Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 08.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1035/
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 651/A/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, pentru rectificare CF.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise, la data de 10.11.2009, prin registratura instanței.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 651/A/10.07.2009,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.120/16.02.2009 pronunțată de Judecătoria Deta, în rejudecare, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, și.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va da în contradictoriu cu pârâții, instanța să constate calitatea sa de proprietar cu titlu de edificare asupra cotei de 5/6 părți din edificatele evidențiate în CF 1621; a mai solicitat ca instanța să dispună rectificarea cărții funciare sus-menționate în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și asupra cotei de 5/6 din construcțiile aici evidențiate și înscrierea dreptului recunoscut în favoarea reclamantei.
În motivare a invocat că situația imobilului înscris în CF se prezintă astfel: reclamanta este proprietară asupra imobilului- teren în cotă de 5/16 părți sub A -I-1 moștenire cu nr. 122/1991; pârâta este proprietară asupra cotei de 11/16 părți din imobil- construcție sub A-I-1 partaj bunuri comune cu numărul 3349/2004; pârâții fostă și sunt coproprietari asupra imobilului construcție în cotă de 5/16 părți sub A-I-1 edificare cu nr. 4835/2006; pârâții și sunt coproprietari asupra imobilului teren în cotă de 11/16 părți sub A-I-1, cumpărare cu nr. 795/1960.
A mai invocat că înscrierea sub, 12 dreptului de proprietate al pârâților și în cotă de 11/16 părți asupra imobilului casă și teren nu corespunde realității, casa cu nr.140 fiind evidențiată în cartea funciară ulterior înscrierii aici a contractului de întreținere încheiat în favoarea pârâților și.
Cum aceștia au fost înscriși ca proprietari și asupra cotei sale de drept asupra construcției, se impune rectificarea cărții funciare în sensul celor solicitate.
Cererea a fost precizată, reclamanta solicitând înscrierea în CF 1621 a dreptului său de proprietate și constatarea nulității actului prin care s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților și.
Prin sentința civilă nr. 120/16.02.2009, Judecătoria Detaa respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța avut în vedere că prin acțiune civilă înregistrată sub nr. 102/26.01.2004, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții (actualmente ), și au solicitat instanței să dispună rectificarea cărții funciare nr. 1621 cu nr. top 64/b și rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat cu pârâții și la data de 19 martie 1992 pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.
Această acțiune a fost soluționată prin sentința civilă nr. 227/13.04.2004, instanța dispunând rectificarea cărții funciare nr. 1621, nr. top 64/b, în sensul că imobilul reprezentând construcții este proprietatea în cotă de 1/1 parte a pârâților și cu titlu de edificare bun comun în timp ce pârâta rămâne proprietară numai asupra cotei de 5/16 teren.
S-a dispus totodată și întabularea dreptului de proprietate al pârâților și în calitate de proprietari asupra construcțiilor din cartea funciară mai sus menționată în cotă de 1/1 parte.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut în baza probelor administrate că numai pârâții și au edificat construcția, pârâta neavând nicio contribuție.
De asemenea, s-a reținut în acea hotărâre că pârâta nu a contestat aceste aspecte.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel criticând hotărârea sus menționată tocmai sub aspectul că nu ar fi adevărat că nu a contribuit la edificarea casei cu cota de 5/16 teren și că ei i-ar reveni această cotă de proprietate; cererea a fost respinsă prin decizia civilă nr. 2074/29.09.2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 4677/C/2004, reținându-se că nu a avut nicio contribuție la construcție.
În continuare, a atacat această hotărâre cu recurs, care a fost respins ca nefondat de ÎCCJ prin decizia nr. 5398/17.06.2005, pronunțată în dosarul cu nr. 24308/2004, reținându-se de asemenea că aceasta nu a avut nicio contribuție la construcție.
Așadar, prin hotărârile sus menționate s-a statuat în mod irevocabil că nu a avut vreo contribuție la construirea imobilului constând în casa ce este înscrisă în CF nr. 1621.
Prin cererea dedusă judecății în prezentul dosar solicită a i se constata un drept de proprietate asupra cotei de 5/16 părți cu titlu de drept edificare asupra aceluiași imobil cu consecința rectificării cărții funciare în acest sens.
Această cerere are același obiect, aceleași părți și aceeași cauză cu cererea precedentă din dosarul nr-.
Faptul că în acea cauză cu ocazia soluționării fondului nu s-a apărat și nu a făcu probe în sensul dovedirii dreptului său de proprietate pentru cota de 5/16 părți din imobil, nu-i dă dreptul să promoveze în prezent o nouă acțiune cu același obiect, fiind stabilit cu putere de lucru judecat că nu a avut vreo contribuție la edificare.
În consecință, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 166. art. 1201.civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat și a respins acțiunea precizată.
Respingând apelul reclamantei, tribunalul a avut în vedere că prin sentinta civila 227/23.04.2004 a Judecatoriei Detaa fost admisa actiunea formulata de reclamantii si în contradictoriu cu paratii, si, dispunandu-se rectificarea CF 1621, nr.64/b, in sensul ca imobilul reprezentand constructii este proprietatea în cota de 1/1 a aparatilor si cu titlu de edificare - bun comun -, părata ramanand proprietar numai asupra cotei de 5/16 teren. Pentru a hotarî astfel, Judecatoria Detaa retinut că reclamantii si au transmis paratilor si ( actuala ), în schimbul intretinerii ce urma a le fi prestata de acestia, dreptul de proprietate asupra cotei de 11/16 din terenul înscris in CF 1621. S-a mai retinut că în anul 1993 paratii si au edificat o constructie pe terenul anterior mentionat, în baza autorizatiei de construire nr.662/1992 si că, întrucat si parata este proprietar asupra cotei de 5/11 din teren, la intabularea dreptului de proprietate asupra constructiei a fost trecuta si aceasta în calitate de proprietar proportional cu cota parte din teren. Cu toate acestea, obiectul contractului de intretinere a constat numai din cota de 11/16 teren, iar constructia a fost edificată numai de paratii si, parata neavând nicio contributie, aspect necontestat de aceasta din urma. Apelurile declarate de si s (fosta ) impotriva sentintei civile 227/2004 a Judecatoriei Deta au fost respinse ca nefondate prin decizia 24 /2003 a Curtii de Apel T, iar mai apoi au fost respinse ca nefondate si recursurile declarate de aceleasi persoane împotriva deciziei din apel, prin decizia 3598/2005 a ICCJ. Instanta de recurs a retinut, în motivarea deciziei 5398/2004, că prin contractul de intretinere reclamantii si au transferat paratilor si proprietatea asupra cotei de 11/16 din terenul înscris în CF 1621, în schimbul intretinerii, iar pe terenul astfel dobandit, paratii si au edificat o constructie în baza autorizatiei de construire 662/1992; parata este proprietar asupra cotei de 5/11 teren, iar la intabularea dreptului de proprietate asupra constructiei a fost intabulata si aceasta în calitate de proprietar, proportional cu cota parte din teren. Astfel, constructia a fost edificata doar de paratii si, parata neavând nicio contributie la constructie, sustinerea din recurs conform careia si nu ar fi proprietari în cota de 1/1 asupra constructiilor edificate fiind neintemeiata, a mai aratat ICCJ in motivarea deciziei din recurs.
de continutul acestor hotarari judecatoresti, Tribunalul a apreciat că prima instanta a respins in mod corect pentru autoritate de lucru judecat actiunea prin care reclamanta a solicitat in contradictoriu cu, si a se constata dreptul de proprietate al reclamantei, cu titlu de edificare, asupra cotei de 5/16 din imobilul înscris în CF 1621 si se dispune rectificarea cartii funciare si intabularea reclamantei asupra acestei cote.
In speta exista tripla identitate de obiect si cauza cerută de art.1201 civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat de procesul anterior, solutionat in mod irevocabil, în care s-a statuat cu putere de lucru judecat ca doar si (actuala ) au edificat în întregime imobilul inscris in CF 1621, fara vreo contributie din partea actuale apelante-reclamante.
Astfel, atat în dosarul de cât si în dosarul anterior au figurat aceleasi parti, chiar daca nu in aceeasi calitate; dupa cum rezulta din lecturarea considerentelor hotararilor anterior mentionate si în dosarul precedent actuala reclamanta, solicitat a-i fi recunoscut dreptul de proprietate asupra cotei de 5/16 din constructiile intabulate in CF 1621, cu titlu de edificare, fapt ce îndreptateste concluzia identitatii de obiect si cauza intre cele doua dosare.Nimic nu o împiedica pe aceasta sa valorifice in dovedirea dreptului sau de proprietate prin edificare asupra constructiei în cadrul procesului anterior mijloacele de proba, respectiv înscrisurile, pe care le invoca in dosarul de, tinand cont de faptul ca aceste înscrisuri dateaza din anii 2002-2004, existand deci la momentul solutionarii precedenului proces. Desi apelanta a aratat ca în dosarul initial actiunea a vizat doar rezilierea contractului de întretinere si rectificarea CF 1621, purtand doar a supra cotei de 11/16 din terenul înscris în CF 1621, neexistand deci identitate de obiect, sustinerile sale sunt contrazise de dispozitiile hotararilor judecatoresti pronuntate in procesul anterior care transeaza si cu privire la cota de 5/16 din constructii. Or, în cazul în care actiunea anterioara nu ar fi vizat si aceasta cota, actuala reclamanta, parte in procesul anterior, ar fi trebuit sa invoce acest aspect prin intermediul cailor de atac impotriva solutiilor pronuntate si cu privire la cota de mai sus, invocand o pronuntare "extra petita" a instantei; in situatia in care insa dezbaterile s-au purtat si cu privire la aceasta cota din constructie, dupa cum reiese din continutul hotararilor judecatoresti anterioare, iar actuala reclamanta nu a invocat pronuntarea instantei în afara cererii de chemare in judecata, domnia sa trebuia si putea sa-si faca apararile si sa produca dovezile necesare privind dreptul sau de proprietate asupra cotei din constructie in procesul initial.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la tribunal sau, în subsidiar, modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, a invocat greșita reținere de către instanță a incidenței dispozițiilor referitoare la autoritatea de lucru judecat, câtă vreme în primul dosar obiectul pricinii l-a constituit doar cota de 11/16 parte din terenul înscris în CF nr. 1621, fără a solicita rectificarea CF 1621 în sensul celor reținute de instanțe, respectiv că imobilul construcție ar fi proprietatea în cotă de 1/1 părți a pârâtului.
A mai invocat neexaminarea probelor administrate, probe din care rezultă contribuția sa la construirea casei, existența dreptului său de proprietate, în mod greșit reținâdu-se că înscrierea sa ca proprietar ar fi fost consecința doar a faptului că este proprietar asupra terenului.
În fine, a invocat sentința civilă nr. 259/22.04.2004 prin care s-a luat act de o tranzacție prin care pârâtul recunoaște dreptul său de coproprietate doar asupra cotei de 11/16 părți din construcție.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în termenul prevăzut de art. 308 al. 2.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2. față de dispozițiile art.299 și urm., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea recursului de față, reclamanta invocă lipsa identității de obiect între prezenta cerere și cea irevocabil soluționată prin decizia civilă nr. 5398/17.06.2005, pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. 21308/2004.
Din examinarea pretențiilor formulate în cele două pricini și irevocabil soluționate prin sus- menționata decizie, rezultă că susținerile recurentei nu sunt fondate.
Astfel, în mod corect au reținut ambele instanțe că prin sentința civilă nr. 227/13.04.2004 acțiunea formulată de reclamanții și a fost admisă și sub aspectul rectificării CF 1621 în sensul stabilirii că imobilul- construcție ce face obiect și al prezentului litigiu se cuvine pârâților și cu titlu de edificare în cotă de 1/1 părți.
Hotărârea a fost menținută de Curtea de apel Timișoara prin decizia civilă nr. 2074/29.09.2004, instanța de apel reținând și ea că reclamanta din prezenta cauză nu a avut vreo contribuție la edificarea construcțiilor și, respectiv, de ÎCCJ care, prin decizia civilă nr. 5398/17.06.2005, a reținut aceeași împrejurare.
Se observă, astfel, că există o dezlegare irevocabilă dată într-un proces anterior fondului pretențiilor reclamantei din prezenta cauză care, deși a participat la judecată în primul dosar și a declarat apel și, ulterior, recurs, nu a invocat nici pronunțarea extra petita de Judecătoria Deta în dosarul nr. 102/2004 și nici nu s-a prevalat de înscrisurile pe care le invocă în prezenta cauză.
Contrar susținerilor recurentei, tribunalul nu a statuat că dreptul său de proprietate asupra edificatelor a fost înscris doar în virtutea dreptului său de proprietate asupra terenului, ci doar a redat cele reținute în procesul anterior derulat.
Oricum, față de considerentele referitoare la legalitatea reținerii incidenței dispozițiilor art. 166 Cod procedură civilă, art. 1201 Cod civil, sus- menționata critică nu este de natură a atrage casarea deciziei recurate.
Având în vedere că dispozițiile art. 304. nu mai prevăd ca motiv de modificare sau casare nepronunțarea asupra unui mijloc de probă sau dovezi administrate, criticile formulate în acest sens de recurentă nu pot fi examinate decât cu încălcarea dispozițiilor legale.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 raportat la art. 304, 306 al. 2. instanța va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 651/A/10.07.2009,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 651/A/10.07.2009,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 16.11.2009;
Tehnored. - 20.11.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Deta; Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș; judecători ;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
