Pretentii civile. Speta. Decizia 898/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(6859/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.898/
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți STATUL ROMÂN, reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE împotriva sentinței civile nr. 6357 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 8973/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 18.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6357 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 8973/3/LM/2007, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, dispunându-se obligarea pârâților DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și STATUL ROMÂN, reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, să-i plătească acestuia sumele de bani constând din drepturi salariale cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu procentul de 30% corespunzător distincției acordate, pentru perioada 13.03.2004-01.10.2005, cu actualizarea cu indicele de inflație a sumei respective la data plății efective.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâții au declarat recurs împotriva sentinței precitate.
În motivarea recursului pârâtului STATUL ROMÂN, s-au arătat următoarele, în esență:
- date fiind prevederile art. 25 și 37 din Decretul nr. 31/1954, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neaflându-se în nici un fel de raporturi juridice cu reclamantul;
- legitimare procesuală pasivă are doar Direcția Națională Anticorupție, celălalt pârât din prezentul proces, întrucât reclamantul a fost salariatul acestei entități, entitate care în plus are și calitatea de ordonator de credite.
Pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE a exprimat, printre altele, următoarele critici în motivarea recursului său:
- instanța nu a ținut seama că prin prevederile art. 86 pct. 9 din OG nr. 73/1999 au fost abrogate expres dispozițiile legale care statuau că ofițerii și funcționarii publici cu statut special cărora le-au fost conferite ordine militare beneficiază de reducere din impozitul pe venit;
- este adevărat că acest act normativ a fost respins prin Legea nr. 206/2002, însă la acel moment erau în vigoare prevederile art. 60 alineatul 3 din Legea nr. 24/2000, potrivit cu care abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are întotdeauna caracter definitiv;
- iar în anul 2004 intrat în vigoare noul Cod fiscal (Legea nr. 571/2003) care nu mai recunoștea ofițerilor facilitățile respective de reducere a impozitului pe venit.
Recurenții au solicitat judecarea pricinii în lipsă în condițiile prevăzute de art. 242 alineatul ultim Cod Procedură Civilă.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatul 1 teza I și art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Soluția Tribunalului se bazează pe o eronată interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care au incidență și relevanță în speță.
Astfel, este nelegală dispoziția din hotărârea recurată prin care Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat la plata în parte a drepturilor salariale pretinse prin acțiune.
O asemenea dispoziție s-ar fi justificat doar dacă recurentul-pârât Statul Român ar fi avut calitatea de angajator și s-ar fi aflat în raporturi juridice de muncă (sau asimilate acestora) cu intimatul-reclamant. Aceasta pentru că obligația de plată a drepturilor salariale revine doar persoanei care are calitatea de angajator, sens în care sunt prevederile art. 40 alineatul 2 lit. din Codul Muncii, dar și cele ale art. 154, 156, 161 și 162 din același act normativ, aplicabile în cauză în lumina dispozițiilor art. 295 alineatul 2 din Legea nr. 53/2003.
Or, intimatul-reclamant s-a aflat în raporturi juridice asimilate celor de muncă doar cu recurenta-pârâtă Direcția Națională Anticorupție, unde a activat ca ofițer de poliție judiciară în intervalul de timp menționat în cererea de chemare în judecată. În plus, aceeași instituție avea în ce-l privește și calitatea de ordonator de credite.
Așa fiind, nu se poate reține legitimarea procesuală pasivă a recurentului-pârât Statul Român, cu atât mai mult cu cât din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a prevederilor art. 25 și 37 din Decretul nr. 31/1954 rezultă că statul nu răspunde pentru obligațiile celorlalte organe, instituții și entități, dacă ele sunt persoane juridice.
Tot nelegală este și dispoziția din sentința atacată în sensul obligării DNA la achitarea către intimatul-reclamant a sumelor de bani constând din drepturi salariale cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu procentul de 30% corespunzător distincției acordate, pentru perioada 13.03.2004-01.10.2005, cu actualizarea cu indicele de inflație a sumei respective la data plății efective.
Din acest punct de vedere este necesar a se preciza că sunt întrutotul întemeiate argumentele prezentate în motivarea recursului formulat de DNA.
Aceste argumente sunt susținute și confirmate prin Decizia nr. 55/04.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, decizie prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României și s-a statuat că "art. 10 din Legea nr. 80/1995, potrivit căruia cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și, respectiv, 50%, a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin Ordonanța Guvernului nr. 73/1999."
Pretențiile deduse judecății au fost întemeiate tocmai pe prevederile art. 10 din Legea nr. 80/1995. Or, față de conținutul deciziei premenționate a instanței supreme - decizie obligatorie pentru instanțele judecătorești în condițiile prevăzute de art. 329 Cod Procedură Civilă - este evident că intimatul-reclamant nu era îndreptățit să beneficieze de reducerea impozitului pe venit pe perioada menționată prin acțiune.
Toate cele ce preced justifică admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul Statul Român ca fiind formulată contra unei persoană fără calitate procesuală pasivă și respingerii ca neîntemeiată a acțiuni față de pârâta Direcția Națională Anticorupție.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți STATUL ROMÂN, reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE împotriva sentinței civile nr. 6357 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 8973/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge acțiunea față de pârâtul Statul Român ca fiind formulată contra unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea față de pârâta Direcția Națională Anticorupție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./23.02.2010.
Jud. fond:,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
