Pretentii civile. Speta. Decizia 853/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 853
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de MINISTERUL APĂRĂRII în numele și pentru DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE împotriva sentinței civile nr. 1076 din 23 VII 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind: și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII,ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la termenul de judecată din 9 XII 2008, instanța, verificînd actele și lucrările dosarului a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare. Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amînat pronunțarea pentru azi.
Deliberînd,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare solicitând obligarea acestora la plata sumei de 584,24 lei, contravaloare medicamente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de personal auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești beneficiază de gratuitatea medicamentelor. În perioada noiembrie 2006-februarie 2007 fost bolnav și a achiziționat medicamente, partea plătită urmând să-i fie decontată de Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Apărării Naționale, așa cum prevăd dispozițiile legale. Deși a solicitat de mai multe ori să-i fie decontată contravaloarea acestor medicamente, în sumă totală de 584,24 lei, a fost refuzat. În drept au fost invocate prevederile art. 67 din legea nr. 567/2004, art. 21 din OUG nr. 8/2007, HG 409/20.07.1998, HG 584/2005, Ordinul MApN-M 172/2005.
Reclamantul a depus copii de pe înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată în nume propriu și în numele Direcției Instanțelor Militare, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că atribuțiile lor sunt cele ale angajatorului plătitor de salarii, ținut de obligația legală de a vira la casele de sănătate sumele reprezentând această contribuție, contractul fiind încheiat între reclamant și Casa.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fiind formulată și cerere de chemare în garanție a Casei pentru cazul în care vor cădea în pretenții, conform art. 61-63 Cod proc. civilă. Au arătat pârâții că nu sunt în culpă procesuală, deoarece nu pot fi obligați la decontarea unor sume ce reprezintă diferențe între compensațiile la medicamentele prescrise și diferența neacoperită de asigurătorul de servicii de specialitate, față de care și-au îndeplinit obligațiile.
Prin sentința civilă nr. 1076 din 23 iulie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale și Direcției Instanțelor Militare.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția instanțelor Militare, care au fost obligați să-i plătească reclamantului suma de 584,24 lei reprezentând contravaloare medicamente.
A respins cererea de chemare în garanție a CASAP. și cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul autorității judecătorești, fiind angajat pe post de grefier la Tribunalul Militar Iași.
Citând dispozițiile art. 67 din Legea nr. 567/2004, art. 21 din OG nr. 8/2007, art. 138 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 și menționând dispozițiile art. 4 și 6 din Ordinul MApN M 172/2005 dat în aplicarea art. 3 din HG 584/2005, prima instanță a reținut că reclamantul, având calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul autorității judecătorești, funcție al cărei statut este reglementat printr-o lege specială, și îndeplinind condițiile prevăzute pentru decontarea cheltuielilor, beneficiază de gratuitate la medicamente.
În temeiul contractului încheiat de reclamant cu CASA, aceasta suportă doar acea parte din contravaloarea medicamentelor pentru care se asigură compensarea conform contractului, însă pentru diferența între compensațiile la medicamentele prescrise și diferența neacoperită de asigurătorul de servicii de specialitate, aceasta trebuie suportată de pârâți, în calitatea lor de angajatori și ordonatori de credite.
Pentru aceste considerente, se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și se va admite acțiunea formulată de reclamant.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție pentru CASAP. formulată de pârâți, s-a constatat că este neîntemeiată și va fi respinsă, atât timp cât nu s-a făcut dovada de către aceștia că această casă ar avea obligația de a suporta și diferența între compensațiile la medicamentele prescrise, suportate conform contractului încheiat cu reclamantul, și diferența neacoperită de asigurătorul de servicii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, în nume propriu și pentru pârâta Direcția Instanțelor Militare, pârâtul Ministerul Apărării.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Consideră recurenții că instanța a reținut greșit că reclamantului îi sunt opozabile prevederile art. 4 și 6 din Ordinul 172/2005, care face referire la unitățile sanitare și că reclamantul trebuie să primească contravaloarea contribuției personale de la CASAP. în temeiul dispozițiilor exprese ale art. 21 (1) și art. 123 lit. c din HG 1842/2006.
Susțin recurenții că reclamantul are dreptul la gratuitate în ce privește serviciile medicale, însă prerogativele ministerului sunt limitare la rețeaua sanitară proprie.
Reclamantul este personal civil contractual, astfel că motivarea dată pentru admiterea acțiunii nu poate fi reținută, iar art. 21 din OG nr. 8/2007 a fost abrogat. Reclamantul a plătit diferența de preț a medicamentelor achiziționate pe piața liberă și trebuie să primească contravaloarea contribuției personale de la CASAP.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că, din conținutul art. 4 și 6 din Ordinul ministrului apărării M 172/2005, rezultă că îndeplinește condițiile prevăzute pentru decontarea cheltuielilor efectuate pentru procurarea medicamentelor.
A formulat întâmpinare și intimata Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, solicitând respingerea recursului.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 21 alin. 1 din HG nr. 1842/2006, pentru categoriile de persoane prevăzute în legi speciale, care beneficiază de asistență medicală gratuită suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în condițiile stabilite de reglementările legale în vigoare, casele de asigurări de sănătate decontează integral suma aferentă serviciilor medicale furnizate prevăzute în pachetul de servicii medicale de baza, care cuprinde atât contravaloarea serviciilor medicale acordate oricărui asigurat, cat și suma aferentă contribuției personale, respectiv copiata prevăzute la unele servicii medicale ca obligație de plata pentru asigurat, în condițiile prevăzute în norme.
2 prevede că, pentru asigurații prevăzuți la art. 218 (3) din Legea nr. 95, cu modificările și completările ulterioare, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se suportă contravaloarea serviciilor medicale acordate acestora ca și oricărui asigurat, iar suma aferentă contribuției personale respectiv copiata, prevăzute la unele servicii medicale se suportă din bugetele ministerelor și instituțiilor respective.
Recurenții nu contestă dreptul intimatului reclamant de a beneficia de medicamente în mod gratuit, însă, invocând dispozițiile menționate mai sus, susțin că obligația de plată a sumei de 584,24 lei, achitată de intimat ca preț al medicamentelor, revine Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.
Or, prin HG nr. 1842/2006, abrogată în prezent, s-a aprobat Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007. Art. 21 din acest act normativ nu reglementează condițiile în care se acordă medicamente personalului auxiliar de specialitate, în mod gratuit, nefiind aplicabile în prezenta cauză, ci condițiile speciale avute în vedere la contractele de furnizare de servicii medicale încheiate între furnizorul de servicii medicale și casa de asigurări de sănătate.
Sunt reale susținerile recurenților privind abrogarea art. 21 din OG nr. 8/2007, prin Legea nr. 97/2008. De asemenea, în ceea ce privește pretențiile intimatului, care vizează decontarea cheltuielilor pentru medicamente, nu sunt aplicabile prevederile art. 4 din Ordinul nr. 172 emis de ministrul Apărării Naționale la data de 28.10.2005, articol care reglementează modul de utilizare, de către unitățile sanitare menționate la art. 1 lit. b, a subvențiilor și transferurilor repartizate. Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 6 alin. 2 și 3 din același ordin, care reglementează chiar modul de decontare a cheltuielilor pentru medicamente în cazul cadrelor militare în activitate, aceasta întrucât intimatul nu este cadru militar în activitate.
Se constată, însă, că dreptul intimatului, personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Militar Iași, de a beneficia în mod gratuit de medicamente este prevăzut de lege, respectiv art. 67 din Legea nr. 567/2004, iar contribuția personală, suportată de intimat la achiziționarea de medicamente, în condițiile în care ordinul ministrului nu reglementează și situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanței militare, se decontează în conformitate cu prevederile art. 3 din HG nr. 409/1998, însă din bugetul Ministerului Apărării Naționale, potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 304/2004.
În ceea ce privește dispozițiile art. 123 lit. c din HG nr. 1842/2006, care reglementează obligația casei de asigurări de sănătate de a monitoriza pe codul numeric personal (CNP) al fiecărui asigurat numărul serviciilor medicale acordate de furnizorii cu care se află în relație contractuală, se constată că aceste dispoziții nu au aplicabilitate în prezenta cauză.
În consecință, față de considerentele expuse, care se substituie parțial considerentelor primei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării, în nume propriu și în numele Direcției Instanțelor Militare, împotriva sentinței civile nr. 1076 din 23 07 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.
12 I 2009
2 ex.
.I -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
