Pretentii civile. Speta. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 97/2008
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta - SIND - împotriva sentinței civile nr.1080/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă și av pentru reclamanta intimată lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea mandatarului reclamantei intimate întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu reprezentantul pârâtului recurent. Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar concluzii scrise și copia adresei nr. 8695/29.11.2007 trimisă de către pârâta recurentă.
Avocatul reclamantei intimate invocă excepția tardivității recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține că recursul a fost trimis prin poștă și față de data expedierii acestuia consideră recursul depus în termen.
Instanța, față de excepția invocată, verificând, constată ca fiind în termen recursul pârâtului.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate și rejudecând pe fond cauza, respingerea acțiunii.
Avocatul reclamantei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba în dosarul nr-, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta - SIND - solicitând:
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în procent de 25 % aferent salariului de bază pe perioada 06.06.2004 - 08.02.2007;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că pe parcursul derulări contractului de muncă la societatea pârâtă a primit ca drepturi bănești, doar salariul de bază și sporul de noapte, nu și sporul de vechime la care era îndreptățită conform dispozițiilor art. 40 alin. 3 lit. d din CCM la nivel național pe anul 2003, 2005 - 2006.
A precizat că pârâta era obligată să-i acorde sporul de vechime în procent de 25 % atâta timp cât nu a fost inclus în salariul de bază, iar în măsura în care înțelegea să-l includă în salariul de bază, trebuia să delimiteze expres salariul de bază inițial de sporul de vechime, astfel încât să poată fi determinat cuantumul sporului inclus.
În drept a invocat disp. art. 38,155, 269 din Codul muncii, art. 40 alin. 3 din CCM pe anii 2003 - 2005.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantului susținând că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază în conformitate cu prevederile art. 40 și 84 din CCM. Acest fapt, deși nu a fost specificat expres în contractul individual de muncă, rezultă din cuantumul salariului care este mai mare cu 32 % față de ceea ce era obligat prin lege.
Prin sentința civilă nr.1080 din 17.10.2007 pronunțată în cauză de Tribunalul Albas -a admis acțiunea și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în procent de 25 % aferent salariului de bază pe perioada 06.06.2004- 31.12.2006 și diferența de 20% pentru perioada 01.01.2007- 08.02.2007, precum și la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în contractul de muncă încheiat de părți la data angajării reclamantei s-a stabilit salariul lunar de 3.400.000 lei, iar la capitolul sporuri s-a precizat expres că nu are nici un fel de spor.
În privința obligativității acordării sporului de vechime pe perioada precizată de reclamantă, s-a reținut că potrivit prev. art. 40 alin. 3 lit. d din CCM la nivel național pe anii 2003 - 2006, trebuia să se regăsească în salariul brut, însă din actele depuse de pârâtă la dosar nu rezultă îndeplinirea acestei cerințe.
Ca atare, având în vedere disp. art. 39-40, 57 și 154-155 din Legea 53/2003, tribunalul, a reținut că întemeiată acțiunea promovată în cauză de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - SIND -, solicitând în principal, modificarea ei în întregime, în sensul respingerii acțiunii reclamantei; în subsidiar modificarea în parte, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă în procent de 5% pentru perioada 06.06.2004-26.03.2007.
În expunerea de motive recurenta a arătat că în mod eronat prima instanță a constata lipsită de eficiență juridică excluderea sporurilor de la punctul J din deoarece s-a demonstrat în mod evident că atât prin M la nivel de unitate cât și prin răspunsul A, sporul de vechime este inclus în salariu de bază.
De asemenea, se arată că instanța a aplicat în mod arbitrar, prev. art. 40 alin.3 din CCM la nivel național pe anii 2003-2006, deoarece legiuitorul a lăsat la aprecierea părților cuantumul procentual al acestui spor, stabilind doar limita minimă și maximă a cestui spor, așa încât fără nici o susținere legală s-a stabilit obligația pârâtei de a plăti procentul maxim de 25%. Din acest motiv și A în procesul verbal de control nr.-/20.02.2007 lasă la aprecierea părților stabilirea tranșelor de vechime de care beneficiază salariații începând cu 01.01.2007 conform M-art.41.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamanta a solicitat respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susținând în esență că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Sub un prim aspect intimata invocă prevede. Art.38 din Lege nr.- potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. În al doilea rând, intimata susține că, în mod normal, în măsura în care unitatea înțelegea să includă sporul de vechime în salariul de bază, trebuia să delimiteze expres salariul de bază inițial cu precizarea sporului ce se integrează în acesta, astfel încât să aibă posibilitatea să determine cuantumul sporului inclus.
De altfel, prevederile art. 155 din Legea 53/2003 nici nu conferă posibilitatea includerii sporului de vechime în salariul de bază ci numai în salariul care cuprinde salariu de bază, indemnizațiile sporurilor, precum și alte adaosuri.
Sub ultim aspect a invocat și practica judiciară a Curții de Apel pronunțată într-o cauză similară, în dosarul nr-
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 3041cod pr. civilă și din oficiu, în limitele prev. de art. 306 al.2 cod pr. civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Sporul pentru vechime în muncă este prevăzut printre sporurile minime ce se acordă, în CCM la nivel național pe anul 2003 și CCM pe ramură industriei și geologiei.
Într-adevăr, în art. 40 din CCM nr.1116 din 30 ianuarie 2003 la nivel național pe anul 2003 s-a prevăzut ca în perioada următoare părțile să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază însă acest acord poate produce efecte doar după materializarea lui, respectiv concretizarea în conținutul unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură sau unitate în urma negocierii.
În speță, negocierea cu reprezentantul salariaților privind includerea sporului de vechime în salariul de bază nu a fost dovedită, probă ce cădea în sarcina angajatorului conform disp. art. 287 din Codul muncii.
Raportat la aceste dispoziții, simpla afirmație a recurentei privind existența unei negocieri în acest sens, cu trimiteri la alte dispoziții din Codul muncii vizând drepturile recunoscute salariaților, precum și la adresa A nr.1747/2007-26 care se referă la susținerile angajatorului în acest sens, este lipsită de relevanță juridică.
Ca atare, în mod justificat prim instanță, a dat eficientă înscrierilor din contractul individual de muncă al reclamantei, în care se menționează un salariului lunar de 3.400.000 lei lunar, fără alte sporuri.
Și sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs recursul se vizează a fi nefondat, deoarece cuantumul acestui spor nu a fost stabilit arbitrar de instanță ci s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art.40 din M la nivel de unitate. Acest articol, obligatoriu pentru părții, stabilește criteriu de determinare a acestui spor în funcție de vechime, la o vechime de peste 20 de ani procentul fiind de maxim 25%, ori tocmai acest criteriu a fost folosit de prima instanță și atâta vreme cât intimata are probat o vechime de peste 20 ani, în mod justificat i s-a acordat 25%; negocierea altui cuantum nefiind dovedită de angajator.
Față de cele ce preced, constatând că sentința atacată face o aplicare și interpretare corectă a legii, Curtea în baza art. 312 (1) cod procedură civilă cu aplicarea art.81 din legea nr.168/1999, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În baza art. 274 cod pr. civilă, recurenta aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatei, cheltuieli de judecată ocazionate în recurs în sumă de 200 lei ( RON) dovedite cu chitanța depusă la fila14.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SIND - împotriva sentinței civile nr.1080/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă recurenta - - să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red,
Tehnored. 26 Februarie 2008
Jud. fond.;
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Ana Doriani