Pretentii civile. Speta. Decizia 879/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 879/
Ședința publică din 20 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5 și M, cu sediul în Tg.M,--3 în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.61 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.61 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea civilă, având ca obiect conflict de drepturi, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției,și Ministerul economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
A obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, în cuantum de 1.700 lei pentru fiecare reclamant în parte.
Sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței stimulentelor mai sus menționate și până la data executării efective a hotărârii.
A obligat pârâtul Tribunalul Mureș să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor de natură salarială mai sus menționate.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamantului a despăgubirilor mai sus menționate.
Admite acțiunea civilă, având ca obiect conflict de drepturi, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
A obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantului a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, în cuantum de 1.700 lei pentru fiecare reclamant în parte.
Sumele mai sus menționate cuvenite reclamantului vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței stimulentelor mai sus menționate și până la data executării efective a hotărârii.
A obligat pârâtul Tribunalul Harghita să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor de natură salarială mai sus menționate.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamantului a despăgubirilor mai sus menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, mai precis, personal judiciar cu statut independent și atribuții deliberative. Raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii potrivit art.1 și 295 alin.2 din acest cod. Prin decizia XXXVI din 7 mai 2007 ICCJ, problema de drept dedusă judecății a fost dezlegată de instanța supremă în favoarea reclamanților.
Cu referire la stimulentele solicitate prin acțiune instanța de fond a reținut următoarele:
salariale reprezintă adaosuri salariale deci sunt drepturi în sensul art.155 și art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Art.2 alin.1, art.6 lit.a și c, art.8 din OG nr.137/2000 ocrotesc în mod deplin și egal toate drepturile sociale acordate în temeiul raporturilor de muncă. Dreptul la stimulente salariale este un drept recunoscut de lege. Faptul că pentru plata acestor drepturi sunt prevăzute anumite criterii de performanță profesională nu afectează în niciun caz caracterul de drept de natură salarială a stimulentelor cu atât mai mult cu cât nu s-a putut face dovada în condițiile art.287 Codul munciia neîndeplinirii acestor criterii de performanță.
Pârâții au operat o selecție arbitrată între criteriile de acordare a stimulentelor salariale " cu ocazia sărbătorilor de iarnă" din decembrie 2005 în sensul că au considerat prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor în detrimentul criteriilor de performanță profesională. Acest criteriu exclusivist și discriminatoriu a fost aplicat numai judecătorilor nu și celorlalte categorii de personal și nici personalului din aparatul Ministerului Justiției asimilat magistraților.
Deși criteriile de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ și de recomandare ele au fost aplicate arbitrat, fiind acordate pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului d e Justiție indiferent de funcție sau vechime, personalului instanțelor judecătorești cu o vechime de până la 3 ani, consilieri de reintegrare, funcționari publici, personal contractual (aceștia din urmă fără deosebire de vechime).
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Prin memoriul de recurs recurentul Ministerul Justiției a invocat prevederile art.304 pcrt.9 pr.civ.
Un alt aspect invocat de recurent vizează inexistența unei situații analoage sau comparabile ceea ce face inaplicabile prevederile OUG nr.137/2000. În această ordine de idei se arată că în conținutul lor concret atribuțiile de serviciu prin specificul lor, prin specificul activității instituției publice, fac ca în materie de salarizare să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale care desfășoară activități diferite.
Se mai artă în memoriul de recurs împrejurarea că acordarea sau neacordarea acestui spor este o opțiune a legiuitorului si nu poate fi considerată ca aducând atingere principiului egalității în drepturi și al nondiscriminării întrucât nu creează situații diferite între categorii de persoane aflate în situații analoage sau comparabile.
Cu referire la stimulentele acordate pentru anul 2005 recurentul a arătat că repartizarea s-a făcut potrivit normelor interne aprobate prin ordin al ministrului justiției fiind respectat caracterulexemplificatival enumerării date de art.4 din norme. Se mai arată că acordarea unor stimulente este dreptul ordonatorului de credite de a aprecia în funcție de obiectivele fixate în politica de dezvoltare a sistemului judiciar în atare situație repartizare sumelor cu titlu de stimulente s-a făcut cu respectarea Normelor Interne probate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Mai nvocat prevederile art.304 pct.9 pr.civ. și excepția calității procesuale pasive a recurentei.
Se arată ca Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală în cauză pentru că obligația de a efectua demersurile pentru asigurarea creditelor bugetare necesare plății drepturilor pretinse de reclamanți,conform Legii 500/2002 revine principalului ordonator de credite, respectiv ministrului justiției, având în vedere că sunt drepturi de natură salarială. Ca urmare se solicită admiterea recursului și respingerea ca inadmisibilă față de recurent a acțiunii formulate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate precum si sub toate aspectele de fapt si de drept curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu referire la stimulentele neacordate în luna decembrie 2005:
Recurentul Ministerul Justiției a arătat că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter inevitabil el depinzând de existența anumitor sume, de obiectivele urmărite de Ministerul d e Justiție la un moment dat, de politica de reformă a justiției dintr-un anumit moment, numărul personalului, calitatea muncii desfășurate de acesta, criterii de performanță apreciate prioritare etc. În acest context dreptul invocat de reclamanți nu are caracter cert și previzibil. Posibilitatea ordonatorului de credite de a acorda drepturi de natura celor solicitate prin acțiune nu poate fi transformată într-o obligație ce vizează întregul personal din justiție. În contextul argumentelor aduse de instanța de fond recurentul a arătat că reclamanții nu au fost discriminați potrivit dispozițiilor OUG nr.137/2000 întrucât criteriile de acordare a stimulentelor au vizat obiective considerate prioritare la un moment dat( stimularea celor cu venituri mai mici, îmbunătățirea performanțelor profesionale etc. )
Aceste susțineri nu pot fi reținute în primul rând pentru simplul fapt că prioritățile declarate nu au coincis cu cele realizate în sensul în care aceleași stimulente au fost acordate și personalului din cadrul Ministerului d e Justiție asimilat magistraților fără respectarea aceluiași criteriu aparent unic respectiv cel al vechimii de până la trei ani coroborat cu performanțele profesionale.
Aplicarea arbitrară a criteriilor de repartizare a stimulentelor a determinat crearea stării de discriminare constatată prin hotărârea din 23. 01.2006 CNCD. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că prin aplicarea Ordinului de acordare a stimulentelor s-a acordat preferință unei categorii socio-profesionale și a fost exclusă o altă astfel de categorie. Acest tratament, se mai reține în hotărârea citată, a adus atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de trei ani, drepturi recunoscute prin art.6 lit. c din OUG nr.137/2000.
Constatările CNCD chiar dacă nu constituie izvor de drept pot și trebuie să aibă caracter orientativ cu referire la starea de fapt reținută și la temeiul juridic al acțiunii reclamanților.
Dreptul reclamanților la despăgubiri există și s-a născut ca urmare a atitudinii culpabile a ordonatorului de credite care, deși sub aspect financiar fiscal este ținut de respectarea unor norme imperative, sub aspectul legislației privind drepturile izvorâte din raportul de muncă este ținut să respecte atât dispoziții speciale cât și generale care exclud sau interzic crearea unor astfel de situații.
Examinând recursul în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor referitor la excepția invocată a lipsei calității procesual pasive a recurentei, se constată că în mod întemeiat instanța de fond a făcut o justă aplicare a prevederilor Legii 50/2002, HG 208/2005 și HG 386/2007.
Coroborând textele legale mai sus enunțate se pot configura obligațiile Ministerului Economiei și Finanțelor și se poate aprecia că acest minister poartă răspunderea elaborării proiectelor bugetului de stat a proiectelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De altfel OG 22/2002 aprobată prin Legea 228/2002, conform căreia executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executor se realizează din sumele aprobate prin bugetele ale acestora cu cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, astfel că se concluzionează existența calității procesual a Ministerului Economiei și Finanțelor în speța dedusă judecății așa cum de altfel a apreciat și instanța de fond. Pe de altă parte se constată că sunt drepturi de natură salarială și că Ministerul economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, astfel că aplicarea dispozițiilor legale invocate anterior în cauza de față, conduc la respingerea excepției invocate de recurent, cu atât mai mult cu cât acest minister are rolul de a coordona acțiunile sistemului bugetar.
Cheltuielile de personal reprezintă un capitol distinct al proiectelor de buget întocmite de fiecare ordonator. În activitatea sa a recurentei, în caz de divergență între Ministerul Economiei și Finanțelor și ordonatorii principali de credite guvernul este competent să ia decizii în acest sens. Cu toate acestea responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat aparține în exclusivitate pârâtului, calitatea sa procesual pasivă derivând din această obligație legală și nu cum în mod greșit apreciază recurentul, din raportul de muncă.
Pe de altă parte, în competența legală a acestui pârât în materie bugetară instanța a stabilit în sarcina acestuia obligația de a aloca fondurile necesare plății drepturilor stabilite prin hotărârea atacată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 24 martie 2005 publicată în Monitorul Oficial 1048/2005, a apreciat calitatea Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind aceea de garant legal a acestor categorii de obligații.
Având în vedere cele de mai sus Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Mureș este legală și temeinică recursurile urmând a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile pârâților Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5, și M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.61 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
ptr., fiind
în concediu, semnează,
prim grefier
Red:
Tehnored.
03.07.2008./2 exp.
.fond:- Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
