Pretentii civile. Speta. Decizia 817/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.817/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa jduecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.1226 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2008 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 99 septembrie 2008, apoi pentru astăzi 10 septembrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1226/M/17.06.2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune.
A admis in parte acțiunea formulata de reclamanta, in contradictoriu cu parații Ministerul Internelor si Reformei Administrative, si Inspectoratul de Politie al Județului
A obligat pe pârâții sa plateasca reclamantei primele de concediu, egale cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, pe anii 2005, 2006 si 2007, actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.
A obligat pe pârâții sa plateasca reclamantei sporul de fidelitate cuvenit, de pana la 20% din salariul de baza, incepand cu data de 01.12.2004 si pana la data incetarii raporturilor de munca dintre parti, prin pensionarea reclamantei, actualizat cu rata inflatiei la data platii efective.
A respins pretentiile reclamantei privind plata sporului de fidelitate pana in prezent, ca neintemeiate.
A respins pretentiile reclamantei pentru perioada anului 2004, ca prescrise.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata paratului Inspectoratul de Poliție al Județului B in funcția de secretar-dactilograf tr. I, începând cu data de 01.04.2003.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 138/1999 "personalul civil din ministerele și instituțiile prevăzute la art. 47, care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Prin dispozițiile OG nr. 38/2003, polițiștilor (inițial cadre militare, apoi funcționari publici cu statut special), li s-au acordat sporul de fidelitate de până la 20% din salariu, în funcție de vechime, precum și prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării in vacanță.
Instanța a arătat că nu poate reține diferența între categoria profesională a personalului contractual civil din cadrul MIRA și categoria funcționarilor publici cu statut special, deoarece, pe de-o parte, persoanele ce fac parte din aceste categorii profesionale desfășoară activități asemănătoare, iar pe de altă parte, personalul contractual civil beneficiază de drepturi similare cu cele ale funcționarilor publici cu statut special (polițiști), precum: norma de hrană, indemnizație de dispozitiv, spor de pericol etc.
Cu privire la suspendarea prin lege a dispozițiilor referitoare la acordarea primei de vacanță începând cu anul 2004, precum și a dispozițiilor referitoare la sporul de fidelitate pe anul 2005, instanța a reținut că, chiar dacă s-a dispus suspendarea aplicării acestor prevederi legale, nu se poate considera că dreptul la prima de vacanță și la sporul de fidelitate nu exista, cat timp textele de lege care-l prevăd sunt încă în vigoare.
Dispozițiile legale menționate anterior nu desființează dreptul la prima de vacanță și la spor de fidelitate, ci doar suspenda exercițiului acestora.
Examinând dispozițiile de suspendare, instanța constată că acestea contravin art. 41 si art. 53 din Constituția României, prima de vacanță și sporul de fidelitate reprezentând forme de remunerare a muncii, ce fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă.
Acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratica.
În consecință, s-a considerat că se impune acordarea drepturilor bănești solicitate prin cererea de chemare in judecata.
In ceea ce privește actualizarea sumelor solicitate, instanța a constatat că, prin neachitarea în termenul legal a acestor drepturi bănești, s-a cauzat reclamantei un prejudiciu ca urmare a lipsei de folosință a banilor, prejudiciu ce trebuie reparat.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii introductive.
Se susține în recursul promovat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative că, în mod netemeinic și nelegal prima instanță a considerat că personalul civil din beneficiază de prime de concediu și spor de fidelitate. Aceasta întrucât drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute în nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și nu ale nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Învederează pe această cale recurentul pârât că personalul contractual civil din structura nu desfășoară activități similare personalului din categoria funcționarilor publici cu statut special - polițiști, aceștia din urmă îndeplinind atribuții specifice prevăzute în Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în timp ce personalul contractual îndeplinește atribuțiile stabilite prin contractul de muncă. Din perspectiva acestor considerente se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu se poate face diferențierea dintre personalul contractual civil și funcționarii publici cu statut special.
Prin recursul exercitat de pârâtul Inspectoratul de Poliție a Județului B sunt antamate critici de aceeași natură, invocate de pârâtul Ministerul Administrației și Reformei Administrative, privind greșita aplicare a legii de către instanța de fond. În acest cadru se arată că dispozițiile din Legea nr. 138/1999 sunt aplicabile personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și cu privire la acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, fără a fi prezentate în mod expres drepturile solicitate de reclamantă. Se arată cum prin adoptarea Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, polițiștii au fost demilitarizați, devenind funcționari publici cu statut special, drepturile salariale fiind reglementate prin nr.OUG 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003, acest din urmă act normativ statuând în mod expres primele, sporurile și indemnizațiile cuvenite polițiștilor iar nu și personalului civil a cărui salarizare este reglementată prin nr.OG 24/2000.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursurile ca fiind fondate.
Din perspectiva criticilor formulate în recurs, prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii prin admiterea pretențiilor reclamantei intimate. Deși a constatat că intimata a fost angajata pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului B în funcția de secretar-dactilograf tr. I, tribunalul a stabilit că aceasta beneficiază de sporul de fidelitate și prima de concediu cuvenită polițiștilor, pretenții pe care judecata fondului le-a raportat la prevederile nr.OG 38/2003.
Dispozițiile normative menționate, aprobate prin Legea nr. 353/2003, reglementează strict salarizarea polițiștilor, în contextul definirii acestei categorii profesionale de funcționar public cu statut special, astfel determinat prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Coroborând prevederile normative la care s-a făcut referire, cu cele derivate din economia Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, se desprinde concluzia, firească de altfel, a naturii exercițiului acestei activități, care impune antrenarea factorului de risc, portul de armă, a uniformei, acestea în executarea unor sarcini proprii doar activității polițienești pentru asigurarea ordinii și liniștii publice. Așadar, drepturile salariale ale reglementărilor subliniate sunt date în considerarea expresă a statutului polițistului, prima instanță apreciind în mod eronat că ele se cuvin și altor categorii de personal civil din unitățile de poliție.
Pronunțarea soluției recurate este tributară unei greșite interpretări și aplicări a prevederilor art. 47, art. 49 din Legea nr. 138/1999, potrivit cu care " personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate." Aceasta, întrucât, pe de o parte, legea respectivă este corespunzătoare statutului anterior al polițistului din reglementarea Legii nr. 360/2002, iar, pe de altă parte, astfel cum au sugerat și recurenții în memoriile scrise ale căilor de atac, activitatea unui dactilograf nu poate fi asimilată atribuțiilor specifice exercitate de polițiști cu întreg specificul determinat de Legea privind organizarea și funcționarea Poliției Române. Mai mult însă, în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare - categorie căreia îi corespundea și corpul polițiștilor, până la adoptarea Legii nr. 360/2002, nu este prevăzută plata sporului de fidelitate, astfel încât nici personalul civil nu poate beneficia de plata acestui drept. Plata acestui spor, după cum și a primei de concediu nu sunt prevăzute în nr.OUG 24/2000, act normativ aplicabil statutului profesional al reclamantei intimate.
Constatând astfel că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a admite recursurile, a modifica în tot hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului B împotriva sentinței civile nr. 1226/M/17.06.2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./7.10.08
Tehnored.AN/7.10.08 -3 ex.
Jud. fond /
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Daniel Marius Cosma, Cristina
