Pretentii civile. Speta. Decizia 792/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.792/
Ședința publică din 27 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1/F/16.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ -,MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ -, MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimat-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații-reclamanți, și intimat-intervenient în nume propriu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul-pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă; după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat iar recurentul-pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține sore soluționare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2848/121 din 19 mai 2008 la Tribunalul Galați, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază, începând cu data de 19 mai 2005 și până la zi, precum și în viitor.
S-a solicitat și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Au arătat reclamanții că îndeplinesc funcția de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au susținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
S-a mai arătat că deși acest text a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 aceasta nu produce efecte juridice întrucât ordonanța este un act normativ inferior Legii nr. 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 (art. 56) privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
S-a arătat că legea este actul normativ cu forță al puterii de stat și nu poate fi abrogată prin acte juridice inferioare ei.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică că evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, au arătat reclamanții.
Art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional au mai arătat reclamanții.
Sporul de 50 %, au arătat reclamanții este un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ori prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, lucru care se poate face doar pentru o cauză de utilitate publică.
Ori din nr.OG 83/2000 nu rezultă care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc, au arătat reclamanții.
S-a invocat de către reclamanți Decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenientul a solicitat admiterea cererii de intervenție și obligarea acelorași pârâți la plata sporului de 50 % actualizat cu rata inflației pe perioada 19 mai 2005 - 1 februarie 2007.
A arătat că a îndeplinit funcția de șef serviciu teritorial Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată G până la data de 1 februarie 2007 când s-a pensionat.
În susținerea acțiunii civile formulate a invocat aceleași motive ca și reclamanții.
Prin cererea din 10 iunie 2008 pârâtul MINISTERUL PUBLIC - ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia să adopte un procent de rectificare a bugetului Ministerului Public pentru anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În motivarea cererii de chemare în garanție pârâtul a susținut că potrivit legii art. 131 (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, instanțele judecătorești și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat.
S-a mai arătat că Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice - art. 19 prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiune care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
S-a arătat că rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
În atare condiții, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate MINISTERUL PUBLIC în calitatea sa de ordonator principal de credite va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2008, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat ca pe excepție să se constate că Tribunalul nu este competent să soluționeze cauza iar pe fond să se respingă acțiunea civilă ca nefondată.
Pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței întrucât potrivit art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/2006 competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor revine Curții de Apel București.
S-a arătat că dispozițiile Codului Muncii au caracter de normă generală iar nr.OUG 27/2006 are caracter de normă specială.
A susținut că nu există situația unui litigiu de muncă în înțelesul Legii nr. 168/1999 art. 69 potrivit căruia nu sunt considerate conflicte de drepturi conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite activități acestora în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă.
Reclamanții magistrați beneficiază de o lege specială de organizare și de un statut special reglementat.
A solicitat admiterea excepției și declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București.
S-a mai susținut că cererea.reclamanților de a le fi recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % și de a le fi plătite sumele și în viitor este nefondată întrucât instanța de fond și-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea acestor drepturi.
În atare condiții, cererea reclamanților de a li se plăti și pe viitor sporul de 50 % este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii civile a reclamanților ca inadmisibilă.
A arătat că admiterea acțiunii civile ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești având în vedere faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 de la 1 octombrie 2000 care a modificat Legea nr. 50/1996.
A susținut că potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și că nu este permis ca prin abrogarea anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. S-a arătat că fac excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament, ori în speță nu este cazul.
A mai arătat că a se susține că nr.OG 83/2000 nu produce efecte juridice înseamnă a lipsit pe magistrați și personalul auxiliar de specialitate de majorarea salarială acordată prin acest act normativ.
Referitor la actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație, nu se justifică întrucât capătul de cere principal nu este întemeiat, a mai susținut pârâtul.
A arătat că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal nu cuprinde un capital distinct de cheltuieli pentru plata sumelor reprezentând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație astfel că, acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - reprezentând indicele de inflație nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și aplicării dispozițiilor art. 14 (2) și art. 29 (3) din Legea nr. 500/2002 potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată sau efectuată dacă nu există bază legală pentru această cheltuială și că, cheltuielile prevăzute în buget ori au destinație precisă, iar conform art. 47 din aceiași lege creditele bugetare aprobate la un capital nu pot fi folosite pentru finanțarea altui capital, deci angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară și fondurile salariale sunt stabilite prin legea bugetului de stat obligarea la plata acestor sume ar reprezenta stabilirea în sarcina sa a unei obligații imposibile, a mai arătat pârâtul.
Prin încheierea din 24 iunie 2008, Tribunalul Galația dispus ca, în baza art. II din nr.OUG 75/2008 care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI ca instanță de fond, să se scoată cauza de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea de APEL GALAȚI.
La Curtea de APEL GALAȚI cauza s-a înregistrat sub nr-.
Pârâtul Ministerul Justiției prin notele de ședință din 8 iulie 2008 invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
A arătat că în cauză calitatea de pârât o are MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care potrivit art. 67 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară gestionează bugetul Ministerului Public având personalitate juridică, el coordonând și activitatea parchetelor din subordine.
A arătat că procurorul general este ordonator principal de credite astfel că, Ministerul Justiției nu poate avea obligații privind plata sumelor solicitate de reclamanți.
Prin Sentința Civilă nr. 1/F/16.07.2008 Curtea de APEL GALAȚIa respins excepțiile necompetenței materiale a instanței și a inadmisibilității acțiunii, ca nefondate.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției
A admis în parte acțiunea reclamanților, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
I-a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară în funcție de timpul lucrat de fiecare în perioada 19.05.2005 - 19.05.2008 actualizată cu indicele de inflație la data plății.
I-a obligat pe aceiași pârâți să plătească intervenientului în interes propriu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procentul de 50% din indemnizația de bază brută lunară în funcție de timpul lucrat în perioada 19.05.2006-01.02.2007 actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A respins acțiunea reclamanților pentru viitor.
A dispus obligarea acelorași pârâți să facă mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice
În motivare instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției aceasta este întemeiată urmând a fi admisă ca atare.
Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Galați deși sunt subordonați Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
MINISTERUL PUBLIC are calitatea de ordonator principal de credite, are buget propriu separat de cel al Ministerului Justiției, deci poate sta singur în proces cu reclamanții, dispozițiile art. 67 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară fiind edificatoare în acest sens.
Excepția necompetenței materiale a instanței de fond ca instanță competentă să soluționeze litigii de muncă, întrucât acțiunea civilă a reclamanților nu ar fi un litigiu de muncă astfel cum a fost invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC nu poate fi primită.
Este adevărat că reclamanții magistrați nu au încheiate contracte individuale de muncă dar aceștia se află totuși într-un raport de muncăsui generiscu statul deci există un raport de muncă special iar pentru munca prestată primesc un salariu denumit pentru magistrați "indemnizație".
Ori și acestei categorie de "salariați" le sunt aplicabile într-o anumită măsură reglementările Codului Muncii privind drepturile salariale, nr.OUG 27/2006, Legea nr. 303/2004 folosind noțiunile de salarizare a judecătorilor și procurorilor.
De altfel dispozițiile art. 295 (2) din Codul muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Dispozițiile art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/2006 aprobate prin Legea nr. 45/2007 invocată de pârât nu este aplicabilă în cauză.
Această dispoziție are în vedere contestarea unui act administrativ, de stabilire și calculare a unui drept salarial emis potrivit art. 9 din actul normativ mai sus invocat și comunicat celui în cauză (ordin, dispoziție, etc.) ci faptul că o dispoziție dintr-un act normativ care prevedea acordarea unor drepturi nu s-a mai aplicat.
Pe fondul cauzei acțiunea civilă a reclamanților este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevedea acordarea magistraților judecători și procurori a unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază - în prezent indemnizația de bază.
Prin nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat.
Abrogarea însă a acestei dispoziții legale privind acordarea unui drept s-a făcut cu încălcarea legii respectiv a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea unor acte normative și de Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat doar să modifice Legea nr. 50/1996 și nu să abroge dispoziții din această lege.
Or prin nr.OG 83/2000 au fost abrogate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50 %, deși Guvernul nu a fost abilitat în acest sens, încălcându-se dispozițiile art. 107 alin. 3 în referire la art. 72 alin. 1 din Constituția României nerevizuită, în vigoare la acea dată.
În atari condiții, întrucât abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 83/2000 este neconstituțională, această dispoziție - art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare, astfel că acordarea sporului de 50 % este legală.
În acest sens s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI din 10 martie 2008 într-un recurs în interesul legii.
Pentru aceste considerente menționate mai sus nu poate fi primită nici excepția inadmisibilității acțiunii civile a reclamanților invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC.
Obligația de actualizare a drepturilor bănești salariale neacordate cu rata inflației este în concordanță cu dispozițiile legislației muncii art. 269 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia dacă angajatorul cauzează un prejudiciu salariatului său este obligat la despăgubire, prejudiciul constând și în devalorizarea unui drept bănesc cuvenit și neacordat la timp.
Susținerile pârâtului MINISTERUL PUBLIC că nu se justifică plata actualizată a acestor drepturi bănești solicitate de reclamanți că nu sunt prevăzute în bugetul aprobat pentru anul 2008 și că în atare situație ar fi o obligație imposibilă nu pot fi primite.
Pârâtul în calitate de ordonator principal de credite este în măsură să solicite să-i fie rectificat bugetul pentru acordarea acestor sume.
Neacordarea acestui drept nu poate fi justificată pe lipsa de finanțare.
Solicitarea reclamanților pentru plata în viitor a acestor drepturi bănești este neîntemeiată, astfel că susținerea pârâtului cu privire la acest aspect este întemeiată.
Reclamanții au solicitat plata unor drepturi cuvenite și neacordate deci se are în vedere existența unor drepturi certe.
Ori, în atare condiții, instanța nu poate dispune pentru viitor acordarea unor drepturi bănești a căror existență nu este certă.
Față de această situație, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata în viitor a sporului de 50 %.
Conform Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă acesta este actul prin care se dovedește activitatea desfășurată de salariat: vechimea, salariul și alte drepturi ce se includ în acesta.
În atare condiții în acesta trebuie înscrise toate aceste mențiuni (art. 1 alin. 1 și 2).
Pentru aceleași considerente menționate a fost admisă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, căruia dreptul de spor de 50 % i s-a acordat pentru perioada 19 mai 2005 - 1 februarie 2007, data pensionării acestuia, actualizată cu indicele de inflație.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente.
Potrivit Legii nr. 500/2002 chematul în garanție are ca atribuție conform art. 19, coordonarea acțiunilor care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale ale legilor de rectificare a acestor bugete, analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a acestora, asigură monitorizarea execuției bugetare.
Potrivit acestei legi ordonatorii principali de credite sunt conducătorii instituțiilor publice centrale - miniștri, procurorul general, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectele legilor bugetare, ale legilor de rectificare bugetară
(art. 28) pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite (în speță Procurorul general) inclusiv capitolul cheltuieli de personal (salarii, sporuri etc.) ordonatorul principal de credite elaborând proiectul de buget la nivelul instituției, el fiind și cel ce propune rectificările bugetare justificate.
Ministerul Finanțelor Publice nu alocă fonduri bugetare celorlalți ordonatori principali de credite decât potrivit celor aprobate prin Legea bugetului de stat sau de rectificare potrivit capitolelor și destinațiilor prevăzute în acestea.
Ori, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat "să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, pentru considerentele menționate mai sus.
De altfel, chiar pârâtul menționează că în calitatea sa de ordonator principal de credite trebuie să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2008, în care să includă sumele necesare plății, drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză, obligație care-i și revine.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 19 mai 2005 - 9 iunie 2005 invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC prin notele scrise nu poate fi primită întrucât reclamanții au formulat acțiunea civilă la 19 mai 2008 (și nu la 9 iunie 2008 - acesta fiind primul termen de judecată).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie, prin care a solicitat modificarea ei și respingerea capetelor de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflației și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pe fondul cauzei a solicitat a se avea în vedere decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Consideră că nu există însă nici o bază legală pentru plata indicelui de inflație, iar o instituție publică nu poate să înscrie în bugetul propriu cheltuieli care nu sunt în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
De asemenea, apreciază că sporul salarial solicitat nu se include în retribuția tarifară de încadrare și ca urmare nu trebuie transcris în carnetul de muncă.
Susține și că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea, întrucât potrivit art. 131 din legea 304/2004 activitatea parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Inaltei Curți de Casație și Justiție în baza OG 75/2008, dar prin Decizia Civilă nr. 4200/30.03.2009 Inalta C de Casație și Justiție și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL GALAȚI, cauza fiind reînregistrată cu nr-.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans).
In timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflatia
urmărește păstrarea valorii reale obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, si a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare in raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus in sarcina debitorului.
In consecință, Codul muncii prin dispozițiilor art. 161 alin. 4, nu interzice in nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea in raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Este irelevant că în speță debitorul este o instituție publică finanțată de la bugetul de stat, iar neacordarea acestui drept nu poate fi justificată pe lipsa de finanțare.
În mod corect au fost obligați pârâții, în baza Decretului nr. 92/1976 să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților, având în vedere că indemnizația brută lunară include toate sporurile primite și trebuie să fie reflectată exact în carnetul de muncă al fiecărui salariat.
De asemenea corect a fost respinsă cererea de cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că acesta nu are în atribuții rectificarea bugetului Ministerului Public și nu alocă fonduri bugetare celorlalți ordonatori principali de credite decât potrivit celor aprobate prin Legea bugetului de stat sau de rectificare potrivit capitolelor și destinațiilor prevăzute în acestea.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1/F/16.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 August 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/15.09.2009
Tehnored./11 ex./ 16 2009
Fond.-
Asistenți jud.-
Com.9 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
