Pretentii civile. Speta. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.898
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5.10.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, -, împotriva sentinței civile nr.52/F/14.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul Ministerul Finanțelor Publice, consilier, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura necompletă cu recurenta - reclamantă nefiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Lasă cauza la sfârșitul ședinței de judecată pentru a se verifica dacă a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamanta.
La apelul nominal făcut la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura completă, din verificările efectuate în arhiva instanței constatându-se că a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamanta, fiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamanții, -, - au chemat în judecată MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada efectiv lucrată de fiecare din reclamanți în perioada noiembrie 2000-1.01.2004 sume actualizate conform indicelui de inflație.
Se susține că prin Legea 10/1996 magistrații au beneficiat de sporul de vechime în muncă astfel cum a fost reglementat prin art.42-44 din Legea 92/1992 republicată.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 sporul de vechime nu a mai fost acordat magistraților ci doar personalului auxiliar de specialitate.
Se precizează în acțiune că prin Hotărârea nr.170/6.07.2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem în legătură și cu acordarea sporului de vechime în muncă fiind recomandată înlăturarea tratamentului discriminatoriu.
Se menționează totodată că nu operează prescripția dreptului la acțiune întrucât prescripția a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr.XXXVI din 7.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite prin care se constată că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați precum și persoanele care au împlinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca fiind prescrisă motivat de faptul că potrivit disp.art.1 al.1 din Decretul 167/1958 coroborate cu disp.art.3 al.1 din același act normativ dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv de 3 ani.
S-a invocat și excepția de necompetență materială în raport de prevederile art.36 al.2 din OUG nr.27/29.03.2006 care prevăd că respectivele cereri ale judecătorilor, procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor sunt de competența Curții de Apel București.
S-a solicitat totodată prin aceeași întâmpinare și chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice potrivit disp.art.60-63 cod pr.civilă.
Prin încheierea din 24.06.2008 TRIBUNALUL GALAȚIa declinat în baza disp.art.II din OUG nr.75/2008 competența de soluționare în favoarea Curții de APEL GALAȚI.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI -Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În acest dosar Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus pentru termenul din 13.10.2008 note de ședință prin care invocă inadmisibilitatea acțiunii potrivit disp.art.31 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin Sentința Civilă nr. 52/F/14.11.2008 Curtea de APEL GALAȚIa respins ca nefondate excepțiile de necompetență materială și de inadmisibilitate invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
A respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință a respins ca fiind prescrise pretențiile reclamanților, -, vizând acordarea sporului de vechime în muncă pentru perioada 1.11.2000-1.01.2004.
A respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În motivare instanța reține următoarele:
Excepția de necompetență invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție nu este fondată având în vedere disp.art.I din OUG nr.75/2008 care prevăd că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG nr.27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea 45/2007 precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr.8/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007 sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel.
Dispozițiile se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției începute sub legea anterioară.
De asemenea excepția de inadmisibilitate invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție este nefondată având în vedere temeiul invocat respectiv neconstituționalitatea disp.art.2 și art.11 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiunea aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit disp.art.3 din același act normativ termenul prescripției este de 3 ani.
Nu se poate reține susținerea reclamanților că dreptul la acțiune s-a născut de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei XXXVI din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizia la care fac referire reclamanții a fost pronunțată ca urmare a unui recurs în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Casație și Justiție pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Prin urmare nu în raport de dispozitivul acestei decizii s-a născut dreptul material la acțiune al reclamanților.
Având în vedere că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada 1.11.2000-1.01.2004 iar acțiunea a fost înregistrată la 4.06.2008 termenul general de prescripție fiind de 3 ani acțiunea este prescrisă în raport de prevederile art.1 și 3 din Decretul 167/1958.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor aceasta a fost respinsă ca rămasă fără obiect având în vedere că nu s-a soluționat cauza pe fond.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, precizând următoarele aspecte:
Dreptul la acțiune s-a născut de la data la care Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost publicată în Monitorul Oficial al României, prescripția dreptului la acțiune începând să curgă, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, de la această dată, când au cunoscut că au fost păgubiți prin neplata la termen a sporului de vechime în muncă, de către angajatorul pârât.
Instanța de fond a considerat că dreptul la acțiune privind sporul de vechime în muncă curge de la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, însă aceasta ar presupune că în lipsa previzibilității legii, în calitate de justițiabili ar fi trebuit să introducă cererea de chemare în judecată în mod preventiv, pentru a nu depăși termenul de prescripție, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, prin încălcarea principiului securității juridice, care are ca obiect principal protejarea cetățenilor împotriva efectelor negative secundare ale normei juridice, unul dintre efecte fiind privarea celor interesați de dreptul la acțiune, având în vedere că norma legală vizată - nr.OG 83/2000 - creează "aparența de nedrept", situație ce ar impune soluția considerării că termenul de prescripție nu curge de la data apariției nr.OG 83/2000, cum greșit a reținut instanța de judecată.
În context, au apreciat că s-ar impune a fi menționat și faptul că practica instanțelor este în sensul considerării că acțiunile privind solicitări de drepturi salariale pe perioade începând cu anul 2000, nu sunt prescrise, instanțele respingând excepția prescrierii dreptului la acțiune invocate de diverși pârâți în astfel de cauze, sens în care au invocat, pe lângă sentința civilă nr. 956/19.11.2007 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 255/R/18.03.2008 a Curții de Apel Pitești și: 1) - sentința civilă nr. 711/28.05.2008 a Tribunalului Galați prin care instanța, într-o speță similară a dispus respingerea excepției prescrierii dreptului material la acțiune, admiterea acțiunii formulată de reclamanții-judecători la această instanță, fiind obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru perioada 2000 - 11.03.2005, cu motivarea că: "dreptul la acțiune nu se poate naște decât la data pronunțării Deciziei 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a admiterii recursului în interesul legii"; 2) - sentința civilă nr. 940/24.04.2008 a Tribunalului Galați prin care s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a admis acțiunea reclamanților, controlori financiari la aceeași pârâtă la care și unul dintre reclamanți a fost angajat, aceasta fiind obligată la plata sporului de vechime neacordat pe perioada 01.11.2000 - 20.02.2004 și 01.03.2007 - 30.06.2007, cu motivarea că acțiunea reclamanților nu este prescrisă deoarece dreptul la acțiune al acestora se naște de la data Deciziei nr. XXXVI din 07.05.2007.
ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a înaintat dosarul spre competentă soluționare Curții de APEL GALAȚI, având în vedere decizia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 invocată din oficiu de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Bad epus întâmpinare prin care a precizat următoarele:
Instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamanților, ca prescrisă, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 - privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ potrivit cărora "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.
Instanța de fond în mod corect nu a reținut susținerile reclamanților în ceea ce privește momentul nașterii dreptului material la acțiune ca fiind data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei XXXVI din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia: "Dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că: Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege", obligatorii potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr-.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale calculate pentru perioada 01.11.2000 - 01.01.2004, reprezentând sporul de vechime.
Potrivit art. 166 din Codul Muncii acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi promovate în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În acest caz, dreptul la acțiune se naște succesiv, la data la care trebuiau achitate drepturile bănești, iar nu la data la care persoana a cunoscut că a fost păgubită precum și pe cel care răspunde de pagubă, situație aplicabilă în cazul răspunderii civile delictuale.
De asemenea, nu se poate reține ca întemeiată susținerea reclamanților că au aflat de existența dreptului abia în luna mai 2007 odată cu publicarea în Monitorul Oficial deciziei în interesul legii nr. XXXVI/2007.
Un recurs în interesul legii se promovează în condițiile în care există soluții diferite în aceeași chestiune juridică, deci aceasta presupune promovarea mai multor acțiuni și pronunțarea unor hotărâri judecătorești, lucru care nu ar fi fost posibil dacă dreptul la acțiune nu s-ar fi născut.
Scopul unui recurs în interesul legii este asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României așa cum rezultă din disp.art.329 al.1 din Cod procedură civilă în situația în care anumite chestiuni de drept au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Așadar, Decizia nr. XXXVI/2007 pronunțată în recursul în interesul legii produce efecte declarative, nu dă naștere nici unui drept și nu are nici o influență asupra cursului prescripției extinctive.
În prezenta cauză, acțiunea a fost introdusă după termenul de 3 ani prevăzut de lege, ca urmare pentru drepturile bănești solicitate a intervenit prescripția.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.52/F/14.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale- dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./19.10.2009
Dact./ 7 ex/20.10.2009
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Mărioara Coinăcel
