Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1160/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1160/
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra pârâta - - împotriva deciziei civile nr. 147/Ap/19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 7 octombrie, 14 octombrie și apoi pentru astăzi 16 octombrie 2009.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 147/Ap/2009, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de apelanta pârâtă - reclamantă reconvențională - - B precum și cererea de aderare la apel formulată de reclamanta - pârâtă reconvențională - - - prin lichidator judiciar - împotriva sentinței civile nr- pe care a păstrat-
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește apelul declarat de pârâta - reclamantă reconvențională - - B tribunalul a constatat că acesta nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, acțiunea în rectificarea cărții funciare este o acțiune în realizare de drepturi, deoarece reclamantul urmărește să obțină o hotărâre judecătorească prin care să se dispună radierea sau îndreptarea unei înscrieri din cartea funciară. Aducerea la îndeplinire a unei asemenea hotărâri presupune fie restabilirea situației tabulare anterioare, prin radierea înscrierii nevalabile sau inexacte, fie înlocuirea înscrierii nevalabile sau inexacte cu o înscriere conformă situației juridice a imobilului.
De regulă, acțiunea în rectificarea cărții funciare are caracter accesoriu, deoarece se constituie într-o cerere subsecventă acțiunii principale care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice reale.
Acțiunea în rectificarea cărții funciare întemeiată pe dispozițiile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, se grefează pe acțiunea principală având ca obiect anularea, constatarea nulității sau rezoluțiunea actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori constatarea nulității înscrierii sau a încheierii prin care s-a dispus înscrierea vătămătoare.
Modul de soluționare a capătului de cerere principal va determina și soluția cu privire la cererea de rectificare a cărții funciare. Altfel spus, rectificarea este posibilă numai în cazul admiterii cererii principale, în sensul constatării nulității, anulării sau rezoluțiunii actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, respectiv, în cazul anulării înscrierii prin care s-a dispus înscrierea dreptului în cartea funciară.
In situația în care se exercită separat de acțiunea de fond se presupune că există deja o hotărâre judecătorească prin care s-a admis acțiunea și s-a desființat actul juridic în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea, ori s-a anulat înscrierea nevalabilă sau încheierea care a stat la baza ei.
În situația în care acțiunea în rectificarea cărții funciare este fondată pe alte temeiuri decât nevalabilitatea sau ineficacitatea actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea (este vorba de situațiile prevăzute la art. 34 pct.1 teza întâi, pct. 2-4 și art.53 din Legea nr. 7/1996, republicată, respectiv, atunci când înscrierea sau încheierea în temeiul căreia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabilă, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, ori s-au săvârșit erori materiale cu prilejul înscrierilor sau radierilor), o asemenea acțiune în rectificarea cărții funciare nu poate fi promovată pe cale principală decât în situația în care anterior s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-au constatat existența uneia dintre situațiile enumerate în art. 34.
Această concluzie se bazează pe dispozițiile din partea introductivă a acestui text, care impun, ca o condițiesine qua nonpentru admiterea acțiunii în rectificare, existența unei dispoziții pronunțate anterior de instanța judecătorească (fie în cadrul unei hotărâri judecătorești separate, fie în aceeași hotărâre care statuează asupra acțiunii în rectificare), în sensul constatării uneia dintre situațiile enumerate la pct. 1-4.
Tribunalul mai reține că, așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Or, acest lucru presupune fie ca hotărârea judecătorească să conțină în mod expres în dispozitiv mențiuni relative la operațiunile ce trebuie efectuate în cartea funciară pentru a se proceda la înscrierea dreptului de proprietate al petentului, fie apelanta pârâtă se înscrie în cartea funciară în temeiul înscrisului prin care i s-a constituit dreptul real, respectiv în temeiul contractului de societate prin care intimata reclamantă - - a adus ca aport în natură imobilele prevăzute în lista anexă la acel contract.
Așa încât, în raport de dispozițiile legale anterior arătate, tribunalul reține că nu poate fi primită afirmația apelantei pârâte în sensul că a solicitat rectificarea cărții funciare, adresându-se instanței de judecată tocmai pentru a obține hotărârea judecătorească prevăzută de art.33 alin.4, precum și art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, republicată.
Pentru ca prima instanță să fi putut admite cererea reconvențională și să dispună înscrierea dreptului de proprietate al apelantei pârâte asupra tuturor imobilelor evidențiate, care compun Ferma 4, atât cele care au fost aportate la capitalul social al acesteia, cât și cele care nu au făcut parte din aportul social deoarece au fost ulterior edificate trebuia să existe o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate existența acestui drept de proprietate invocat de apelanta pârâtă, hotărâre în cuprinsul căreia să fie arătată și întinderea dreptului său de proprietate, respectiv să fie individualizate bunurile imobile asupra cărora se întinde respectivul drept, o astfel de hotărâre neexistând însă.
În ce privește cererea de aderare la apelul părții potrivnice formulată de intimata reclamantă - - B prin lichidator, tribunalul a constatat, de asemenea, că și aceasta este nefondată având în vedere următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată intimata reclamantă a solicitat, în temeiul Legii nr.7/1996, să se dispună rectificarea CF nr.426, nr. top 6620/2, 6611/1/2, în sensul înscrierii dreptului de proprietate în favoarea - - asupra imobilelor ce fac obiectul aportului la capitalul social constituit cu ocazia înființării acesteia, și în favoarea - - pentru cele care nu au făcut obiectul aportului în natură.
În precizarea de acțiune reclamanta a prezentat situația detaliată a bunurilor imobile (construcții și teren) ce fac obiectul acțiunii, astfel cum figurează în cartea funciară pe numele - - și în contractul de societate al - -. reclamanta susținând că scopul acestei acțiuni este de a lămuri situația juridică a bunurilor indicate din punct de vedere al proprietarului în vederea rectificării CF.
Tribunalul a constatat că nici intimata reclamantă nu deține o hotărâre definitivă și irevocabilă, astfel cum s-a arătat anterior, care să constate intervenirea uneia dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996, republicată, pentru ca instanța investită cu prezenta acțiune să poată dispune rectificarea CF în sensul solicitat de reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță și de pârâtă prin cererea reconvențională.
În cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, introdusă pe cale principală, este firesc ca instanța de judecată să respingă proba cu expertiza topografică, deoarece dezmembrarea imobilului cu privire la care se solicită rectificarea CF și identificarea construcțiilor edificate pe teren, nu pot face obiectul probațiunii, fiind necesar ca toate acestea să fi făcut obiectul unei alte acțiuni în care să se pronunțe o hotărâre judecătorească în baza căreia să se solicite rectificarea evidențelor funciare pentru ca situația din CF să fie conformă cu situația reală.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașova formulat recurs pârâta - - B, iar prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă se solicită modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului acesteia pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996, atunci când a reținut că nu se poate dispune rectificarea cărții funciare atât timp cât nu s-a obținut o hotărâre judecătorească prin care să se constate intervenția uneia dintre situațiile prevăzute de art. 34 din același act normativ. Societatea pârâtă s-a adresat instanței tocmai pentru a obține hotărârea judecătorească prevăzută de alin. 4 al art. 33, întrucât "cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii, cu situația juridică reală". Or, în opinia recurentei, s-a dovedit cu înscrisurile depuse, că situația reală este diferită de cea evidențiată în cartea funciară.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 7 octombrie 1992 - -, împreună cu alți patru acționari au constituit societatea pe acțiuni devenită ulterior, pârâtă în acțiunea dedusă judecății.
La constituirea capitalului social al societății nou înființate, acționarul - a participat cu un aport în natură compus din bunurile mobile și imobile specificate expres în anexa la contractul de societate.
Potrivit art. 7 penultimul alineat din contractul de societate și art. 65 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, bunurile din anexa 1 la contract constituite ca aport în noua societate au devenit proprietatea acesteia din momentul înmatriculării în registrul comerțului.
Deși pentru părțile contractante situația este cea arătată mai sus în cartea funciară nu s-a operat înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit, întrucât înscrierea dreptului de proprietate al - - în baza documentației întocmite în conformitate cu HG nr. 834/1991 s-a realizat ulterior transmiterii dreptului de proprietate prin aport la capitalul social.
Societatea pârâtă nu-și poate intabula dreptul de proprietate direct, în baza contractului de societate deoarece, între situația de CF și cea descrisă în anexa 1 din contract există o diferență atât în ceea ce privește descrierea bunurilor imobile - construcții cât și în ceea ce privește terenul.
Cu privire la diferența dintre prevederile cărții funciare și anexa 1 actului constitutiv, pentru reclamanta - - s-a solicitat păstrarea dreptului de proprietate în timp ce pârâta - -, prin cererea reconvențională, a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor imobile evidențiate și neevidențiate în cartea funciară deoarece diferența provine din faptul că o parte din edificate au fost construite după constituirea societății.
Potrivit art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, judecătorii fondului aveau îndatorirea de a cere părților explicații cu privire la situația de fapt și de drept necesară pentru aflarea adevărului și aplicarea corectă a legii, putând să ordone probele necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
În acest sens trebuie observat că părțile și-au întemeiat cererile lor numite "în revendicare" atât pe dispozițiile art. 33 cât și cele ale art. 34 din Legea nr. 7/1996. Totodată, prin acțiune și cererea reconvențională se solicită rectificarea cărții funciare în ceea ce privește diferența de bunuri care nu au făcut obiectul aportului în natură și cele care nu se regăsesc în CF datorită modificărilor privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, cu privire la aceste bunuri pârâta solicitând a se constata că sunt proprietatea sa prin construire. Această din urmă solicitate poate fi soluționată doar în temeiul art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
În speță nu sunt incidente situațiile premisă prevăzute de art. 34 din același act normativ, astfel încât în mod greșit instanțele de fond și-au fundamentat soluționarea litigiului pe neîndeplinirea condițiilor impuse de acest text de lege.
Față de cele arătate mai sus rezultă că, în speță, este necesară atât lămurirea situației juridice a imobilului în litigiu cât și a situației de fapt care nu mai corespunde cu cea de la momentul intabulării în ceea ce privește situația construcțiilor.
Pentru lămurirea situației juridice trebuie pornit de la actul juridic translativ de proprietate care constituie voința părților, în speță contractul de societate încheiat de părți la data de 7 octombrie 1992.
Potrivit acestui contract a avut loc transferul dreptului de proprietate de la - - la societatea pârâtă doar în ceea ce privește bunurile înscrise la anexa 1. Faptul că aceste bunuri nu corespund cu cele din cartea funciară se impunea a fi lămurit printr-o expertiză tehnică de specialitate din cuprinsul căreia să rezulte care dintre bunurile din contract se regăsesc în CF, care dintre bunuri nu mai există și care au fost modificate ori construite în timpul desfășurării activității de societate pârâtă.
În ceea ce privește terenul înscris în CF nr. 426, în suprafață totală de 92,471 mp. se observă că din contract nu rezultă în ce măsură a fost inclus capitalul social. Curtea nu poate reține argumentația instanței de apel potrivit căreia era necesară obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești prin care să se rectifice cartea funciară întrucât tocmai prin acțiunea și cererea reconvențională deduse judecății se tinde la obținerea unei astfel de hotărâri, ori, interpretarea tribunalului răpește accesul părților la justiție, drept fundamental garantat prin Constituție și normele internaționale ratificate de țara noastră.
Prin soluția adoptată de către primele instanțe practic nu s-a intrat în cercetarea fondului astfel încât, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3 și 4 și art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și apelul pârâtei precum și cererea de aderare a apel formulată de reclamantă cu consecința trimiterii cauzei pentru lămurirea aspectelor de fapt și de drept necesare soluționării în fond a cauzei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - - împotriva deciziei civile nr. 147/Ap/2003 a Tribunalului Brașov și în consecință:
Admite apelul și cererea de aderare la apel formulate de - - și - în calitate de lichidator judiciar al - - împotriva sentinței civile nr. 10239/2008 a Judecătoriei Brașov pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Brașov.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CȘ - 17.10.09
Dact. GG - 26.10.09
5 ex.
Red. apel -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță
