ore suplimentare.
Mai mult, chiar martorii audiați la cererea societății au precizat în mod expres faptul că lucra câte 8 ore pe zi, inclusiv în zilele de week-end și de sărbători legale, aspecte pe care le-a recunoscut și prin răspunsurile la interogatoriu.
După cum a arătat și în acțiunea introductivă nu i s-a acordat nici o zi din concediul de odihnă în toată perioada lucrată 02.10.2006 - 02.04.2007, adică 5 zile pentru anul 2006 și 5 zile pentru perioada lucrată în anul 2007, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 141 (3) și (4) din Codul muncii, avându-se în vedere faptul că i-a încetat contractul individual de muncă solicită să i se acorde o compensație în bani echivalentă cu îndemnizația de concediu de odihnă, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 145 din Codul muncii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada că ar fi prestat muncă suplimentară în perioada 02.10.2006 - 02.04.2007.
Astfel, potrivit art. 117 alin. 2 din Codul muncii munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului și la solicitarea angajatorului.
Reclamanta nu a făcut dovada că ar fi existat o solicitare din partea angajatului de a presta muncă suplimentară așa cum prevăd dispozițiile sus-menționate.
Din foile colective de prezență pe perioada 01.10.2006 - 02.04.2007 rezultă fără echivoc că reclamanta intimată a lucrat câte 40 ore săptămânal iar pentru orele menționate în aceste documente de prezență ea a fost remunerată fapt ce rezultă din statele de plată.
Susținerea recurentei că a prestat ore suplimentare în perioada în discuție nu este dovedită cu înscrisuri care să ateste o altă situație decât cea care rezultă din folie colective de prezență.
Recurenta a ținut evidența orelor de muncă prestate de către reclamantă prin întocmirea foilor colective de prezență și cu statele de plată a salariaților respectând dispozițiile art. 116 din Codul muncii.
Dacă foile colective de prezență întocmite de persoana desemnată de conducătorul societății nu corespund cu realitatea reclamanta avea posibilitatea să conteste mențiunile de pe pontaje sau să sesizeze organele abilitate despre săvârșirea unei nereguli de către societate.
Susținerile intimatei-reclamante că a făcut dovada că a lucrat ore suplimentare în zilele de sărbători legale și în zile libere cu martorii audiați în cauză, nu poate fi reținută deoarece nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Chiar și martorii audiați în cauză la cererea reclamantei au declarat că au văzut-o pe reclamantă sâmbăta și duminica la chioșc dar nu au putut preciza că aceasta lucra sistematic în fiecare sâmbătă sau duminică iar de Paști sau C chioșcul era închis.
În schimb, martorii audiați la cererea societății recurente au arătat că sâmbăta și duminica lucra atât reclamanta cât și patroana societății iar în zilele de sărbători legale (Paști și C) chioșcul era închis.
Din depozițiile martorilor audiați la cererea părților nu rezultă câte ore a lucrat reclamanta în zilele de sărbători legale.
Așadar, instanța nu va reține depozițiile martorilor audiați în cauză la cererea reclamantei deoarece chiar din declarațiile acestora nu rezultă cu certitudine că reclamanta ar fi lucrat sistematic în zilele libere și de sărbători legale sau câte ore a lucrat când era văzută la chioșc.
În baza rolului activ și pentru aflarea adevărului instanța i-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte că a efectuat muncă suplimentară în perioada în discuție dar aceasta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că a desfășurat activitate curentă în perioada în discuție deși, potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care face o propunere în fața instanței chiar acesta trebuie să o dovedească.
Față de aceste considerente instanța apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta a lucrat ore suplimentare în perioada 02.10.2006 - 02.04.2007.
Referitor la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru anul 2006 - 2007 instanța reține că reclamanta beneficiază de o indemnizație de concediu în cuantum de 186 lei pentru 15 zile și nu de 314,4 lei, contrar susținerilor intimatei, atât timp cât nu a reținut că aceasta a beneficiat de sporul acordat pentru munca suplimentară.
La calcularea sumei de 319,4 lei intimata reclamantă a avut în vedere salariul majorat urmare includerii sporului pentru zilele de sărbători legale.
În ceea ce privește susținerea recurentei că a făcut dovada că în perioada ianuarie 2007 - martie 2007 reclamanta a încasat un salariu de 528 lei, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății de către salariatul îndreptățit.
Dispozițiile Codului muncii statuează că sarcina probei revine angajatorului (art. 287 din Codul muncii ).
Deși, începând cu luna ianuarie 2007 salariul recurentei a fost majorat de la 320 la 528 lei, recurenta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că aceasta a primit drepturile salariale așa cum au fost modificate.
Pentru aceste considerente și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă instanța urmează să admită recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta SC SRL cu sediul în G,-, - 1,. 8, împotriva sentinței civile nr. 230/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 230/14.02.2008 a Tribunalului Galați în sensul că:
ADMITE în parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în G,-, - 2,. 17 în contradictoriu cu pârâta SC SRL
Înlătură mențiunea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare în sumă de 2282,72 lei.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 186 lei reprezentând îndemnizația de concediu în loc de 319,4 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//06 Ianuarie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
CU OPINIE SEPARATĂ, ÎN:
RESPINGERII ca nefondat a recursului declarat de pârâta SC SRL cu sediul în G,-, - 1,. 8, împotriva sentinței civile nr. 230/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
.-.-.-.-.-.
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză, pentru următoarele considerente:
Problema în discuție vizează modalitatea de realizare a orelor suplimentare și dovedirea efectivă a acestora.
Din chiar motivele de recurs rezultă că recurenta-pârâtă SC SRL G recunoaște că intimata-reclamantă a lucrat în zilele libere și sâmbetele legale foarte rar, perioadă în care a fost retribuită suplimentar.
În acest sens au și fost solicitate noi lămuriri de la recurenta-pârâtă de către instanța de recurs, solicitări cărora nu li s-a răspuns.
Potrivit art. 287 Codul muncii, în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În ceea ce privește plata salariului ca reprezentând contraprestația muncii efectuată de salariat, dispozițiile art. 163 Codul muncii stabilesc dovada acesteia prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății.
Statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
În speță, statele de plată depuse la fondul cauzei pentru perioada octombrie 2006 - martie 2007, nu poartă semnătura intimatei-reclamante.
Este adevărat că foile colective de prezență aferente aceleiași perioade prevăd desfășurarea activității de către intimata-reclamantă doar în zilele de lucru, în program de 8 ore zilnic.
Însă, în proces au fost administrate și alte mijloace de probă, respectiv interogatoriul și proba cu martori.
Din chiar interogatoriul administrat în cauză, rezultă că intimata-reclamantă a efectuat ore suplimentare, unitatea pretinzând că a făcut plata acestora și poate să facă dovada.
Martorii audiați în cauză la propunerea intimatei-reclamante și - au declarat că aceasta a fost văzută lucrând până târziu, în jurul orelor 23.00, în zilele de sâmbătă și duminică și de Paști și de
Martorii și propuși de către recurenta-pârâtă au declarat că se lucra în ture de câte 8 ore pe zi.
Chiar unul din martori declară că reclamanta lucra și sâmbăta și duminica, dar tot câte 8 ore după cum îi revenea.
Față de toate cele arătate mai sus și ansamblul probator astfel administrat, apreciez hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește indemnizația de concediu de odihnă anual, prin contractul individual de muncă părțile au convenit asupra întinderii acestuia de 21 zile lucrătoare pe an, pentru perioada 02.10.2006 - 02.04.2007 intimatei-reclamante cuvenindu-i-se un număr de 10 zile iar corespunzător acesteia o sumă de 319,4 lei, prin raportare la dispozițiile art. 145 Codul muncii din valoarea medie a drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă și muncii efectiv prestate.
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
- -
Grefier,
-
opinie separată: - -
: 2 ex.//16 Ianuarie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
