Pretentii civile. Speta. Decizia 766/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 6954/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.766/
Ședința publică din 09.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - - (fostă ) împotriva sentinței civile nr.1539 din data de 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - - reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.7927/06.02.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei în susținerea recursului.
Recurenta - -, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Civilă, reclamantul a chemat în judecată pârâta - - B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 10.310 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C din anii 2004-2007, precum și a sumei de 562,3 lei,reprezentand daune materiale pentru neachitarea la termen a obligatiilor.
Prin sentința civilă nr. 1539/12.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman Secția litigii de muncă-asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal a admis, in parte, acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta - - să plătească acestuia drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005-2007 și de C pe anii 2004-2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune in privinta sumelor solicitate cu titlu de diferente salariale cu ocazia sarbatorilor de Paste din anul 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rt.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății prevede că salariații -, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Se arata in continuare ca parata nu a dovedit sustinerile din intampinare, precum ca suplimentarile salariale solicitate ar fi fost incluse in salariul de baza al reclamantului, desi ii revenea sarcina probei, conform 287 din Codul muncii. Mai mult, parata a precizat ca nu mai are acte de depus la dosarul cauzei si ca se opune efectuarii unei expertize contabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 01.08.2008 pârâta - - (fostă - -), înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 28.08.2008 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Susține recurenta-pârâtă că Tribunalul Teleormana rezolvat profund greșit cererea de chemare în judecată, în realitate nefiind judecată pricina.
. greșit conceptul includerii sporurilor și adaosurilor (inclusiv primele de sărbători) în salariul de bază, aspect invocat în primele dosare ale -, tribunalul nu a făcut decât să copieze soluția în dosarele -, deși acesta a avut o apărare diferită. Astfel, s-a susținut teza includerii primelor în salariul de bază în anul 2003, ceea ce a avut valoarea unei novații, prima, din element exterior salariului de bază, devenind componentă în structura acestuia.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea (în prezent - -) la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C pe anii 2004-2007, pe temeiul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că probatoriul administrat în fața instanței de fond pentru dovedirea pretenției dedusă judecății de către reclamant și, respectiv, în apărare de către pârâtă nu este lămuritor. Este de observat că reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată numai copia carnetului de muncă. Deși în cuprinsul cererii, la arătarea motivelor de fapt ale pretenției, reclamantul face vorbire de contracte colective de muncă încheiate la nivelul unității începând cu anul 2003, contracte care prin negocierea dintre patronat și sindicat ar fi acordat salariaților suplimentările salariale de Paște și C pretinse, precum și la cuantumul salariului de bază mediu în unitate, partea nu a înțeles să depună copia acestor înscrisuri la dosar, deși avea sarcina probațiunii sub acest aspect în temeiul art. 112 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Cât privește pârâta - -, a formulat apărări prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 07.02.2008, la care nu a anexat înscrisuri în combaterea pretențiilor reclamantului, așa cum prevede art.287 Codul muncii.
Pe baza acestor probe, tribunalul a hotărât admiterea in parte a pretenției dedusă judecății și, prin urmare, a dispus obligarea pârâtei la plata către salariatul reclamant a unor drepturi bănești pentru anii 2004-2007, motivând măsura luată pe clauze din contractele colective de muncă din această perioada si pe neindeplinirea de catre parata a obligatiei de a face dovada contrara sustinerilor din cererea de chemare in judecata. Or, tocmai contractele colective aferente anilor 2004-2007 pentru care s-au formulat pretenții în temeiul art. 168 nu se găsesc la dosarul cauzei și nu puteau fi aplicate.
Așa fiind, controlul legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată în primă instanță nu poate fi făcut de C, cauza fiind în realitate necercetată pe fondul său.
Recurenta-pârâtă a susținut că tribunalul a interpretat greșit clauzele contractelor colective de muncă începând cu anul 2003 pentru a ajunge la concluzia eronată că aceste drepturi salariale suplimentare nu ar fi fost acordate. În esență, a susținut în recurs că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al salariaților încă din anul 2003, fiind acordate și în anii următori, astfel că acțiunea reclamantului ar fi neîntemeiată. În plus, prin includerea în salariul de bază a suplimentării salariale convenită între cei doi parteneri sociali a fi acordată cu ocazia celor două sărbători religioase, s-a produs o novație.
Această situație de fapt și de drept trebuie analizată și lămurită atât pentru anul 2003 care nu face obiectul litigiului, cât mai ales pentru anii următori prin raportare la prevederile contractelor colective de muncă.
Curtea, față de lipsa din dosar a actelor juridice care conțin prevederi asupra primelor de Paște și de C în perioada solicitată, consideră că în realitate nu s-a judecat pricina pe fond, judecătorii având obligația statornicită de art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, de a dispune și din oficiu administrarea acelor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, și nu de a pronunța hotărârea pe baza înscrisurilor administrate în alte pricini similare.
În lipsa acestor probatorii, a înscrisurilor despre care fac vorbire părțile, instanța de recurs nu poate verifica incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv greșita interpretare a clauzelor îndoielnice din actele juridice ce produc efecte între părțile litigante și care constituie legea lor. În plus, Curtea nu poate verifica, în conformitate cu art. 3041Cod de procedură civilă, nici situația de fapt învederată de societatea recurentă-pârâtă privind stingerea obligației de plată a unei sume de bani distincte cu acest titlu pentru anii 2004-2007 după includerea primelor în salariul de bază începând cu anul 2003. Instanta de fond avea obligatia sa incuviinteze din oficiu proba prin raportul de expertiza judiciara contabila, chiar daca partile se impotrivesc, sa fixeze cuantumul onorariului provizoriu si sa dispuna decaderea din aceasta proba numai in cazul unui refuz clar de achitare a onorariului. Decaderea din proba numai pe considerentul ca parata nu este de acord cu o astfel de proba nu are temei legal, neputand fi justificata nici macar de prevederile art. 288 Codul muncii.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecarea pricinii.
Urmează ca, la rejudecarea pricinii, tribunalul să pună în vedere părților să depună la dosar înscrisurile pe care le consideră necesare și la care fac referire în cuprinsul actelor de procedură. După administrarea probei cu înscrisuri, se impune cu necesitate ordonarea efectuării unei expertize contabile pentru a se lămuri aspectele relevate anterior de C, dar și lămurirea împrejurării executării suplimentărilor salariale pretinse prin includerea în salariul de bază pentru anii următori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă " " împotriva sentinței civile nr. 1539/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Casează sentința atacata și trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red./tehnored. jud.
2ex./17.02.2009
Jud.fond:,
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
