Pretentii civile. Speta. Decizia 915/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 915
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.579 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.35 D 3,.4,.15, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, filele 9-10.
Curtea comunică apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul depune la rândul său la doar, în copie, adresele nr.47 și nr.48/5.02.2008, filele 13-14. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată, de asemenea, că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor salariale solicitate raportat la salariul de bază mediu pe, așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar la acest termen de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică conform motivării din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, fila 15.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor de: 1917,85 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004-2005 și daune pentru neachitarea la termen a drepturilor bănești.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariata societății pârâte între anii 1977-2005 la Sucursala, iar prin decizia din 16.02.2005, raporturile de muncă au încetat; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2005, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar acte.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal iar în fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de acesta.
Pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 579 pronunțată la 18.02.2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2380 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de 2004 de Paște 2005, din care se vor reține impozitul și cotele de contribuție la asigurările sociale iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003, primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei, însă, ulterior, aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că, în mod corect, prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar-inclusiv cele depuse în recurs (filele 11-12) rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2004 și respectiv Paște 2005, contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantei însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004,850 lei - Paști 2005. Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă și, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 Cod pr.civ. va reduce suma datorată de pârât reclamantei cu acest titlu la 1649 lei brut, reprezentând 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 927 lei - C 2005, sume ce vor fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.579 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.35 D 3,.4,.15, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că dispune reducerea sumei datorate de pârâtă reclamantei la 1649 lei brut reprezentând prime C 2004 și Paște 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei primei la plata efectivă a acestora.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-06-12
3 ex.
CP/FA
Trib. P nr-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
