Pretentii civile. Speta. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

Dosar nr-

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.85/2008

Ședința publică din 11 Februarie 2008

Completul compus din

PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție

- - - -JUDECĂTOR 2: Monica Mureșan Maria

- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani

- - - grefier

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta,împotriva sentinței civile numărul 1110/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 februarie 2008,ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta "Cugir " Cugir, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate că este îndreptățit, în baza ordonanței privind modificarea și completarea nr.OUG175/2002 pentru modificarea și completarea OUG nr.95/2002 privind industria de apărare, aprobată prin Legea nr.105/2003, și să fie obligată la:

- plata unei sume egale cu de două salariul mediu net pe economie comunicat de pentru luna anterioară celei în care s-a efectuat concedierea reclamantei, respectiv aprilie 2004

- plăți compensatorii lunare,stabilite la nivelul salariului mediu net pe economie comunicat de pentru luna aprilie 2004;

- plata indemnizației de șomaj și a venitului lunar de completare;

- plata actualizată cu indicele de inflație a cestor sume;

- plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat că este îndreptățită la sumele pretinse deoarece a fost concediată în baza art.65 Codul muncii, în temeiul deciziei nr.3666/31.08.2004.

În drept, sunt invocate dispozițiile OUG de modificare și completare a nr.OUG175/2002 pentru modificarea și completarea OUG95/2002 privind industria de apărare, aprobată prin Legea nr.105/2003.

Reclamanta, la primul termen de judecată, și-a precizat acțiunea în sensul introducerii în cauză a A și al obligării acesteia la plata sumei de 327 lei, reprezentând diferența dintre plățile compensatorii care trebuiau achitate reclamantei și sumele efectiv plătite, cu motivarea că și în cazul unei angajări sau pensionări trebuiau primite, în continuare drepturile bănești compensatorii potrivit art.12 ind.3 alin.6 din OG nr.22/2004.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta " Cugir" SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, invocând, în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive față de capetele 2 și 3 din acțiunea introductivă iar în ce privește capătul 1 din acțiune, respingerea acestuia deoarece la data disponibilizării reclamanta a primit această sumă, anexând în acest sens statul de plată.

Pârâta AJOFM, prin întâmpinarea depusă în cauză, a solicitat respingerea acțiunii motivând că, în perioada 31.08.2004 -31.08.2005, reclamanta a beneficiat de indemnizația de șomaj și venit în completare, și că începând cu 1.09.2004 aceste drepturi i-au fost suspendate, reclamanta beneficiind doar de plăți compensatorii pe perioada 1.09.2004-31.08.2005, conform nr.OUG22/2004.

A mai arătat că la data de 8.10.2004, deci în perioada plăților compensatorii, reclamanta s-a angajat astfel că a pierdut calitatea de șomer indemnizat și a fost reluată în plata venitului de completare, în conformitate cu art.12/3 din nr.OUG22/2004, din data de

În drept, a invocat prevederile

OUG

nr.22/2004.

La termenul din 21.02.2007, reclamanta a arătat că renunță la pretenții față de pârâta " Cugir" A (54).

Prin sentința civilă nr.1110/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, s-a respins acțiunea de dreptul muncii formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta A și s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii față de " Mecanică" Cugir.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului, respectiv la concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză, că în speță, reclamantei i-au fost acordate corect veniturile ce i se cuveneau potrivit legii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de lege, reclamanta solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât venitul în completare a fost diminuat contrar prevederilor legale.

Astfel, a precizat că din 8.10.2004 s-a încadrat pe perioadă determinată la " " până la data de 31.12.2004, iar din 1.01.2005 până la 21.11.2005, cu contract de muncă pe durată nedeterminată.

Începând cu 21.11.2005 și până la 1.09.2007, recurenta a susținut că nu s-a mai angajat.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul Aas olicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărarea din fața instanței de fond, în sensul că a acordat în mod corect venitul în completare în ce-o privește pe reclamantă.

În drept, a invocat invocate prevederile OUG. Nr.22/2004.

CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1.pr.civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 pr.civilă, constată următoarele:

Recursul este nefondat.

Potrivit art.12/3 alin.6 din OUG nr. 22 din 15 aprilie 2004 pentru modificarea și completarea <LLNK 12002 95180 301 0 46>nr.OUG 95/2002 privind industria de apărare, dacă în perioada acordării venitului de completare prevăzut la alin. (3) persoanele se încadrează în munca sau se pensionează, conform legii, beneficiază pana la expirarea perioadei prevăzute la art. 12/2 alin. (2), de venit de completare în cuantumul prevăzut la alin. (2).

Potrivit art. 12/2. alin. 1 din aceeași ordonanță, venitul lunar de completare se stabilește o data cu indemnizația de șomaj și este egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, calculat pe baza elementelor din contractul individual de munca, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Național de Statistica pentru luna anterioară celei în care a avut loc concedierea, și nivelul indemnizației de șomaj.

În speță, recurenta reclamantă, concediată în cadrul concedierii colective din data de 31.08.2004 de la SC Mecanică Cugir, a beneficiat în perioada 31.08.2004 - 01.09.2004 de indemnizația de șomaj și venit de completare iar în perioada 01.09.2004-31.08.2005 a beneficiat de plăți compensatorii conform OUG.22/2004.

Începând cu data de 01.09.2005 a fost reluat în plată venitul de completare, iar începând cu data de 08.10.2004 întrucât s-a încadrat în muncă, venitul de completare i-a fost acordat conform prevederilor art.12 ind.3 alin 4 din OUG22/2004, adică diminuat cu valoarea indemnizației de șomaj.

Susținerea recurentei în sensul că această diminuare nu este corectă este nefondată, întrucât venitul în completare este un accesoriu al indemnizației de șomaj și dispozițiile art.12 indice 3 alin.6 din OUG.22/2004 sus enunțate reglementează cuantumul acestuia cu trimitere la alin.(2) al aceluiași articol de lege, respectiv ca diferență dintre salariul mediu net pe economie din luna anterioară încetării plăților compensatorii și nivelul indemnizației de șomaj.

Dacă legiuitorul ar fi urmărit să acorde beneficiarilor, venitul în completare în cuantumul integral, conform solicitării reclamantei recurente în speță, trebuia să facă trimitere expresă la al.3 al art.12 ind.3 din OUG.22/2004 și nu la alin.2 al articolului de lege în discuție.

Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii aplicabile în raport cu probele dosarului, așa încât nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres și limitativ prevăzute de legiuitor, în conținutul art.304 punct.1-10 od proc.civ. în conformitate cu art.312 alin. Cod proc.civ. prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1110/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

Irevocabil.

Pronunțată în ședința publică din 11.02. 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

- -

Red.SM

Tehnored.TM

Jud.

Președinte:Manuela Stoica
Judecători:Manuela Stoica, Monica Mureșan Maria, Ana Doriani

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Alba Iulia