Pretentii civile. Speta. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.96
Ședința public din 25.01.2010
PREȘEDINTE: Alina Savin
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR și CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr.1486/19.10.2009 pronunțat de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații- reclamanți, și intimatul-pârât TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect drepturi bnești.
La apelul nominal fcut în ședința public au lipsit prțile.
Procedura complet.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, dup care:
Având în vedere c s-a solicitat judecarea cauzei în lips, instanța constat cauza în stare de judecat și rmâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de faț.
Examinând actele și lucrrile dosarului constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.1486/19.10.2009 pronunțat de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.11.2000 - 09.11.2004, și respinse pretențiile aferente acestei perioade ca fiind prescrise.
A fost admis în parte acțiunea formulat de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI.
Au fost obligați pârâții ctre reclamante la calcularea și plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 și pân la modificarea reglementrilor legislative, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculat de la data scadenței lunare a fiecrui spor neacordat și pân la data executrii efective a prezentei hotrâri, având în vedere perioada lucrat de fiecare reclamant.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Galațis efectueze mențiunile corespunztoare în carnetul de munc al reclamanților.
Pentru a pronunța hotrârea judectoreasc, prima instanț a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea formulat și înregistrat inițial sub nr. 1377/10.11.2008 pe rolul Curții de APEL GALAȚI, reclamantele, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertților, la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihic în procent de 50% din indemnizația brut lunar de încadrare, pentru perioada 01.11.2000 - 01.04.2004 precum și începând cu 01.02.2007 și în continuare, cu aplicarea reactualizrilor în funcție de rata inflației.
De asemenea au solicitat ca pârâtul Tribunalul Galațis fie obligat s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de munc ale reclamanților.
Motivându-și în fapt acțiunea au artat c potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar.
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, abrogare ce a fost înlturat prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar, prin faptul c acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din
Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referinț care
rezid din condițiile în care judectorii și personalul auxiliar, își desfșoar activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihic și care nu s-au schimbat, ci dimpotriv s-au acutizat.
Prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanțe, doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000, s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezult din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevzut decât posibilitatea modificrii și completrii legii, prin ordonanța emis în temeiul legii, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Reclamantele au mai invocat și Decizia nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de APEL GALAȚIa invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, având în vedere disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958 precum și disp. art. 283 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 53/2003.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondat, motivat de faptul c art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, aprobat prin Legea nr. 334/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.11.2000 - 01.04.2004, având în vedere disp. art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și a disp. art. 283 alin.1 lit. "c" din Legea nr. 53/2003.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondat.
A susținut, c succesiunea în timp a actelor normative, la care au fcut referire reclamanții prin acțiunea dedus judecții, impune concluzia c sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic prevzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, și-a produs efectele pân la data de 1 octombrie 2000, când urmare abrogrii exprese prin OG nr. 83/2000, acest drept a încetat s mai existe, nemaiputând s fie pretins și nici acordat.
De asemenea, a mai precizat c actele normative la care au fcut referire reclamanții, reglementeaz salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar și nu exist nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Prin sentința civil 129F/20 mai 2009 pronunțat de Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a fost declinat competența soluționrii cauzei în favoarea Tribunalului Galați cu respectarea deciziei 104/20.01.2009 a Curții Constituționale care a stabilit c dispozițiile articolelor I și II din OUG 75/2008, sunt neconstituționale.
Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrat sub numrul -.
În acest ciclu procesual nu au fost administrate noi probe.
Potrivit disp. art. 137.pr.civil, instanța a analizat mai întâi excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Conform art.1 si art.3 din DL.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dac nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.
De asemenea, potrivit disp. art. 283 al.1 lit. "c" din Codul muncii, cererile în vedere soluționrii unui conflict de munc pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munc const în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despgubiri ctre salariat"
Faț de data promovrii acțiunii, respectiv 10.11.2008, instanța reține c pretențiile reclamantelor aferente perioadei 01.11.2000 - 09.11.2004, sunt prescrise, urmând a fi respinse în acest sens.
Cu privire la captul de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50%, începând cu data 01.02.2007, instanța apreciaz pretenția reclamantelor ca întemeiat, atât prin prisma Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 martie 2008, în soluționarea recursului în interesul legii (care este obligatorie pentru instanț, în temeiul art.329 alin.3 Cod procedur civil), cât și mai ales prin prisma Hotrârii din 6 decembrie 2007 Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza "Beian contra României".
Instanța reține c, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, personalul auxiliar beneficia de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic.
Într-adevr, activitatea judiciar desfșurat de reclamante este caracterizat în mod constant de riscuri profesionale sporite la adresa persoanei reclamantelor, a familiilor acestora și a bunurilor lor, precum și de o suprasolicitare neuropsihic evident, inclusiv datorit volumului foarte mare de activitate și a specificului activitții (reprezentat de caracterul litigios al acesteia, care este marcat de situațiile puternic conflictuale dintre interesele evident divergente ale justițiabililor, instrumentate prin proceduri bazate pe contradictorialitate, toate acestea generând încordare psihic și condiții de stres). Activitatea judiciar vizeaz tranșarea unor conflicte judiciare cu implicații deosebite, cum ar fi conflictele sociale extinse și foarte tensionate inerente conflictelor de munc (concedieri colective, greve etc.), cauzele penale cu fapte de periculozitate mrit și consecințe deosebite, litigiile patrimoniale cu valori ridicate și multe altele
Este de notorietate faptul c nu au intervenit schimbri, sub acest aspect, în condițiile de munc ale reclamanților, nici dup adoptarea nr.OG83/2000 și pân în prezent, aceștia rmânând expuși acelorași riscuri profesionale și suprasolicitrii neuropsihice. Dimpotriv, aceste condiții s-au acutizat, pe fondul creșterii volumului de activitate și al complexitții reglementrilor și al relațiilor sociale supuse controlului judiciar.
Din aceste considerente, eliminarea, prin prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, a sporului salarial pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, nu produce efecte, fiind contrar, în primul rând, dispozițiilor art.41 alin.2 și art.16 alin.1 raportat la art.15 alin.1 și art.53 din Constituție, coroborat cu prevederile art.11 și art.20 din Constituție raportate la cele ale Protocolului nr.12 la Convenția european pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale. Aceasta, deoarece sunt înclcate drepturile constituționale ale reclamanților privind securitatea și sntatea în munc, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare, deoarece acest spor salarial a fost menținut pentru toate celelalte categorii profesionale expuse riscurilor profesionale și suprasolicitrii psihice (de exemplu, prin art.8 lit.b din nr.HG281/1993, art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997, art. 13 alin. 1 lit. b și lit. c din nr.OUG 115/2004, art. 51 alin. 5 din Legea nr. 334/2002, art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 435/2006, art.21 alin.1 și art.23 din nr.OG38/2003, art.21 alin.1 și art.23 din nr.OG64/2006 etc.). Or, este de neconceput ca, de pild, activitți, precum cele premergtoare sau ulterioare desfșurrii proceselor (activitți accesorii activitții judiciare principale), desfșurate de funcționarii publici cu statut special din cadrul poliției și penitenciarelor, s fie remunerate cu sporul de risc și suprasolicitare psihic, iar activitatea juridic principal, cea mai expus riscurilor și suprasolicitrii, s fie exclus de la beneficiul acestei remunerri.
Ca atare, prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 nu au produs efecte, fiind contrare și dispozițiilor art.7 și art.23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului (care garanteaz dreptul tuturor la protecție egal a legii împotriva oricrei discriminri și dreptul la o remunerație echitabil și satisfctoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garanteaz dreptul la condiții de munc juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fr nicio distincție); art.14 din Convenția european privind aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la aceast Convenție (care interzic discriminrile); art.4 din Carta social european revizuit (ratificat prin Legea nr.74/1999) care garanteaz dreptul la o salarizare echitabil; art.5, art.6, art.39 alin.1 lit.a și lit.f, art.40 alin.2 lit.c, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (lege organic, potrivit art.73 alin.3 lit.p din Constituție, lege care garanteaz plata integral a drepturilor de natur salarial, fr discriminri, restrângeri sau limitri); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garanteaz aplicarea principiului nediscriminrii și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la munc și care nu poate face obiectul unor limitri discriminatorii).
De asemenea, prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 nu au produs efecte, deoarece sunt contrare și dispozițiilor art.73 alin.3 lit.l, art.1 alin.3 și alin.5, art.115 alin.1 și alin.2 din Constituție, art.4 alin.1 și alin.2 și art.56 alin.2 din Legea nr.24/2000. Astfel, salarizarea și drepturile personalului din organele autoritții judectorești sunt parte integrant a domeniului rezervat legii organice (conform art.73 alin.3 lit.l din Constituție), deoarece vizeaz elemente ale organizrii și funcționrii instanțelor judectorești și a unitților de parchet, fapt confirmat și de dispozițiile art.1, art.98, art.149-150 din Legea nr.92/1992, art.1, art.73-74 din Legea nr.303/2004, art.133-134 și art.135 din Legea nr.304/2004.
Îns, în domeniile rezervate legii organice, este inadmisibil emiterea unor ordonanțe de Guvern, deci prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 nu puteau produce efecte extinctive cu privire la drepturile reclamanților.
Este adevrat c G nr.83/2000 a fost aprobat prin Legea nr.334/2001, care îns reprezint o lege ordinar, deci nici acest din urm act normativ nu este s produc efecte juridice extinctive asupra dreptului la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, contrar dispozițiilor art.73 alin.3 lit.l raportat la art.1 alin.3 și alin.5 din Constituție.
Prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 nu au produs efecte, deoarece sunt contrare și dispozițiilor art.1 alin.5, art.115 alin.2 din Constituție raportate la cele ale art.56-59 și art.62-63 din Legea nr.24/2000. Aceasta, deoarece prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat s aduc numai modificri și completri la Legea nr.50/1996, iar nu s opereze abrogri în textul acestei legi. Ori de câte ori Guvernul este abilitat s opereze abrogri în cuprinsul unor acte normative, aceast abilitare este expres (exemplul cel mai elocvent fiind chiar dispozițiile pct. 3 ale aceluiași art.1 lit. Q din Legea nr. 125/2000). Îns, potrivit art.56 din Legea nr. 24/2000, modificarea, completarea și derogarea sunt evenimente legislative distincte și inconfundabile (definite distinct și de art.57-59 și art.62-63 din Legea nr.24/2000), iar evenimentul legislativ al abrogrii poate fi dispus doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect evenimentul respectiv. Ori, art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000 nu permitea adoptarea normei de abrogare cuprinse în art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, iar acest din urm act normativ nu era de același nivel ca și Legea nr.50/1996 (nici Legea nr.334/2001, de aprobare a acestei ordonanțe, nu se ridic la nivelul legii organice).
Pe de alt parte, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002, deoarece aceste din urm prevederi dispun numai abrogarea art.1 indice 1, respectiv numai exclusiv a dispozițiilor referitoare doar la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat", din Legea nr.50/1996, precum și abrogarea oricror alte dispoziții contrare. Îns, art.47 din Legea nr.50/1996 nu este cuprins în capitolul I secțiunea 1 legii, având ca obiect "salarizarea și ale drepturi ale magistraților", ci la un alt capitol (capitolul V "Dispoziții comune"), deci nu face obiect al abrogrii. De asemenea, art.47 din Legea nr.50/1996 nu este contrar dispozițiilor nr.OUG177/2002, deoarece aceast ordonanț permite, prin art.34, beneficiul unor alte drepturi complementare, cum este și dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, deci nici sub acest aspect nu a intervenit abrogarea.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art.41 lit.f din nr.OUG27/2006, deoarece și acest act normativ, prin art.32, permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate nici prin art.30 lit.a din nr.OG8/2007, întrucât o asemenea abrogare nu poate produce efecte, contrar prevederilor art.73 alin.3 lit.l, art.1 alin.3 și alin.5, art.115 alin.1 și alin.2 din Constituție, art.4 alin.1 și alin.2, art.36 alin.2 din Legea nr.24/2000, deoarece, în domeniile rezervate legii organice, este inadmisibil emiterea unor ordonanțe de Guvern.
Acordarea drepturilor bnești solicitate nu se confund cu o adugare la lege, ci reprezint o aplicare a prevederilor art. 165, art. 161 alin. 4, art. 164 alin.1, art. 166, art. 269 alin. 1 raportat la art. 1 și la art. 295 din Codul muncii, care garanteaz dreptul la despgubire.
În consecinț, ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind înclcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.2 pct.1 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocuprii forței de munc și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, ale art.14 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale și ale Protocolului nr.12 la aceast convenție, instanța a apreciat ca întemeiat cererea reclamantelor privind plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50% din salariul de baz brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 și pân la modificarea reglementrilor legislative, actualizate cu indicele de inflație la data plții, admițând în parte acțiunea, în speț fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Codul civil, precum și ale art.269 alin. 1, art. 165, art. 161 alin. 4, art. 164 alin.1, art. 166 raportat la art. 1 și la art. 295, art.292 din Codul muncii și la art. 110 alin. 2 și 3 Cod proc. civ.
În temeiul dispozițiilor DL 92/1976, s-a dispus ca drepturile s fie consemnate în carnetele de munc ale reclamantelor.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertților.
Recurenta-pârât Curtea de APEL GALAȚIa criticat hotrârea primei instanțe ca fiind dat cu înclcarea legii, pentru urmtoarele motive:
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 care prevedeau sporul de 50% din salariul de baz brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihic pentru personalul auxiliar de specialitate au fost abrogate prin art.30 din OG nr.8/2007 intrat în vigoare din luna februarie 2007, astfel c un asemenea spor nu mai subzist.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul celor artate.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct. 9.pr.civil.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertților a criticat hotrârea primei instanțe ca fiind nelegal, pentru urmtoarele considerente:
A invocat abrogarea prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996 care au prevzut sporul de 50% din salariul de baz brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihic prev.de art.42 din OG nr.83/2000.
Din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești, respectiv OG nr.8/2007, pretențiile ulterioare acestei date fiind nefondate.
Abrogarea intervenit prin OG nr.8/2007 nu este neconstituțional iar decizia în recursul în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut în vedere doar OG nr.83/2000.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii cererii de chemare în judecat ca nefondat pentru perioada ulterioar datei de 1.02.2007.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civil, Legea nr.24/2000.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauz.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civil, curtea le apreciaz ca fiind nefondate pentru urmtoarele considerente:
Intimații- reclamanți fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate desfșurându-și activitatea în cadrul Judectoriei L, județul
În legtur cu drepturile salariale solicitate, curtea reține c la data de 10 martie 2008 s-a pronunțat decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitar a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, s-a constatat c judectorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar respectiv salariul de baz brut lunar și dup intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobat prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr.civil.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotrârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil s asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridic și incertitudinea.
În consecinț, faț de faptul c s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovrii recursului în interesul legii asupra interpretrii art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o alt soluție și nu poate emite o alt interpretare contrar deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțional a statuat c, în temeiul art. 329 din Codul d e procedur civil, scopul reglementrii recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitar a legii pe întreg cuprinsul țrii. Pentru realizarea acestui scop Curtea Suprem de Justiție se pronunț asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judectorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dat de instanța suprem acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arat într-o hotrâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic exist, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciar [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicri diferite ale legii în practica instanțelor de judecat. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridic a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitar a legii în practica tuturor instanțelor de judecat, a fost creat de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța suprem contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitar a acestora pe întreg teritoriul țrii, fapt de natur s concretizeze un alt principiu fundamental, prevzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetțenii sunt egali în fața legii și a autoritților publice, fr privilegii și fr discriminri."
Referitor la aprarea formulat de ctre recurenți cu privire la faptul c ulterior, Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.8/2007, curtea nu o reține ca întemeiat.
Astfel, se observ c decizia nr.21/10.03.2008 a fost pronunțat de ctre Înalta Curte de Casație și Justiție dup data intrrii în vigoare a OG nr.8/2007, deci, la data pronunțrii deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe iar instanța superioar a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%.
Situația învederat de ctre pârâte ar fi putut fi luat în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogat Legea nr.50/1996 dup pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii.Odat interpretat actul normativ de ctre instanța superioar, nici o alt instanț nu poate da o interpretare diferit, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțrii întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
Aceast interpretare rezult chiar din considerentele deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite, care a statuat c " rezult fr echivoc faptul c au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, astfel c acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune c nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a artat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost depșite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel înclcate dispozițiile art.107 al.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptrii ordonanței [ art.108 al.(3), în form republicat în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezid incontestabil în faptul c drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadreaz în ipotezele la care se refer textele de lege.
De altfel, așa cum rezult chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotrâri judectorești definitive și irevocabile, unui numr însemnat de persoane- magistrați și personal auxiliar de specialitate- le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic.
Or, în ipoteza adoptrii unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii care, potrivit dispozițiilor art.329 din Codul d e procedur civil, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadreaz în ipoteza dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificri pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activitții desfșurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare" avem în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant c exist discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitim, obiectiv și rezonabil ( Curtea European a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României.
A accepta teza propus de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordrii acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiaz de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihic și, pe de alt parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate crora, deși desfșoar aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident c interpretarea diferențiat a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constat existența unei justificri legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natur s reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 al.(1) din Constituție, republicat, ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicat, și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția european a drepturilor omului.
Chiar și prin decizia nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale se arat c "- apare evident faptul c decizia pronunțat de Curtea Constituțional în soluționarea conflictului juridic de natur constituțional nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art.329 pr.civil- nefiind competent s cenzureze legalitatea unor hotrâri judectorești sau s constate c acestea sunt lipsite de efecte juridice". Mai arat Curtea Constituțional c " - efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmeaz ase înfptui în viitor de ctre autoritțile publice implicate în conflictul juridic de natur constituțional".
În consecinț, pentru toate considerentele artate mai sus și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civil, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertților, împotriva sentinței civile nr.1486/19.10.2009 pronunțat de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI, cu sediul în- și Ministerul Justiției și Libertților, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1486/19.10.2009 pronunțat de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 25 Ianuarie 2010.
Pt.Președinte Judector Judector
- - aflat în deleg. - - - -
Cf.art.261 pct.2 pr.civ.
Președinte Curtea de Apel
Grefier
- -
Red./15.02.2010
Dact./6 ex/23.02.2010
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
