Pretentii civile. Speta. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 4322/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.935/
Ședința publică din 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul, împotriva sentinței civile nr.459/F din data de 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat din cadrul Baroului I cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.4/2 din 2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimata SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vederea cererea de repunere pe rol formulată de recurent la data de 10.12.2009, dispune repunerea cauzei pe rol.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentului cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul G, prin avocat solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pentru munca prestată în străinătate în perioada aprilie - iunie 2007, întrucât din probele administrate, nu rezultă că aceste drepturi bănești au fost achitate.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.459 F/22.04.2008 pronunțată în dosarul nr-/3/AS/2007, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SRL B, a dispus anularea deciziei nr. 13 din 18.08.2007 de desfacere a contractului de muncă al reclamantei.
A constatat că raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat prin demisie la data de 21.07.2007.
A obligat pârâta să achite reclamantului drepturile bănești cuvenite acestuia în țară pentru perioada ianuarie 2007- iulie 2007, precum și contravaloarea concediului de odihnă aferent timpului lucrat pentru anul 2007.
A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 1000 lei cu titlu cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a adus la cunoștința conducerii societății pârâte dorința sa de înceta raporturile de muncă cu acesta, prin demisie, la data de 6 iulie 2007. Cu toate acestea, pârâta prin decizia nr. 13/16 august 2007 a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantului, potrivit art. 61 lit.a din Codul muncii, reținându-se în sarcina acestuia refuzul de a se prezenta la punctul de lucru din.
Potrivit art. 79 al.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta prin acordul unilateral de voință al salariatului, după împlinirea unui preaviz care în cazul reclamantului este de 15 zile calendaristice, potrivit art. 79 al.4 din același act normativ. S-a reținut că la data când pârâta a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului, acesta nu mai era în funcție, contractul individual de muncă încetând prin demisie. Ca urmare, decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 13/16 august 2007 a fost anulată ca neîntemeiată și nelegală, constatându-se totodată că raporturile de muncă dintre cele două părți au încetat la data de 21.06.2007, prin demisie.
S-a mai reținut că potrivit art. 154 al.1 din Codul muncii, salariul reprezintă compensația muncii depusă de salariat în baza contractului de muncă. Pe baza înscrisurilor aflate la dosar, tribunalul a obligat pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite acestuia în țară pentru perioada ianuarie 2007- iunie 2007, iar pentru timpul efectiv lucrat în anul 2007, în condițiile art. 141 Codul muncii, pârâta a fost obligată la compensarea în bani a CO la care reclamantul avea dreptul.
Pentru perioada lucrată în străinătate, tribunalul a respins cererea de acordarea drepturilor salariale, apreciind că s-a făcut dovada de către angajator că reclamantul a primit sumele de bani cuvenite.
În baza art. 274 Cod pr.civilă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs reclamantul
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că în mod greșit instanța de judecată a apreciat că drepturile salariale datorate pentru munca în străinătate au fost achitate.
În perioada ianuarie - iulie 2007 cât a fost salariat al SC SRL, intimata pârâtă trebuia să-i achite drepturile salariale atât în țară cât și pentru munca prestată în străinătate, respectiv, pentru lunile aprilie-iunie 2007. Se susține că actele depuse la dosarul cauzei nu fac dovada plății acestor drepturi salariale, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate prin obligarea intimatei și la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca în străinătate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. Cod pr.civilă.
Intimata SC SRL a depus întâmpinare la dosar, prin care solicită respingerea recursului ca vădit netemeinic, nelegal și nemotivat.
Se invocă nulitatea recursului în condițiile dispozițiilor art. 3021, art.303 și art. 306 Cod pr.civilă.
Potrivit prevederilor art. 306 coroborate cu cele ale art. 303 Cod pr.civilă, recursul trebuie motivat în fapt și drept, în termenul de promovare a recursului, iar potrivit dispozițiilor art. 3021Cod pr.civilă, sub pedeapsa nulității cererii de recurs trebuie să cuprindă unele mențiuni obligatorii ori recurentul se limitează a-și preciza numai propriul nume, ignorând celelalte mențiuni obligatorii, prevăzute de art. 3021Cod pr.civilă, neprecizând motivele de fapt și de drept, pe care își sprijină cererea de schimbare în parte a sentinței de recurs.
Pe fondul cauzei, se menționează că instanța de fond a reținut corect că societatea a achitat recurentului, în intervalul aprilie - iunie 2007 sumele precizate la termenul din 08.04.2008, respectiv echivalentul a 300 USD/lună și i-au fost asigurate cu titlu gratuit, masa, vizele și controalele medicale.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri, respectiv ordine de plată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază ca fondat recursul formulat pentru considerentele ce urmează:
Curtea nu va putea reține motivele de nulitate ale recursului invocate de către intimata SC SRL.
În ceea ce privește motivul de nulitate prevăzut de art. 3021al.1 lit.a, Curtea reține că datele de identificare la care face referire textul susmenționat se regăsesc în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, iar pe de altă parte intimata nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată. Curtea are în vedere totodată, și decizia nr. 176/24 martie 2005 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3021al.1 lit.a Cod pr.civilă.
În ceea ce privește motivul de nulitate prevăzut de art. 3021al.1 lit.c vizând motivele de nelegalitate ale hotărârii, Curtea făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 al.3 Cod pr.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct.-7 Cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că potrivit actului adițional la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 9944/03.05.2006, angajatorul în speță SC SRL era obligat către recurent la plata unei indemnizații de delegare în cuantum de 50 USD/zi, pe perioada delegării în, pe lângă alte drepturi, respectiv plata cheltuielilor de transport și de cazare, salariul lunar de încadrare prevăzut în contractul individual de muncă, plata contravalorii examenelor medicale, vize, permise de muncă, etc.
Din înscrisurile depuse la dosar de către intimată rezultă că aceasta a achitat doar parțial drepturile salariale cuvenite recurentului, cu titlu de indemnizație diurnă, astfel cum rezultă și din încheierea din 08.04.2008 și din notele de ședință depuse de către intimată la dosar, prin care aceasta nu contestă obligația de plată a diferenței din drepturile salariale aferente intervalului aprilie-iunie 2007.
Instanța de fond a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale pentru perioada lucrată în străinătate, menționând doar că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste drepturi au fost achitate, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
În recurs intimata SC SRL nu a depus dovezi care să ateste plata integrală a drepturilor salarialele cuvenite acestuia în străinătate, aceleași dovezi fiind depuse și la tribunal, din care rezultă doar achitarea sumei de 915,03 USD.
Având în vedere dispozițiile art. 40 al.2 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, Curtea, în baza art. 312 al.1 și 3 Cod pr.civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul c ă va obliga intimata la plata drepturilor salariale cuvenite recurentului în străinătate, pentru perioada aprilie 2007 (parțial)- iunie 2007, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul,împotriva sentinței civile nr.459/F din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului și drepturile bănești cuvenite acestuia în străinătate pentru perioada aprilie 2007 (parțial) - iunie 2007.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex. 13.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
