Pretentii civile. Speta. Decizia 875/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 875/
Ședința publică din 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC - SRL, cu sediul în B, str. -. - nr.11, împotriva sentinței civile nr. 108 din 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -, domiciliată în G, str. - nr.8, -B,.30.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 108/21.01.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SRL.
S-a constatat că în perioada 15.11.2007-12.07.2008 reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei.
S-a constatat că în perioada 15.11.2007-30.06.2008 reclamanta a lucrat la pârâtă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma netă de 11.250 lei reprezentând diferență de drepturi salariale aferente perioadei 15.11.2007-12.07.2008 (2500 lei lunar), actualizată cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Examinând actele si lucrările dosarului constată următoarele:
Reclamanta a chemat in judecata civilă pe pârâta SC - SRL G, solicitând ca in baza probelor administrate sa se constate ca in perioada 15.11.2007-12.07.2008 a avut calitatea de salariat al acesteia, sa se constate ca a lucrat fără întreruperi in aceasta perioada, sa fie obligata pârâta la plata drepturilor salariale ce decurg din acest fapt, precum si a cheltuielilor de judecata.
A arătat in motivarea cererii că la data de 15.11.2007 s-a angajat la SC - SRL G, ca medic șef de laborator. A încheiat un contract de muncă dar acesta nu i-a fost înmânat sub pretextul că trebuia înregistrat la ITM A lucrat din data de 15.11.2007 și până la data când și-a formulat demisia, respective până la data de 12.07.2008.
Încă de la început a avut probleme de natură salarială cu pârâta dar a sperat, tot timpul în care a lucrat, că aceste aspecte se vor reglementa. Din nefericire acest lucru nu s-a întâmplat. La început pârâta a menționat că nu a fost semnat contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate pentru ca aceasta să vireze banii pentru activitatea desfășurată. Ulterior pe data de 9 aprilie 2008 primit suma de 2500 lei reprezentând retribuția tarifară pe luna martie 2008. La data de 24 iunie 2008 primit suma de 3750 lei, reprezentând retribuția tarifară pe luna mai integral și o parte din luna ianuarie. La data de 11.07.2008 a primit și restul retribuției tarifare pentru luna ianuarie în valoare de 1250 lei. La data de 12.07.2008 deoarece pârâta a plătit doar o mică parte din drepturile salariale, în această situație fiind toți angajații societății, a hotărât că nu mai putea presta muncă astfel încât și-a dat demisia.
S-a folosit in dovedirea cererii de proba cu înscrisuri, depunând la dosar ordine de plata din lunile aprilie si iunie, adresa nr. 23923/2008 emisa de ITM G, adeverința nr. 3605/2008 emisa de aceeași instituție, chitanța din 11.07.2008, angajamentul de plată din 31.07.2008 demisia din data de 12.07.2008 si testimoniala.
In drept si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 40, 161,248,281,283 din muncii.
Pârâta SC - SRL G prin întâmpinarea depusa la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamanta a solicitat instanței să se constate că a fost angajata societății în perioada noiembrie 2007-iulie 2008, că a lucrat fără întrerupere în această perioadă și că nu I s-au plătit drepturile salariale în totalitate.
Cu privire la primul capăt de cerere, acesta apare ca fiind nefondat atâta timp cât și reclamanta recunoaște că i s-a eliberat o adeverință(echivalentul actual al unei cărți de muncă)de către ITM G din care rezultă că a fost angajata societății pârâte în perioada pretinsă.
Cu privire la situația concediului fără salariu precizează că, în perioada noiembrie-decembrie 2007 cabinetul nu a avut activitate deoarece autorizarea din partea Direcției de Sănătate și a Casei de Asigurări Sociale a venit în urma controlului efectuat în luna decembrie 2007, astfel că ITM Gac onsiderat data începerii activității luna ianuarie 2008 și astfel că apare normală situația creată. În ceea ce privește drepturile salariale precizează că, potrivit contractului individual de muncă, timpul normal de muncă era de 21 de ore săptămânal, respective 84 lunar. După cum rezultă din pontajele lunare, reclamanta a lucrat cel mul 42 de ore pe lună -50% din timpul convenit, astfel că drepturile salariale au fost calculate conform acestei situații de fapt.
S-a folosit in combaterea acțiunii de proba cu înscrisuri, depunând la dosar extras din registrul de analize, procesul verbal de control nr. 24822/2008, decizia nr. 6/2008, contractul individual de munca, autorizația de libera practica nr. 6045, state de plată si fise de pontaj si proba testimonială.
Analizând si coroborând ansamblul probator administrat in cauza, instanța a retinut următoarele:
Intre părțile din prezenta cauză s-a încheiat la data de 15.11.2007 contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1/19.11.2007 in registrul general de evidenta a salariaților. Potrivit clauzelor contractuale reclamanta urma să ocupe postul de sef laborator/medic primar-microbiologie si sa-si desfășoare activitatea la punctul de lucru situat in G,-.Durata muncii era de 3,5 ore/zi (cel puțin 2 ore/zi, 21 ore/săptămână). Pentru activitatea prestată reclamanta urma sa fie retribuită cu un salariu de baza brut lunar de 3000 lei Ron, la care se adaugă un spor de 20%.Drepturile si obligațiile părților, atribuțiile postului au fost clar si expres prevăzute in contract,precum si-n anexele acestuia.
Deși contractul a fost încheiat la data de 15.11.2007, efectuarea analizelor si a investigațiilor medicale de specialitate din produsele biologice prezentate a început in cursul lunii ianuarie 2008, mai exact la data de 21.01.2008, așa cum reiese din copia registrului de evidenta aflat la fila 31 dosar.
Insă atât reclamanta cât si ceilalți salariați s-au prezentat la locul de munca încă din momentul încheierii contractului, fapt atestat de declarațiile martorilor audiați in cauza. Martorele si au arătat ca toți salariații paratei au fost prezenți la locul de munca după perfectarea înțelegerii, au primit materiale necesare funcționarii laboratorului, substanțe, aparatura, li s-a făcut instructajul, li s-a explicat mecanismul de funcționare al aparatelor achiziționate. Diferența dintre cele doua depoziții consta in perioada in care salariații au fost prezenți la locul de munca. Martora a arătat ca au venit la munca in fiecare zi, pe când martora a precizat ca au fost prezenți doar la momentul primirii materialelor sau efectuării instructajului. Ambele martore au arătat ca plata drepturilor salariale s-a făcut mult mai târziu, respectiv in luna mai 2008, după încheierea contractului cu Casa de asigurări de sănătate si a avut in vedere doar activitatea desfășurată din luna ianuarie 2008.
Din cele mai sus reținute rezulta cu certitudine ca reclamanta a desfășurat activitate la societatea parata încă din momentul încheierii contractului, in special ceea ce se referea la funcția de sef laborator, chiar daca activitatea ca medic primar laborator a început mai târziu, respectiv in luna ianuarie 2008, după ce au fost obținute avizele necesare funcționarii laboratorului si bunurilor necesare desfășurării activității.
Faptul ca relațiile de munca au început la data de 15.11.2007 rezulta si din conținutul contractului de munca. Daca părțile ar fi înțeles sa stabilească o data ulterioara începerii raporturilor de munca ar fi prevăzut in mod expres acest lucru in continutul contractului. Ori, o astfel de mențiune nu a fost făcută, astfel ca in virtutea celor mai sus reținute si a faptului ca clauzele contractului se interpretează in favoarea celui ce muncește apreciem ca reclamanta a dovedit inceperea raporturilor de munca si desfășurarea activității începând cu data de 15.11.2007. Susținerile pârâtei in sensul ca in perioada 15.11.2007-01.2008 reclamanta s-a aflat in concediu fără salariu nu pot fi luate in considerare. Pentru existenta unei astfel de situații, așa cum prevede HG nr. 250/1992 era necesar un acord de voința al partilor. Insa, acest acord nu a existat. Nu exista nici o solicitare expresa a reclamantei in acest sens, după cum nu exista nici un acord expres al reprezentanților paratei. Nici o proba administrata in cauza nu atesta o astfel de acord de voința al părților.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca fiind întemeiată in parte acțiunea si o va admite ca atare.
In consecință, in temeiul art. 10 si următoarele din codul muncii, va constata ca reclamanta avut calitatea de salariata a paratei in perioada 15.11.2007-12.07.2008(raporturile de munca au încetat la data de 12.07.2008,ca urmare solicitării exprese a reclamantei, parata emițând decizia nr. 6/2008) si ca a desfășurat activitate in perioada 15.11.2007-30.06.2008.Dupa data de 30.06.2008 si pana la încetarea raporturilor de munca la data de 12.07.2008 reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de munca, așa cum rezulta din foile de pontaj aflate la dosar, aspect care nici nu a fost contestat de reclamanta.
Din punct de vedere juridic, prestarea muncii si salarizarea sunt principalele obligații ce rezultă pentru salariat si, respectiv angajator, prin încheierea contractului individual de munca. Potrivit reglementarilor legale in vigoare, pentru munca prestata fiecare persoana are dreptul la un salariu in bani, convenit la încheierea contractului respectiv.
Conform disp. art. 163 din Codul muncii, plata drepturilor salariale se dovedește prin semnarea statelor de plată și a documentelor justificative de plată prezentate de angajator.
In cazul de față, părțile au convenit la încheierea contractului, pentru activitatea prestata plata unui salariu de baza brut de 3000 lei RON, la are se adaugă un spor de 20%. -se obligațiile datorate bugetului de stat, reclamanta ar fi trebuit sa încaseze suma de 2500 lei net lunar, fapt atestat de reprezentantul paratei prin angajamentul de plata aflat la fila 8 dosar. Prin ordinele de plata aflate la fila 3 și din chitanța aflată la fila 7dosar, parata face dovada achitării doar a sumei de 7500 lei, reprezentând drepturile salariale pentru lunile ianuarie, februarie, martie. Pentru perioada 15.11.2007-30.06.2008, reclamanta ar fi trebuit sa beneficieze de suma de 18750 lei net. Din aceasta suma scazand -o pe cea primita rezulta ca reclamanta mai are de încasat suma de 11250 lei net, reprezentând drepturi salariale aferente lunilor noiembrie, decembrie 2007, aprilie, mai, iunie 2008.
Pârâta a arătat că suma de 7500 lei reprezintă suma totala pe care reclamanta ar fi trebuit sa o încaseze pentru întreaga perioada. Aceasta apărare nu poate fi reținuta de către instanță. Așa cum am mai arătat mai sus, reclamanta a prestat activitate si in lunile noiembrie, decembrie,fiind indreptatita sa primească salariu si pentru aceasta perioada. Reclamanta nu este indreptatita sa primească salariul doar pentru perioada 01.07-12.07.2008, când nu s-a prezentat la locul de munca. Nici apărarea făcută in sensul ca trebuia sa presteze minim 21 ore saptamanal nu poate fi luata in considerare. Potrivit clauzelor contractului, reclamanta trebuia sa lucreze 3,5 ore/zi(cel puțin 2 ore/zi), 21 ore saptamanal. Daca înmulțim cele 3,5 ore/zi cu cele 5 zile lucrătoare ale saptamanii ar fi rezultat un număr de 17,5 ore saptamanal si nu 21 ore. Interpretând convenția părților, apreciem ca înțelegerea acestora a fost de a se lucra cel putin 2 ore/zi, dar nu mai mult de 3,5 ore/zi,maximul fiind de 21 ore pe saptamana, reclamanta urmând sa fie retribuita in acest sens. Daca înțelegerea ar fi fost in sensul de a fi retribuita in funcție de timpul efectiv lucrat, acest lucru ar fi fost consemnat in mod expres,lucru ce nu s-a întâmplat.
Cum legislația muncii nu norme referitoare la interpretarea contractului individual de munca, se aplica normele de drept comun stabilite de codul civil. Ori, potrivit dreptului comun, interpretarea convențiilor se face in favoarea celui ce muncește. In consecință, atât timp cat nu s-a prevăzut in mod expres ca retribuirea reclamantei sa fie făcută in funcție de timpul efectiv lucrat,aceasta este îndreptățită sa primească in întregime suma menționată in contract cu condiția ca aceasta sa fi lucrat cel puțin 2 ore/zi. Acest lucru s-a întâmplat așa cum rezulta din fisele de pontaj aflate la dosar si in care se menționează efectuarea a 2 ore in fiecare zi in care a fost pontata.
In consecință, in temeiul art.161 si următoarele din Codul Muncii, a obligat pârâta la plata sumei de 11250 lei net(2500 lei lunar), sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data scadentei fiecărei sume si până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta SRL G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. cu privire la constatarea calității de salariat în perioada 15.11.2007-01.01.2008 instanță a admis în mod greșit acest capăt de cerere având î vedere adeverința nr. 23605/23.07.2008 eliberată de ITM G, din care rezultă că reclamanta a avut calitatea de salariat în baza înscrisurilor depuse la dosar.
2. deși s-a constatat că reclamanta a lucrat la societate în toată această perioadă, acest aspect nu este real întrucât activitatea societății a început în luna ianuarie 2008, autorizarea fiind eliberată tot în luna ianuarie. Este evident astfel că în lunile noiembrie-decembrie 2007 reclamanta nu a desfășurat nici o activitate conform fiței postului, martorii declarând că în perioada noiembrie-decembrie 2007 singurele activități fiind primirea aparaturii și instructajul folosirii acestora, activități ce nu se regăsesc în fișa postului.
3. în mod greșit a reținut instanța că reclamanta a desfășurat activitatea încă de la momentul încheierii contractului în condițiile în care laboratorul nu funcționa. Mai mult, potrivit contractului individual de muncă, durata muncii era de 21 de ore săptămânal respectiv 84 de ore pe lună iar, potrivit pontajului reclamanta a lucrat cel mult 42 de ore pe lună.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
Nu a indicat nici un temei de drept al cererii de recurs.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce privește primul capăt de cerere, în mod corect prima instanță a constatat că reclamanta intimată a avut calitatea de salariat al societății recurente în perioada 15.11.2007-01.01.2008.
Această situație de fapt rezultă chiar din adeverința nr. 23605/23.07.2008 eliberată de către ITM prin care se atestă că reclamanta a lucrat în perioada de referință ca șef laborator. Recurenta a precizat că acest capăt de cerere ar fi lipsit de interes însă instanța nu reține această afirmație întrucât adeverința de care se face vorbire a fost eliberată de către ITM G la solicitarea reclamantei astfel este evident faptul că au exista divergențe între salariată și angajator cu privire la perioada lucrată deci nu se poate pune problema lipsei de interes în promovarea acțiunii.
2. Contrar susținerilor recurentei, în mod corect prima instanță a constatat că reclamanta intimată a lucrat la societate în perioada 15.11.2007-30.06.2008.
Deși recurenta susține că activitatea societății a început în luna ianuarie 2008, această situație de fapt este infirmată prin proba testimonială administrată la judecata cauzei în fond. Astfel, martora a declarat că și-a desfășurat activitatea continuu în cadrul laboratorului începând cu luna noiembrie 2007 iar reclamanta a lucrat în aceeași perioadă. Într-adevăr, s-a precizat de către martoră faptul că activitatea în laborator a început practic în luna ianuarie 2008 însă până la acel moment salariaților li s-a făcut instructajul, li s-a explicat mecanismul de funcționare a aparatelor din cadrul laboratorului, iar începând cu luna noiembrie inclusiv reclamanta a venit în permanență la locul de muncă și a primit materialele. Această situație de fapt a fost relevată de și de către martora care a precizat că salariații s-au prezentat la locul de muncă și anterior lunii ianuarie 2008 la datele când s-au primit aparatele și substanțele necesare efectuării analizelor precum și la momentul efectuării instructajului.
Față de aceste probe administrate și interpretate corect de către prima instanță, și Curtea apreciază că într-adevăr, reclamanta intimată a desfășurat activitate la angajator și în perioada noiembrie-decembrie 2007 chiar dacă activitatea laboratorului nu începuse încă în mod efectiv. Reclamanta intimată a prestat activitate în interesul societății recurente, în vederea pregătirii viitoarei munci în cadrul laboratorului, fiindu-i efectuat instructajul și primind materialele necesare muncii în laborator.
De altfel, în condițiile în care recurenta arată că activitatea concretă a laboratorului a început în luna ianuarie 2008, la momentul când a primit și autorizația de funcționare totuși, prin încheierea contractului de muncă cu reclamanta începând cu luna noiembrie 2007, demonstrat că avea nevoie de salariați tocmai pentru a se pregăti laboratorul în vederea desfășurării efective a muncii în cadrul acestuia. Dacă recurenta nu avea nevoie de salariați anterior lunii ianuarie nu trebuia să încheie contracte de muncă începând cu luna noiembrie 2007 astfel că nu se poate reclama intimatei faptul că a prestat muncă în acea perioadă, aceasta prezentându-se la angajator potrivit contractului său individual de muncă.
3. Nici al treilea motiv de recurs nu este apreciat ca fiind întemeiat. Deși recurenta susține că, potrivit contractului individual de muncă, durata muncii este de 21 de ore săptămânal, respectiv 84 de ore pe lună, din conținutul clauzelor contractului rezultă o altă situație. Astfel, la capitolul "Durata muncii" este prevăzută o fracțiune de normăde 3,5 ore /zi (cel puțin 2 ore/zi), 21 ore/săptămână și nudoar21 ore /săptămână așa cum a învederat recurenta. Deci, când există îndoială, clauza se interpretează în favoarea celui ce se obligă, potrivit normelor generale de interpretare. Ori, cel ce se obligă a presta munca este angajatul potrivit disp. art. 39 alin.2 din Codul muncii astfel că reclamanta intimată trebuia să fie plătită cu salariul întreg așa cum a fost convenit prin contractul său individual de muncă în condițiile în care efectua 3,5 ore/zi (adică 17,5 ore /săptămână ) sau cel puțin 2 ore/zi 8 (adică 10 ore/săptămână respectiv 40 ore lunar), retribuția nefiind stipulată pentru timpul efectiv lucrat. Ori, chiar recurenta arată că reclamanta intimată a lucrat 42 ore lunar astfel că trebuia să fie remunerată potrivit clauzelor contractuale, cu drepturile salariale așa cum au fost prevăzute la punctul 1 din capitolul "Salariul" al contractului individual de muncă, potrivit principului general de drept prevăzut de art. 969 cod civil și cel special prev. de art. 161 și urm. din Codul muncii.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Potrivit disp. art. 274.pr. civilă, se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC - SRL, cu sediul în B, str. -. - nr.11, împotriva sentinței civile nr. 108 din 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă recurenta către intimată la plata sumei de 1000 lei - cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /06.10.2009
:DC/2 ex/07.10.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:C-tin /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
