Pretentii civile. Speta. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.793/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta B,cu sediul în,nr.239,sector 1 împotriva sentinței civile nr. 359/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta C,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata reclamantă avocat cu delegație la dosar și pentru recurenta pârâtă B avocat cu delegație de substituire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar delegație de substituire.
Întrebat fiind,reprezentantul recurentei pârâte precizează că nu poate indica o valoare concretă a drepturilor bănești,făcând referire la filele 29-30 dosar recurs care reflectă salariul de bază mediu pe în intervalul 2003 - 2007.
Întrebați fiind,reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâte învederează că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că aceste prime de Paști și de au fost calculate la salariul de bază mediu și nu la salariul mediu brut, solicitând să se aibă în vedere și celelalte motive de recurs depuse în scris la dosar pentru care solicită admiterea acestora,apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Cu privire la cererea de întoarcere a executării solicită admiterea acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, solicitând totodată să se aibă în vedere inflația pentru neachitarea la timp a sumei datorate de pârâtă, pentru că plata acestor drepturi salariale nu s-a făcut la timp. Cu privire la cererea de întoarcere executare solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă.Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.359/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9480 lei reprezentând drepturi bănești datorate pentru sărbătorile de C și Paști pentru anii 2004-2007, actualizată cu rata inflației până la data plății.
A fost obligată pârâta să aplice reclamantei indexarea cu 12% a salariului pe perioada 01.01.2007-26.09.2007.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr.2971/113/3.10.2007, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata pentru perioada 2004-2007, sumei de 10072,72 Ron, din care 9480 Ron reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de C și Paști, și 592,72 Ron daune materiale pentru neachitarea în termen a obligațiilor, solicitând și plata indexării salariului cu 12% lunar conform art.128 al.6 din contractul colectiv de muncă.
Prin precizările depuse la dosar, reclamanta a menționat că suma de 592,72 lei solicitată cu titlu de daune materiale reprezintă rata inflației. Reclamanta a precizat că solicită ca sumele pretinse să fie actualizate cu rata inflației până la data plății.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, în calitate de salariat al societății pârâte la punctul de lucru B, a fost prejudiciată prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății. Totodată reclamanta a arătat că în contractul colectiv de muncă la art.128(6) a fost stabilită o creștere a salariilor de bază cu 12% cu aplicare de la 1.01.2007.
Pârâta SC SA B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii și cea a prematurității cererii, motivată cu lipsa negocierilor anuale, prealabile acordării drepturilor.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate față de decizia Comisiei paritare privitoare la intenția reală a părților la adoptarea art.168 din Contractul colectiv de muncă și față de interpretarea textului, așa cum a fost modificat în perioada 2003-2005. Cu privire la capătul de cerere privind indexarea de 12% deși i s-a pus în vedere, nu și-a exprimat poziția procesuală.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, reținut următoarele:
1.Cu privire la prescripție:
Excepția este nefondată, având în vedere faptul că art.283 al.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
În cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
2. Cu privire la prematuritatea cererii:
Față de motivul invocat, respectiv nerealizarea negocierilor anuale înainte de sărbători, apărarea nu constituie o excepție care face prematură sesizarea instanței, ci ține de fondul cauzei.
3. Cu privire la drepturile bănești:
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că cererea pentru plata drepturilor bănești este nefondată, având în vedere faptul că textul prevede acordarea drepturilor bănești suplimentare după negocieri prealabile, care nu au avut loc, întrucât nu s-au solicitat de către reprezentanții sindicatului.
Angajatorul a apreciat că, în lipsa negocierilor, salariații au acceptat implicit ca pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, în care drepturile suplimentare au fost incluse.
În acest sens, pârâta a adus ca argument faptul că în timp ce textul inițial al art.168 folosea formularea "vor fi introduse", în contractele publicate în anii următori a fost folosită formularea "au fost introduse".
Totodată, au fost invocate dispozițiile art.977 din Codul civil cu privire la interpretarea contractelor conform intenției părților.
Susținerea nu fost primită pentru următoarele considerente:
Drepturile pretinse sunt reglementate expres în art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce nici unul.
Ori, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nici o rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
Totodată, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Referitor la decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare de interpretare a art.168 din Contractul colectiv de muncă, se reține că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate, iar imperfecțiunile de redactare nu pot fi invocate pentru justificarea nerespectării clauzei contractuale.
Potrivit art.163 al. 1 din Codul muncii "Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit."
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
De altfel, dacă drepturile ar fi fost plătite, invocarea excepțiilor prescrierii dreptului la acțiune și a prematurității cererii, contrare susținerilor privitoare la fondul cauzei, nu ar avea nici o rațiune.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de C și Paști pentru perioada solicitată de salariat.
Reclamanta a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a făcut dovada că acesta ar fi greșit calculat.
Având în vedere faptul că reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii. Prin urmare,a dispus ca suma să fie actualizată cu rata inflației până la data plății.
Referitor la capătul de cerere privind indexarea salariului cu 12% s-a reținut că potrivit art.128(6) din contractul colectiv de muncă "A fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu 12% cu aplicare de la 1.01.2007, de care vor beneficia salariații aflați în evidență la data de 1.01.2007." Pârâta SC SA B nu a făcut dovada aplicării acestei indexări în privința reclamantei prin nici un mijloc de probă, deși acesteia îi revenea sarcina probei conform art.287 Codul muncii. Prin urmare, tribunalul a apreciat ca fondat și acest capăt de cerere, astfel că, ținând seama și de perioada efectiv lucrată de salariat așa cum reiese din carnetul de muncă seria -, nr.-, a obligat pe pârâtă să aplice reclamantei indexarea cu 12% a salariului pe perioada 1.01.2007 - 26.09.2007.
În conformitate cu dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, conform chitanței depuse.
Asistenții judiciari, prin vot consultativ, au fost de acord cu hotărârea instanței.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta B criticând- pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie.
1. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la
acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi
fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
2.În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate
introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul
unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci
doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior
fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și C), potrivit alin. 1 al. Art. 168
teza finala din
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 Codul muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului a considerat dovedite apărările potrivit cărora suplimentările solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile angajatorilor.
Complexitatea operațiunilor privind întocmirea și evidența statelor de plată a făcut imposibilă depunerea acestora,plata primelor de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază și nu se regăsesc distinct pe statele de plată.
3.Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de Contractul colectiv de muncă.
La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune,reclamantul a avut în vedere,în mod eronat,salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe,așa cum este stipulat în
A precizat că a făcut aceste susțineri și prin întâmpinarea depusă la fond însă nu au fost observate și analizate de prima instanță.
4. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privinta posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin inființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusa din reprezentantii salariatilor () i a societativ menita sa lamureasca pe cale amiabila orice neintelegere cu privire la interpretarea unei clauze din,compusă din reprezentanții salariaților () și a societății,menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de catre persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la. să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la. interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil.
Prin decizia Comisiei Paritare s-a relevat voința reală a părților.
5. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
În cazul prejudiciului contând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
6. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
A solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței recurate și, în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a invocat disp.art.299 și următoarele Cod procedura civila.
În cauză s-a formulat și cerere de întoarcere a executării silite.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat,sentința primei instanțe fiind legală și temeinică,cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Recurenta a depus la dosar, în susținerea recursului, extras din contractul colectiv de muncă și actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de unitate, arătând, prin concluzii că, părțile au recunoscut faptul că drepturile solicitate au fost incluse în salariu iar acest nou contract colectiv de muncă din 2008 produce efecte de la data înregistrării însă are rol de act confirmativ.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041pr.civ. Curtea apreciază ca este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat întrucât prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate ci a acordat aceste drepturi în mod generic,fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete astfel că nu se poate reține că s-a acordat un cuantum mai mare.Modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs.
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp.art.168 alin.1 din pe anul 2003,cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment,pentru care se acordă suplimentările,vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete,modalității de acordare,condițiilor,criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003,suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006 mențin textul alineatului 1 al art.168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că,în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Analizând art.168 alineatele 1 și 2 din pe anii 2004-2006,rezultă că recurenta nu mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004 - 2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin.2 al art.168 din 2004 - 2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004 - 2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al pe anii 2004 - 2006, rezultă o contradicție între alin.1 și 2 în sensul că,deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin.2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a Sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere așa cum susține recurenta atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev.de art.183 al.1 lit.c din Codul muncii.
Faptul că reclamanta a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății recurente de a face dovada susținerilor sale conform disp.art.287 din Codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului,acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din
De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor 2004 - 2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentarile salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază." iar prin Notă se prevede că ". începând cu anul 2003. drepturile suplimentare. vor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arata că, potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizată cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp.art.1084-1086 Cod civil.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, Curtea nu este de acord cu cele susținute de recurentă în sensul că reclamanta ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorul cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizarea în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de nr.OUG9/2000.
În consecință, Codul muncii prin disp.art.161 alin.4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002),a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuției urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 de care a făcut vorbire recurenta la concluziile pe fond, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.
Conform disp.art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară zilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004-2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
Referitor la susținerea că noul contract colectiv de muncă din 2008 are rol confirmativ,instanța nu o apreciază ca întemeiată.Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiunea în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă,actul juridic devenind astfel valabil.Ori,în speța de față,nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004-2006 ci,dimpotrivă,de aplicare a acestora.
Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat ca nefondat și, pe cale de consecință, fiind o cerere accesorie care urmează soarta principalului,se va respinge ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă va fi obligată recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată potrivit chitanței nr.43/12.08.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta-recurentă B,cu sediul în,nr.239,sector 1 împotriva sentinței civile nr. 359/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea de întoarcere a executării.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud.-/18.12.2008
Tehnored./2 ex./ 22 2008
Fond: V -
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
