Pretentii civile. Speta. Decizia 901/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 901/2008
Ședința publică din 9 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul R, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.276/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsă părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar din partea recurentului reclamantul R concluzii scrise.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- reclamantul Rac hemat în judecată pârâta Direcția Județeană de Statistică S ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata contravalorii tichetelor de masă pentru anii 2001-2006 de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr. 142/1998, actualizată în raport de rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul precizează că a avut și are calitatea de personal contractual în cadrul pârâtei, situație în care potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 era îndreptățit să primească o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Reclamantul consideră că acest drept trebuie acordat tuturor salariaților deoarece toți cetățenii români sunt egali în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României. Dispozițiile art. 41, alin. 2 din Constituția României sunt în sensul că salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, etc. Se arată că dacă Legea nr. 142/1998 nu prevede obligativitatea acordării tichetelor de masă nu înseamnă că reclamantul nu are dreptul la acordarea acestora, deoarece o asemenea măsură are caracter de protecție pentru salariat în vederea asigurării securității muncii și creării unor condiții optime la locul de muncă.
Acțiunea a fost precizată în sensul că se solicită contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 2004-2006.
La termenul din 19.02.2008 reclamantul a precizat că solicită introducerea în cauză a
Pârâtul CNCD a depus întâmpinare prin acre a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Acțiunea este din nou precizată, reclamantul solicitând drepturile salariale pe perioada 8.11.2005-2006.
Pârâta Sad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât potrivit art. 14, alin. 3 din Legea nr. 500/2002 nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită, dacă nu este aprobată conform legii și nu are prevederi bugetare.
Acordarea tichetelor de masă nu a fost prevăzută în ordonanțele Guvernului care au stabilit anual, în perioada 2004-2006, drepturile de natură salarială ale salariaților din sectorul bugetar, astfel încât, prin legile bugetului de stat din această perioadă nu au fost sume cu această destinație.
Prin sentința civilă nr. 276/18.03.2008 Tribunalul Sibiua respins acțiunea precizată formulată de reclamantul R.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că legiuitorul prin prevederea cuprinsă în art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 a instituit o facultate sau posibilitate de acordare a tichetelor de masă, iar în situația în care ele s-ar acorda, acordarea lor ar fi condiționată de limita bugetului de stat și a bugetelor locale. Facultatea instituită de lege impune însă încheierea contractului de muncă la nivel de instituție, deoarece acest drept fiind supus negocierii, trebuie să parcurgă procedura negocierii. Or, la nivelul instituției pârâte nu s-a încheiat un astfel de contract colectiv de muncă.
S-a apreciat și că nu se poate reține discriminarea, atâta vreme cât acest drept este legiferat doar ca un drept eventual care se poate concretiza numai în măsura în care acesta este prevăzut în buget sau societățile comerciale au disponibilități financiare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței civile atacate și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează că reclamantul are calitatea de salariat în sectorul bugetar astfel că potrivit prevederilor legale este îndreptățit să primească alocația de hrană sub forma tichetelor de masă.
Pârâta avea obligația de a depune diligențele necesare pentru a obține sumele care să fie cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției.
Întrucât acest lucru s-a produs doar pentru anumite categorii de salariați din unele instituții s-a ajuns la o gravă discriminare și o nerespectare flagrantă a legii. Nu există nici o explicație juridică într-un stat de drept pentru existența acestei restrângeri a dreptului acordat prin Legea nr. 142/1998. Pe cale de consecință s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii, încălcându-se dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii.
Intimata Sad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fiind reiterate apărările formulate în fața primei instanțe.
Recurentul reclamant a depus la dosar și concluzii scrise.
CURTEA, analizând sentința atacată, în raport de criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1, alin. 1 din Legea nr. 142/1998 acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă reprezintă o opțiune a angajatorului, și nu o obligație astfel cum corect a reținut și prima instanță.
Simpla calitate de salariat (personal contractual) al reclamantului în cadrul unei instituții bugetare nu este de natură a duce la concluzia că este îndreptățit la primirea acestor tichete de masă.
Acesta deoarece pentru a se putea beneficia de această facilitate legală este necesar a fi întrunită și condiția prevăzută la alin. 1 din Legea nr. 142/1998, potrivit căruia: ichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Lipsa prevederii în bugetul local a unor sume cu această destinație atrage automat neacordare tichetelor de masă de către angajatorii care sunt finanțați de la acel buget local, având în vedere și prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice.
În acest sens s-a stabilit și de către ÎCCJ prin decizia nr. 14/18.02.208 pronunțată într-un recurs în interesul legii unde într-o speță asemănătoare, respectiv dreptul personalului auxiliar de specialitate din justiție și al funcționarilor publici de a beneficia de alocația de hrană sub forma tichetelor de masă, s-a prevăzut că "aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Așadar, ÎCCJ interpretând textul art. 1, alin. 1 din Legea nr. 142/1998 a decis cu forță obligatorie pentru instanțe, potrivit art.329, alin. 3 Cod procedură civilă, că acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă pentru salariații plătiți de la bugetul de stat - central sau local - este o vocație ce este dublu condiționată, de prevederea în buget a sumelor necesare și recunoașterea dreptului în cadrul contractelor colective de muncă.
Cum aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul pârâtei și nici nu sunt negociate într-un contract colectiv de muncă, în mod corect prima instanță a constatat că nu există nici o prevedere care să oblige pârâta la acordarea tichetelor de masă.
În ceea ce privește discriminarea invocată de recurent, Curtea reține că asupra constituționalității textului de lege din perspectiva art. 16, alin. 1 din Constituție s-a pronunțat Curtea Constituțională în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 297/2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a stabilit că prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998 sunt constituționale, neîncălcând dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 din Constituția României cu următoarea motivare: "Reglementarea condiționării, prin textul legal criticat, a acordării tichetelor de masă de prevederea sumelor corespunzătoare în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori se înscrie în contextul reglementării <LLNK 11998 142 10 202 1 29>art. 1 din Legea nr. 142/1998, care la alin. (1) prevede că "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". Rezultă că <LLNK 11998 142 10 202 1 29>art. 1 din Legea nr. 142/1998instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
În consecință, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate prin invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. De altfel, prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor."
Pentru considerentele menționate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, criticile aduse de recurent fiind nefondate, sentința Tribunalului Sibiu având la bază o corectă aplicare și interpretare a legii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va dispune respingerea recursului formulat ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R împotriva sentinței civile nr. 276/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./30.10.2008
17 Octombrie 2008
Judecători fond: M,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
