Pretentii civile. Speta. Decizia 811/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7078/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.811R
Ședința publică din data de 12.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei civile nr.6753 din 20.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 5124/2009), în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești - cerere de revizuire".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns: revizuienta personal, și intimata prin consilier juridic cu delegație la fila 16 dosar.
Revizuienta arată că la acest moment procesual apărătorul său se află în imposibilitate de prezentare și din acest motiv solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
Intimata, prin consilier juridic, arată că nu se opune acestei cereri.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns: revizuienta personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la fila 13 dosar, și intimata prin consilier juridic cu delegație la fila 16 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.
Revizuienta, prin avocat, solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de revizuire.
Revizuienta, prin avocat, susține verbal motivele de revizuire inserate în cererea scrisă și solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea revizuirii, având în vedere motivele arătate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4110 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.44769/3/LM/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanta a fost inițial salariata Stațiunii Centrale de Cercetare pentru Cultura și Industrializarea B, de la data de 16.03.1982, ocupând pe rând funcțiile de muncitor necalificat, laborant, secretară și arhivar, până la data de 06.01.1998, când salariata a fost preluată prin transfer în interes de serviciu la SN Românesc SA
S-a considerat că, în cadrul acestei societăți a îndeplinit tot funcția de arhivar până la data de 01.03.2001, data la care a fost din nou încadrată în funcția de referent până la data de 22.08.2003, când a fost din nou încadrată ca arhivar.
De la data de 01.04.2005, salariata a fost preluată de către SC Sa având funcția de arhivar până la data de 01.03.2006.
S-a constatat că, după încheierea actului adițional la contractul individual de muncă în 21.08.2003 reclamanta nu a contestat în instanță decizia de reîncadrare sau dispoziția prin care i-au fost stabilite drepturile salariale și nici nu a solicitat în termenul de 3 ani de la data la care a primit primul salariu după reîncadrarea ca arhivar, plata diferențelor de salariale.
S-a apreciat că, după plata primului salariu în octombrie sau noiembrie 2003, aceasta avea dreptul să solicite, angajatorului sau după caz instanței, anularea sau modificarea dispozițiilor prin care i-au fost diminuate drepturile salariale și pe cale de consecință și obligarea angajatorului la plata diferenței în cauză până în intervalul octombrie - noiembrie 2006.
Ca urmare, instanța nu a putut aprecia legalitatea reîncadrării ca arhivar a salariatei (de altfel nici nu s-a cerut) și, pe cale de consecință, nici asupra acordării drepturilor salariale rezultate din diminuarea salariului cu valoarea sporului de 10%, chiar dacă pentru perioada noiembrie 2005 - noiembrie 2008 nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, drepturile salariale lunare fiind supuse unui termen de prescripție distinct pentru fiecare lună în parte.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din motivarea acțiunii deși inițial reclamanta face referire la neacordarea unui spor de toxicitate de 10%, ulterior, își întemeiază în drept acțiunea solicitând acordarea unui spor de până la 25% din salariu, prevăzut de art.78 lit.c din Contractul colectiv de muncă, pentru care nici nu există dovada că i-a fost acordat vreodată.
S-a menționat că, potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2004-2005, 2005-2006, 2006-2007 - art.78 lit.c) s-a acordat un spor pentru condiții grele, periculoase pentru cei care lucrau cu substanțe nocive, iradiante, pentru îmbolnăviri infecțioase și zgomot de până la 25%, în funcție de condițiile concrete ale fiecărui loc de muncă și a timpului efectiv lucrat pe lună în aceste condiții, fiind stabilite și categoriile de salariați care beneficiau de acordarea acestui spor.
S-a precizat că, funcția deținută de reclamantă, de arhivar nu se încadrează în nici una dintre categoriile de salariați, vizați pentru acordarea sporului de până la 25% din salariu.
Însă, reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe împrejurarea ca, în perioada anterioară anului 2003 beneficiat de un spor de toxicitate și pe cale de consecință a solicitat acordarea acestuia și pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii.
S-a considerat că, așa cum rezultă din statele de plata depuse la dosar, reclamanta a beneficiat în calitate de arhivar, în anul 1997 de spor de toxicitate, numai în lunile ianuarie și februarie, în anul 1998 nu a primit deloc, iar în anii 1999, 2000, ianuarie și februarie 2001 primit acest spor.
Din luna martie 2001 și până în august 2003 fost încadrată ca referent și nu i s-a mai acordat acest spor, după care fiind reîncadrată arhivar nu a mai beneficiat de spor de toxicitate.
În privința sporului de toxicitate, în contractul colectiv la nivel național din anii 1999 - 2000 era menționat în articolul 40 alin.1 lit.b) un spor de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate, pentru condiții nocive de muncă, iar în anexa 4 se preciza că dispozițiile acestui contract colectiv sunt aplicabile și salariaților din industria alimentară, a băuturilor și tutunului, însă în aceste contract nu există și o anexă care să cuprindă și lista locurilor de muncă care vor beneficia de acordarea sporului.
Din aceasta cauza, conducerea societății a stabilit probabil anterior anului 2003 că, locurile de muncă din arhivă erau nocive și a decis în sensul acordării sporului și pentru această categorie de salariați.
S-a avut în vedere că, după reîncadrarea reclamantei ca arhivar, respectiv luna august 2003 nu s-a mai putut acorda acest spor de toxicitate întrucât în contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004 la nivel de grupuri de angajatori din domeniul alimentației și tutunului, deși este prevăzut in art.52 alin.1 lit.a un spor pentru condiții nocive de muncă, grele, periculoase, penibile, însă de 15%, acordarea acestuia este condiționată de încadrarea în categoriile de salariați expres menționate în anexa 5 acestui contract, iar salariații ce desfășoară activitatea de arhivari nu se regăsesc.
S-a arătat că, situația este similară și în contractele colective din anii 2005, 2006-2007 încheiate la nivel de grupuri de angajatori din domeniul alimentației și tutunului, prevederile fiind identice, însă acordarea sporului este condiționată de obținerea unui buletin de determinare prin expertizare a unora din locurile de muncă care se încadrează în categoriile menționate.
De asemenea, cererea privind acordarea daunelor interese în cuantum de 3341,6 lei pentru întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia, a fost respinsă, întrucât reclamanta nu a putut face dovada faptului ca era îndreptățită la acordarea sporului menționat și ca atare nu i se pot cuveni nici despăgubiri pentru un drept inexistent în patrimoniul său.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.6753/R/20.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4110 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.44769/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SA și,
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea recurentei privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, din încheierea de ședință de la termenul din data de 26.02.2009, instanța de fond a dispus amânarea cauzei pentru ca reclamanta să poată lua cunoștință de înscrisurile depuse de pârâtă și pentru că aceasta a învederat instanței că dorește să își angajeze un alt apărător, deoarece cel angajat inițial a înțeles să nu o mai reprezinte.
Prin aceeași încheiere s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar dovada rezilierii contractului de asistență juridică, obligație căreia reclamanta nu s-a conformat.
La termenul din data de 07.05.2009, când dosarul a rămas în pronunțare, noul apărător al reclamantei a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării față de împrejurarea că a fost angajat la data de 06.05.2009, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.116 și 156.pr.civ, cererea fiindu-i respinsă de către instanța de fond și amânându-se pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Potrivit dispozițiilor art.156 pr.civ. "instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată".
În aceste condiții, instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea acestor dispoziții legale reținând faptul că reclamanta a mai beneficiat anterior de acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării, iar împrejurarea că noul apărător ales a fost angajat de către recurentă abia la data de 06.05.2009, nu-i poate fi imputată instanței.
Astfel critica invocată de către recurentă referitoare la încălcarea dreptului său de apărare și de faptul că nu a putut beneficia de un proces echitabil, a fost înlăturată, având în vedere considerentele mai sus expuse.
Urmează a fi înlăturată și susținerile recurentei, referitoare la faptul că la instanța de fond nu s-au administrat alte probe decât înscrisuri, chiar recurenta prin cererea introductivă arătând că înțelege să își dovedească pretențiile cu înscrisuri și doar în situația în care instanța va considera ca fiind utilă cauzei și administrarea probei cu expertiză contabilă, iar pe de altă parte, potrivit art.167 pr.civ. instanța de fond este îndreptățită să încuviințeze doar acele probe care sunt utile soluționării cauzei, considerând că față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu este necesară și părerea unui expert.
Cu privire la neacordarea sumei de 3049,70 lei (ultima critică formulată de recurentă), se reține faptul că referitor la aceste pretenții efectuarea unei expertize contabile nu era imperios necesară, deoarece acordarea acesteia ținea de interpretarea unor clauze din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anul 1999 - 2000 (art.40 alin.1 lit.b), iar în anexa 4 acestuia se preciza că dispozițiile acestui contract colectiv se aplică și salariaților din Industria Alimentară a și, însă în acest contract nu era prevăzută și o anexă care să cuprinsă lista locurilor de muncă ce vor beneficia de acordarea sporului, din acest motiv conducerea societății stabilind anterior anului 2003că locurile de muncă din arhivă, erau nocive și a decis acordarea sporului și acestor salariați.
Ulterior, prin Contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004, la nivel de grupuri de angajatori din domeniul alimentației și tutunului, acordarea sporului de toxicitate a fost condiționată de încadrarea în categoriile de salariați menționate în anexa 5 acestui contract, însă arhivarii nu se regăsesc, situația fiind similară și pentru Contractele colective de muncă din anii 2005, 2006 și 2007.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art.322 pct.2 pr.civ. revizuienta a arătat că esențiala in soluționarea cauzei era efectuarea unei expertize contabile, asupra căreia, instanța, practic, nu s-a pronunțat fiind prejudiciată in dreptul său de a avea o desfășurare echitabila a procesului.
S-a mai susținut că numai efectuarea unei expertize ar fi putut sa stabilească cu claritate drepturile contestatoarei cu privire la sporurile datorate de către angajator.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către revizuientă, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.322 pct.2 pr.civ. revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs ce evocă fondul, poate fi solicitată atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Față de aceste dispoziții, ce instituie drept condiție de admisibilitate a formulării acestei cai de atac extraordinare, aceea că hotărârea atacată să fie dată de o instanța de recurs prin care s-a evocat fondul cauzei, iar instanța să fi omis a se pronunța asupra unui capăt al cererii de chemare în judecată, Curtea reține că decizia Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă, prin care s-a respins recursul reclamantei-contestatoare, ca neîntemeiat și împotriva căruia s-a formulat cerere de revizuire nu îndeplinește aceaste condiții.
Mai mult prin decizia contestată, prima instanță s-a pronunțat și asupra motivului de recurs vizând necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă în cauză, apreciindu-se ca nefondat, acest motiv de recurs, reținându-se că proba în discuție nu era utilă cauzei câtă vreme raportat la probele administrate, dreptul solicitat de contestatoare avea un caracter necuvenit.
Dispozițiile art.322 pr.civ. ce reglementează obiectul și condițiile formulării cererii de revizuire sunt de strictă interpretare și aplicare, exercitarea acestei căi de atac extraordinare, fiind reglementată de principiul legalității, dispozițiile menționate neputând fi interpretate extensiv, astfel că hotărârea instanța de recurs prin care s-a respins recursul contestatorul fără evocarea fondului și prin care instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor cererii de chemare în judecată, nu poate forma obiectul acestei căi de atac.
Drept consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei civile nr.6753 din 20.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 5124/2009), în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
22.02.2010
Jud. recurs.:;;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
