Pretentii civile. Speta. Decizia 892/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 892
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pavelescu Georgeta
JUDECĂTOR 2: Pruteanu Daniela
JUDECĂTOR 3: Pipernea Smaranda
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești - privind recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 735/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimate fiind " -" I, și " -" I( punct de lucru).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurent, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea
termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurentul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Precizează că prin acțiunea formulată la instanța de fond, reclamantul-recurent a solicitat obligarea SC - SRL la plata pentru lunile iunie, iulie 2008 salariului in valoare de 750 lei pe lună si la plata muncii suplimentare echivalentă unei norme întregi de lucru.
Susține că instanța de fond în mod nejustificat a obligat pârâta la plata sumei de 600 lei /lună cu titlu de salariu în timp ce s-a dovedit cu martori că înțelegerea cu patronul firmei a fost de 750 lei pe lună cu titlu de salariu.
Avocat precizează că, în ce privește capătul de cerere referitor la plata muncii suplimentare, instanța de fond nu s-a pronunțat in nici un fel.
Susține că dispozițiile art.120(2) Codul muncii prevăd că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Ori recurentul a convenit cu administratorul societății asupra unui spor pentru muncă suplimentară de 100%.
Concluzionând, apărătorul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii de fond, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2062/99/03.03.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " - ", solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3050 lei reprezentând drepturi salariale pentru perioada 01.06.2008 - 31.08.2008 și a sumei de 600 lei reprezentând cuantumul a două amenzi, sume actualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la data de 30.05.2008 a discutat cu administratorul societății pârâte, care i-a comunicat că îl angajează începând cu data de 01.06.2008. La aceeași dată a semnat și un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, salariul fiind de 750 lei/lună, iar programul de lucru fiind o zi de muncă și una liberă. Mai susține reclamantul că administratorul pârâtei i-a spus să vină la muncă în fiecare zi, urmând să fie plătit cu un salariu de 100% pentru fiecare oră lucrată suplimentar. Deși a semnat contractul individual de muncă, nu a primit o copie a acestui contract, iar ulterior a aflat că acest contract nu a fost înregistrat la.
Reclamantul mai precizează că în perioada 01.06 - 11.06.2008 a lucrat ca șofer distribuitor de comenzi pe autoturismul firmei, însă nu i-au fost încredințate niciodată actele mașinii. Din acest motiv, a fost amendat de două ori de către organele de poliție, prima dată cu suma de 200 lei, iar a doua oară cu suma de 400 lei. De asemenea, i-au fost reținute și permisul de conducere și cartea de identitate, motiv pentru care administratorul pârâtei i-a spus să presteze diverse activități în cadrul restaurantului până va reuși să-i recupereze actele.
Mai susține reclamantul că pârâta nu i-a comunicat contractul individual de muncă și nici nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite pentru cele două luni lucrate la societate, iar pe data de 31.08.2008, ultima zi în care a mai lucrat, administratorul societății i-a adresat insulte și i-a spus că nu îi datorează nici o sumă de bani întrucât i-a mașina.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu martori, interogatoriul pârâtei și expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr.735 din 30.04.2009 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " - "
Obligă pârâta să achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01.06.2008 - 31.07.2008, cu luarea în considerare a salariului de bază minim brut pe țară, sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererile formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta având ca obiect obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente lunii august 2008 și a sumei de 600 lei reprezentând cuantumul a două amenzi.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei " - " la plata sumei de 3050 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 01.06.2008 - 31.08.2008 și a sumei de 600 lei reprezentând cuantumul a două amenzi.
Potrivit disp. art. 16 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, această obligație de încheiere în formă scrisă a contractului revenindu-i angajatorului. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă.
Din cuprinsul declarațiilor martorilor și rezultă că începând cu data de 01.06.2008 și până la sfârșitul lunii iulie reclamantul a fost salariatul pârâtei pe postul de șofer distribuitor pizza. Astfel, ambii martori au declarat că au mers uneori împreună cu reclamantul pentru a distribui pizza, iar martorul a declarat că a declarat că l-a văzut pe reclamant stând la bar și preluând comenzi de la clienți datorită unor probleme cu mașina de distribuție. Cât privește salariul convenit, instanța reține că ambii martori au declarat că știu de la reclamant că acesta a negociat cu pârâta un salariu de 750 lei.
Având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța constată că în perioada 01.06.2008 - 31.07.2008 între părți au existat raporturi de muncă.
Potrivit disp. art. 154 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit disp. art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia pentru perioada 01.06.2008 - 31.07.2008.
În consecință, instanța constată că este întemeiat capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.06.2008 - 31.07.2008. În ceea ce privește cuantumul acestor drepturi salariale, instanța reține că potrivit disp. art. 159 alin. 3 Codul muncii, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi negociat cu pârâta un salariu de 750 lei/lună (declarațiile martorilor sub acest aspect fiind irelevante întrucât aceștia au declarat o situație de fapt comunicată lor chiar de către reclamant), instanța reține că la stabilirea drepturilor salariale trebuie avut în vedere salariul de bază minim brut pe țară.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunii august 2008, instanța reține că aceasta este neîntemeiată având în vedere faptul că în speță nu s-a făcut dovada existenței raporturilor de muncă dintre părți pentru această perioadă.
De asemenea, instanța reține că este neîntemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 600 lei reprezentând cuantumul a două amenzi. Astfel, în speță, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi primit două amenzi contravenționale datorită culpei pârâtei. Mai mult, instanța reține că fiecare persoană are obligația de a respecta dispozițiile legale în vigoare, astfel că reclamantul nu ar fi trebuit să conducă autoturismul pârâtei în condițiile în care nu avea toate actele necesare pentru desfășurarea acestei activități.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea sa de plată a muncii suplimentare efectuate în lunile iunie și iulie 2008, deși a investi-o prin cererea introductivă.
Mai motivează reclamantul că, instanța în mod nejustificat nu a obligat societatea la plata salariului lunar convenit de 750 lei, astfel după cum a dovedit cu declarațiile martorilor audiați.
Intimata-pârâtă " - " nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Intimata-pârâtă " - " recunoaște, prin nerecurarea sentinței, existența raporturilor de muncă cu recurentul-reclamant, în lunile iunie, iulie 2008.
În ceea ce privește cuantumul salariului aferent perioadei 01.06.2008 - 31.07.2008, Curtea constată că în mod greșit prima instanță reține că reclamantului i se cuvine lunar, doar salariul de bază minim brut pe țară.
Curtea reține că, în condițiile în care societatea era cea obligată la încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă (art.16 din Codul muncii ), care ar fi constituit proba salariului, susținerea reclamantului că a negociat cu angajatorul pârât suma de 750 lei, confirmată de depozițiile martorilor și ( care cunoșteau situația, într-adevăr de la acesta) trebuie reținută ca atare. Aceasta întrucât, societății, căreia îi revenea sarcina probei, conform art.287 muncii, nu a dovedit în fața instanței de fond că nu a avut relații de muncă, și implicit că nu datora salariul pretins de 750 lei și nici nu a recurat sentința, ceea ce conduce la o achiesare la pretențiile reclamantului.
Prin urmare, în temeiul principiului consensualității și al bunei credințe, consacrat de art.8 din Codul muncii și al negocierii prevăzut de art.37 din Codul muncii Curtea reține că " - " datorează reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01.06.2008 - 31.07.2008, cu luarea în considerare a salariului de 750 lei net lunar, sumă ce trebuie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește critica recurentului în sensul nepronunțării primei instanțe asupra cererii sale de plată a muncii suplimentare efectuate în lunile iunie și iulie 2008, Curtea constată că este întemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a determinat cadrul litigiului sub aspectul obiectului și a părților.
Astfel, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3050 lei reprezentând drepturi salariale pentru perioada 01.06.2008 - 31.08.2008 și a sumei de 600 lei reprezentând cuantumul a două amenzi, sume actualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la data de 30.05.2008 a discutat cu administratorul societății pârâte, care i-a comunicat că îl angajează începând cu data de 01.06.2008. La aceeași dată a semnat și un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, salariul fiind de 750 lei/lună, iar programul de lucru fiind o zi de muncă și una liberă. Mai susține reclamantul că administratorul pârâtei i-a spus să vină la muncă în fiecare zi, urmând să fie plătit cu un salariu de 100% pentru fiecare oră lucrată suplimentar.
Mai arată reclamantul că administratorul societății, în urma unei discuții i-a comunicat că-l va plăti cu 100%, adică cu 50 lei pe zi, nu numai pentru programul de lucru stabilit prin contract, ci și pentru toate zilele lucrate.
În acest context, instanța avea obligația, pe temeiul art.129 pc.civ, să analizeze acțiunea în ansamblul său, pentru determinarea concretă a obiectului cererii și să nu se limiteze la petitul său.
Curtea constată că suma de 3050 lei solicitată prin acțiune ca reprezentând drepturi salariale pentru perioada 01.06.2008 - 31.08.2008, cuprinde atât salariul solicitat de 750 lei lunar, cât și sporul aferent muncii invocate a fi prestate în acest interval de timp.
În condițiile în care prima instanță s-a pronunțat doar pe salariul cuvenit și neîncasat, omisiunea pronunțării asupra sporului pentru munca suplimentară constituie o încălcare esențială a art.129 al.6 din pr.civ și atrage casarea sentinței pe acest capăt de cerere, conform art.312 al.5 pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 al.5 pr.civ Curtea va casa hotărârea și va decide, conform celor reținute în dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.735 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite spre rejudecare aceleași instanțe capătul de cerere privind plata orelor suplimentare pentru perioada 01.06.2008 - 31.07.2008.
Rejudecând cauza,
Obligă " - " să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01.06.2008 - 31.07.2008, cu luarea în considerare a salariului de 750 lei net lunar, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,02.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./Tehnored.:
07.10.2009 - 2 ex.
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
- -.
Președinte:Pavelescu GeorgetaJudecători:Pavelescu Georgeta, Pruteanu Daniela, Pipernea Smaranda
