Pretentii civile. Speta. Decizia 776/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 776/
Ședința publică din 12 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,- și de pârâtul Spitalul Clinic de Urgență, cu sediul în Târgu-M,-, împotriva sentinței civile nr.1866 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 aprilie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 5 mai 2008, iar apoi pentru data de azi 12 mai 2008.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 27 iunie 2006 la Tribunalul Mureș, reclamanta a chemat în judecată Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M, solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor salariale aferente perioadei mai 2002-februarie 2005, reprezentând diferența între salariul pe care ar fi trebuit să-l primească ca urmare a promovării examenului de medic specialist și salariul de care a beneficiat efectiv.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat acordarea sporurilor salariale de care au beneficiat ceilalți medici specialiști începând cu data de 1 octombrie 2005, precum și a contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 0ct0mbrie 2003-ianuarie 2005.
În susținerea acțiunii, reclamanta a relevat că și-a desfășurat activitatea de medic în cadrul cabinetului de la Școala Româno-americană din Tg-M, și cu toate că în luna mai 2002 promovat examenul de specialitate, nu a beneficiat de majorările salariale ce i se cuvin precum și de alte sporuri decât din luna februarie 2005.
Prin sentința civilă nr.2678/23 noiembrie 2006 Tribunalului Mureș, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, hotărâre reformată integral prin decizia civilă nr.463/R/2007 a Curții de Apel Tg-M-Secția civilă, care a casat integral hotărârea atacată cu trimiterea spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea deciziei de casare a instanței de recurs s-a relevat că instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, apreciind-o ca nefondată, deși nu a avut la dispoziție suficiente probe pentru analizarea și clarificarea cererii. Instanța de recurs a recomandat suplimentarea probatoriului administrat inițial, pentru a se stabili cu certitudine în ce măsură sunt întemeiate susținerile reclamantei și să se determine câtimea drepturilor salariale de care a fost privată de la data promovării examenului de specialitate și până în prezent.
În rejudecare, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr.1866/11.12.2007, a admis prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 1 mai 2002-26 iunie 2003 și a admis în parte acțiunea reclamantei obligând pârâtul să-i plătească diferențele de drepturi salariale pentru perioada 27 iunie 2003-31 iunie 2005, în cuantum net de 1.543,50 RON. De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantei a contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 27 iunie 2003 - 31 ianuarie 2005, plus 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate, reclamanta a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în întregime a cererii introductive, cu privire la toate petitele acesteia. Reclamanta a relevat că deși în cuprinsul motivării hotărârii primei instanțe se statuează că este îndreptățită la majorările salariale ca medic specialist de la 1 octombrie 2005 și până în prezent, nu i s-au acordat prin dispozitiv. În privința tichetelor de masă învederează că acestea nu i s-au acordat nici înainte de promovare și nici după acest eveniment, fiind vorba de un minus petita.
În drept se invocă motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. urmare a greșitei aplicare a legii.
În termen legal, s-a declarat recurs și de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță. În drept, s-au invocat motivele prev. de art.304 pct.8,9 pr.civ. coroborat cu art.304 ind.1 pr.civ.
În opinia recurentului, hotărârea primei instanțe încalcă dispozițiile art.13 din Legea nr.154/1998 și ale art.35 din Legea nr.270/2003, conform cărora pârâtul avea obligația gestionării corespunzătoare a sistemului de salarizare al angajaților și luarea măsurilor necesare reevaluării sistemului și introducerii în statul de funcții a unui post corespunzător specializării reclamantei. Instanța de fond nu a luat în considerare prevederea legală potrivit căreia promovarea în funcție pe un alt post decât cel pe care-l ocupa reclamanta era condiționată de existența unui post vacant. În speță, pentru perioada din litigiu nu au existat posturi vacante de medici specialiști în medicină de familie, promovarea reclamantei pe un asemenea post fiind astfel imposibilă.
Cu privire la tichetele de masă, având în vedere prevederile Legii nr.270/2003, care prevede că spitalele publice sunt finanțate atât din venituri proprii cât și din alte surse, conform legii, reclamanta nu era îndreptățită în acest sens.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în limitele prev. de art.304 ind.1 și 306.pr.civ. curtea reține următoarele:
Conform înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei, aceasta a fost până la data de 22 februarie 2005 și este în continuare angajata Spitalului Clinic Județean de Urgență M, care are calitatea de angajator conform art.14 din Codul muncii. Deci, reclamanta nu era angajata Dispensarului Școlar în care presta munca, dispensar care nu are personalitate juridică și nici calitatea de angajator. În sensul Legii nr.270/2003 prin noțiunea de unitate sanitară se înțelege numai spitalul și, nicidecum structurile funcționale din competența sa, cum sunt dispensarele sau ambulatoriile de specialitate.
Pârâtul a recunoscut expres că reclamanta este angajata spitalului iar Ministerul Sănătății a comunicat prin Ordinul nr.672/2002 acordarea gradului profesional de medic specialist în specialitatea medicină de familie, în favoarea reclamantei. În acest context, pârâtul era obligat să gestioneze în mod corespunzător sistemul de salarizare al angajaților și să se conformeze numărului de medici specialiști stabiliți de ministerul d e resort, luând măsurile necesare reevaluării anuale a reclamantei și introducerii în statul de funcții a unui post corespunzător. Mai mult, potrivit OUG nr.191/2002 pârâtului îi revenea obligația promovării reclamantei prin transformarea postului, deoarece aceste prevederi nu mai consemnează funcția de medic în unitățile sanitare clinice, ci doar funcția de medic primar, specialist sau rezident.
Conform art.287 Codul muncii, unitatea pârâtă nu a putut face dovada depunerii unei minime diligențe în vederea respectării ordinului ministerului Sănătății menționat și a actelor normative care stabileau grila de salarizare corespunzătoare reclamantei, cu atât mai mult în cât în spitalele clinice nu mai există funcția de medic ci aceea de medic specialist.
De asemenea, spitalul pârât nu a respectat dispozițiile legale în materie, deoarece nu a putut depune statele de funcții aprobate de Direcția de Sănătate Publică M pe anii 2000-2003, iar pe anul 2004 depus un stat de funcții numai cu posturile ocupate și numai pe un anumit compartiment, iar nu pe întreg spitalul.
Rezultă așa dar că, pârâtul a neglijat luarea măsurilor care să asigure salarizarea legală a reclamantei conform gradului profesional de medic specialist, deși conform art.13,17 din Legea nr.146/1999 și art.35 din Legea nr.270/2003 avea această atribuție.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata diferenței de drepturi salariale, rezultate ca urmare a neaplicării majorării salariale din 1 octombrie 2005, și acest petit este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Faptul că la data de 22.02.2005 reclamanta a fost promovată în funcția de medic specialist nu are nicio relevanță sub aspectul obligativității evaluării anuale a tuturor salariaților, neexistând nicio normă legală care să scutească pârâtul de la obligația evaluării anuale. Obligația de evaluare nu se confundă cu momentul evaluării, care este stabilit de regula generală cuprinsă în HG nr.150/1999, în sensul că această evaluare se face o dată pe an pentru toți angajații. Prin derogare, art.20 din hotărârea menționată, stabilește că data evaluării anuale pentru persoanele promovate se face distinct, de la caz la caz, și deci nu coincide cu data evaluării celorlalți angajați. Însă, cei promovați nu sunt exceptați de la evaluarea anuală, astfel în cât nici reclamanta nu putea să fie exceptată sub pretextul irelevant că ar fi fost promovată.
Art.32 din OUG nr.115/2004, garantează în favoarea reclamantei mărirea salarială solicitată, care se acordă obligatoriu și de drept, indiferent de orice evaluare.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă, este de consemnat că potrivit Legilor nr.146/1999, nr.270/2003 și nr.95/2006, spitalul pârât este finanțat din venituri proprii și nu exclusiv de la bugetul de stat, astfel în cât, în temeiul art.139 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007 și art.3 din actul adițional la Contractul colectiv de muncă, pârâtul era obligat să acorde tichetele de masă în favoarea reclamantei. Este de necontestat faptul că ceilalți angajați ai unității sanitare pârâte beneficiază de tichete de masă, astfel în cât neacordarea acestora în favoarea reclamantei constituie o discriminare gravă, conform art.5 din Codul muncii. Însă, verificând limitele cererii de chemare în judecată se constată că reclamanta a solicitat contravaloarea tichetelor de masă pe intervalul octombrie 2003 - ianuarie 2005 și, acordarea ulterioară acestei date ar constitui un plus petita, nefăcând obiectul sesizării instanței.
Față de cele ce preced, urmează a se respinge ca nefondat recursul Spitalului Clinic Județean de Urgență M și a se admite recursul reclamantei numai în sensul obligării pârâtului să-i achite majorările salariale ce se cuvin ca medic specialist, de la data de 1 octombrie 2005 și până în prezent.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantei, domiciliată în Târgu-M,-, împotriva sentinței civile nr.1866 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M, să achite reclamantei majorările salariale ca medic special, de la 1 octombrie 2005 și până în prezent.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Respinge ca nefondat recursul pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M împotriva sentinței civile sus-menționate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
3 exp.
27.05.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
