Pretentii civile. Speta. Decizia 913/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 913/r/ Dosar nr-
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1056 din data de 25 august 2008 pronunțată de tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1056/25.08.2008, tribunalul Covasnaa respins acțiunea reclamanților, katalin, și în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masă se prevede la art.1 că,salariații din cadrul unităților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Prin urmare, raportat la textul de lege sus invocat nu a putut reține că obligația care revine în acest sens angajatorului este imperativă, ci dimpotrivă are un caracter dispozitiv.
Mai mult decât atât, acordarea tichetelor de masă se face în limita prevederilor bugetului de stat și a celor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.
Deși reclamanții își motivează cererea pe discriminarea lor în raport de alte categorii salariale, tribunalul nu poate reține această apărare în raport de cele deja expuse, mai mult decât atât dreptul de acordare a tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu reprezintă un drept fundamental prevăzut de Constituție, ci un drept subiectiv, iar acordarea acestora este condiționată și de posibilitatea angajatorului de a suporta aceste costuri. Totodată art.16 din Constituție nu este încălcat întrucât principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce nu se poate reține în situația de față.
Prin urmare legea nu prevede în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda aceste drepturi fiind vorba de o normă dispozitivă, astfel încât pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs se invocă, în esență, că dispozițiile art. 1 din legea 142/98 a fost interpretat greșit. Instanța nu poate tolera aplicarea diferită a acestui text de lege între categorii de salariați din unitățile bugetare. Se critică faptul că judecătorul fondului a apreciat greșit că sarcina probei revine reclamanților precum și faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la înscrisurile intitulate "acord colectiv" și "contract colectiv de muncă".
Se reiterează susținerile invocate și la judecata în fond a cererii prin care se invocă un tratament discriminatoriu față de alți salariați din sectorul bugetar.
Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este întemeiat.
Motivele de recurs se fundamentează pe o interpretare a noțiunii de egalitate de tratament a tuturor salariaților din sectorul bugetar, consacrată de art. 41alin.2 din Constituție.
Astfel, se arată că în mod greșit nu a reținut instanța de fond că tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială și în baza art. 41 din Constituție trebuie acordată de drept, iar limitarea sau restrângerea acestui drept reprezintă o încălcare a principiului egalității de tratament consacrată de art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și o încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție.
Instanța, învestită cu soluționarea prezentului recurs în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu poate verifica neconstituționalitatea unui text de lege.
Ceea ce invocă, de fapt, recurenții ca motive de recurs nu reprezintă critici ce vizează interpretarea legii, ci chestiuni de constituționalitate a unui text de lege, aspecte ce nu pot fi analizate decât pe calea excepției de neconstituționalitate a textului de lege de către Curtea Constituțională.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
În speță, art. 1 Legea 142/1998 prevede acordarea tichetelor de masă dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă. În considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se pot reține restrângeri de drepturi recunoscute în condițiile Codului Muncii și nici discriminări.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale invocate de recurenți interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite".
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din Legea 142/1998, instanța de fond a adoptat un raționament logic, corect, în sensul că a reținut că din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Critica referitoare la sarcina probei este înlăturată de curte, întrucât instanța de fond nu a reținut această situație.
De asemenea, nefondată este și critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra înscrisurilor intitulate "acord colectiv" și "contract colectiv de muncă" întrucât reclamanții nu au invocat aceste înscrisuri în susținerea acțiunii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține ca legală decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1056/2008 pronunțată de tribunalul Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./29.10.08
Tehnored. 29.10.2008 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Rodica Popa, Dorina
