Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1233/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1233/R/2008
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Pantea
Judecător: -
Grefier:
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de pârâții, domiciliați de C nr. 3 în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată Crăciunelu de nr. 60 Județul A și intimații pârâți Primăria, Statul Român- Consiliul Local împotriva deciziei civile nr. 111/A din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 232 din 3 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr. 349/2001, având ca obiect rectificare
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților pârâți, lipsă, avocat - G în baza împuternicirii avocațiale din 2 aprilie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, intimata reclamantă și reprezentantul său avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 49 din 11 septembrie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței, că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța depusă la dosar și timbre judiciare în sumă de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurenților pârâți depune la dosar copie testament comunicată și reprezentantul intimatei reclamante.
Reprezentantul intimatei reclamante susține excepția lipsei de interes a recurenților în declararea recursului, solicitând admiterea acesteia. Depune la dosar un memoriu formulat de partea intimată reclamantă, personal.
Reprezentantul recurenților apreciază că recurenții au interes în promovarea recursului solicitând respingerea excepției invocate.
Instanța, respinge excepția privind lipsa de interes a recurenților cu motivarea că acestora deși nu le-a fost afectat dreptul de proprietate prin decizia recurată exista posibilitatea ca partea cu care s-a judecat să declare recurs și de asemenea ca partea intimată să conteste dreptul lor de proprietate într-un alt litigiu.
Reprezentanții părților, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, menținerea sentinței potrivit motivelor de recurs depuse la dosar, solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei civile atacate, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
rin decizia civilă nr. 452/R/25.04.2007 dată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar -, s-a admis ca fondat recursul civil declarat de împotriva deciziei civile nr. 179 din 30.03.2005 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu trimitere spre o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținându-se seama de considerentele prezentei decizii.
S-a specificat că, cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
În considerentele acestei decizii se arată că recurenta nu are într-adevăr vocația succesorală după, care a fost soțul mamei reclamantei, așa cum corect a reținut instanța.
În speță însă, recurenta a invocat că imobilul din litigiu a intrat în proprietatea defunctului cu titlu de partaj, acesta împreună cu mama reclamantei i-a escontentat pe ceilalți coproprietari, o atare susținere fiind întărită de mențiunea din testamentul încheiat de antecesoarea recurentei la data de 15.07.1974, dar și de declarația autentică dată de cumnata mamei recurentei.
Cum această declarație nu este una judiciară, curtea a apreciat că se impune suplimentarea probațiunii pentru lămurirea aspectelor mai sus inserate.
Procedând la rejudecarea cauzei în apel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 232 din 03.04.2003 pronunțată de Judecătoria Aleșd, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților PRIMĂRIA, și STATUL ROMÂN reprezentat prin CONSILIUL LOCAL, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În baza deciziei nr. 206/16.05.1977, imobilul cu nr. top. 372, înscris în CF 736 de C, în natură casă și curte în intravilan, cu teren aferent în suprafață de 3.507 mp, a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973.
Anterior trecerii în proprietatea statului, imobilul anterior menționat, a format proprietatea tabulară a numitului (), soțul mamei reclamantei, conform înscrierii de sub B 11 din Cf 736 de
Imobilul în discuție, odată trecut în proprietatea statului, a fost înstrăinat în favoarea pârâților de rândul 1-2 și, în baza titlului de proprietate nr. 4369/1992 eliberat de Administrația Finanțelor Publice B, conform înscrierii de sub B 13-14 din CF 736 de
Față de obiectul cauzei deduse judecății, constând în rectificarea de CF, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât potrivit dispozițiilor legale în materie, respectiv ale art. 35 și următoarele din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor din CF se va putea cere doar în situația în care respectiva înscriere nu corespunde cu situația juridică reală. Art. 36 din Legea nr. 7/1996 prevede în mod expres că: "orice persoană poate cere rectificarea înscrierilor din CF dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din CF nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului" - nici una din aceste cauze nefiind aplicabile în speță.
Față de înscrierea din CF de sub B 12, potrivit căreia imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973, apreciem că se impunea că reclamanta să uzeze de prevederile Legii 10/2001, respectiv art. 23 și următoarele din actul normativ evocat, aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a înțeles să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 10/2001, sens în care a depus notificare înregistrată sub
nr. 215/2001 de Biroul Executorului Judecătoresc (filele 35.38), notificare la care Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001 nu a emis decizie de admitere sau de respingere a cererii formulate, conform adresei comunicate instanței sub nr. 1293/12.09.2002, aflată la dosar la fila 44.
În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 4369/05.03.1982, act în baza căruia pârâții de rândul 1-2 și, au cumpărat imobilul în discuție, instanța, reținând buna credință a pârâților de rândul 1-2 la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare și dat fiind faptul că la acea dată proprietar tabular asupra imobilului era Statul Român, conform înscrierii de sub B 12, ținând seama de dispozițiile art. 969 și următoarele cod civil, coroborate cu art. 35 și următoarele din Legea nr. 7/1996, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.111/A din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta domiciliată în Crăciunelul de, nr. 60, jud. A în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA COMUNEI, ambii domiciliați în de C, nr. 3, și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr. 232 din 03.04.2003 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei, și, Statul Român prin Consiliul Local și, în consecință:
S-a constatat că imobilul înscris în CF nr. 736 de C cu nr. top. 372, situat în de C, nr. 3, trecut fără titlu valabil în proprietatea Statului Român.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Au fost obligați intimații la cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei în favoarea apelanților.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, apelanta nu are vocație succesorală după defunctul, proprietarul imobilului de la care s-a făcut naționalizarea, însă admițând că aceasta ar avea totuși un drept asupra unei cote părți din imobil ce i-ar reveni antecesoarei sale, dat fiind faptul că defunctul i-a escontentat pe ceilalți coproprietari sub durata căsătoriei cu mama apelantei, tribunalul apreciază că aceasta are vocație să solicite în nume propriu o cotă parte din imobil.
Imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 4/1973, preluare care a fost fără titlu valabil, întrucât acel act normativ era unul abuziv și contrar dispozițiilor Constituției din 1965, iar pe de altă parte adresa nr. 389/01.09.1997 a Primăriei Comunei atestă faptul că din documentația deținută nu reiese că defuncții și ar fi avut în proprietate două case, astfel încât preluarea s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale ale acelui act normativ.
situației de carte funciară nu se va putea face întrucât după preluarea de către stat a imobilului acesta a fost înstrăinat în favoarea intimaților și prin contractul de vânzare cumpărare nr. 78 din 10.07.1981 a cărui anulare nu s-a solicitat de către apelant.
Valorificarea unui eventual drept asupra imobilului se va putea face de către apelantă doar în condițiile Legii speciale reparatorii nr. 10/2001 la care de altfel a și recurs și nu pe calea dreptului comun întrucât printr-o astfel de procedură s-ar eluda de la aplicare o lege specială, ceea ce ar contraveni însăși rațiunii de adoptare a acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 9,5 lei prin chitanța nr. - și timbre judiciare în sumă de 0,15 lei, au declarat recurs intimații și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, greșit s-a reținut că reclamanta are calitate procesuală, proba testimonială privind eventualitatea existenței unei escontestări a celorlalți coproprietari de către mama reclamantei cu ocazia partajului, nu este admisibilă întrucât există contract de donație în formă autentică, astfel că, împrejurările constatate personal de notar puteau fi răsturnate doar dacă înscrisul autentic este înscris în fals.
Chiar dacă s-ar aprecia că antecesoarea reclamantei ar avea o cotă din imobil, constatarea rămâne fără efect, câtă vreme din testamentul lăsat reiese că a înțeles ca imobilul din de C nr. 3 să-i revină soțului, astfel că a rămas în întregime acestuia.
Nu s-a introdus acțiune în simulație prin care să probeze existența unui act secret oneros, deghizat în actul public cu titlu gratuit respectiv contractul de donațiune încheiat în favoarea proprietarului exclusiv al imobilului.
Eronat s-a constatat că titlu de dobândire a Statului Român este nevalabil, este incidentă Legea 4/1973 întrucât avea în patrimoniu 2 case, una în de C alta în. Pe de altă parte, constatarea este lipsită de interes în condițiile în care Legea 10/2001 privește toate imobilele preluate abuziv indiferent de valabilitatea sau nevalabilitatea titlului Statului Român.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Imobilul în litigiu, conform copiei xerox a colii de carte funciară nr. 736 l de C nr. top. 372, în natură casă și 3507. teren a format dreptul de proprietate al numiților și - foaia B nr. 2 drept dobândit cu titlu de cumpărare în anul 1928. După decesul acestora, imobilul a revenit în coproprietatea fiilor, și, conform certificatului de moștenitori nr 265/1966 întabulat la foaia B nr. 3-10, iar, ulterior la 01.03.1969 întregul drept de proprietate s-a transmis cu titlu de donație la unul dintre copii, ( ) - foaia nr. 11, de la care a fost preluat de Statul Român în baza Legii 3/1973 la 22.05.1981, fiind întabulat acest drept la foaia nr. 12.
După transmiterea dreptului la Statul Român, acesta l-a înstrăinat recurenților prin titlu de proprietate nr. 4369/1982, întabulat la 24.03.1982, drept ce nu a fost anulat, astfel că valabilitatea acestuia este evidentă.
Se reține din adresa nr. 3891/01.09.1997 a Primăriei Comunei faptul că, în anul 1977 ( fostul proprietar tabular al imobilului) și soția ( antecesoarea intimatei conform certificatului de moștenitor nr. 316/1998 - fila 4 dosar fond) au locuit în nr. 192 nereieșind că acesta ar fi avut în proprietate 2 case.
Adeverința nr. 952/27.03.2008 emisă de Primăria Comunei depusă în dosar recurs fila 5, nu dovedește faptul că def. ( ) ar fi deținut în proprietate 2 case, ci doar componența familiei acestuia.
Mai mult, dovada dreptului de proprietate conform Decretului Lege nr. 115/1938 în regiunile în care au existat și există o evidență prin cărțile funciare se face doar cu acestea nu prin adeverințe. Pe de altă parte, din certificatul de moștenitor indicat mai sus nr. 316/1988 reiese că mama reclamantei a deținut în proprietate exclusivă casa din loc nr. 1911 ce a revenit doar în cotă de parte soțului, deci nu se poate confunda o cotă de proprietate cu un imobil în întregime. Legea 4/1973 prevedea aplicarea acesteia doar dacă titularul deținea două case nu una și o cotă din alta, astfel că, în mod corect instanța a reținut trecerea fără titlu valabil a imobilului în litigiu în proprietatea Statului Român.
Chiar dacă s-ar admite că o cotă de proprietate ar fi identică cu integralitatea proprietății oricum Legea 4/1973 era un act abuziv, contrar constituției din anul 1965 în vigoare la data adoptării, încălcând efectiv dreptul de proprietate reglementat și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Faptul că Legea 10/2001 se referă la toate imobilele preluate abuziv de Statul Român, nu este un aspect ce să ducă la lipsa interesului reclamanților în constatarea nevalabilității titlului Statului Român, este cert că s-a formulat o notificare în baza Legii 10/2001, interesul acestora fiind astfel evident.
Referitor la testamentul întocmit de mama intimatei ( ) - fila 40 dosar 3254/2005 al Curții de APEL ORADEA, faptul că aceasta a arătat că partea ce-i revine din imobilul în litigiu nu îi rămâne soțului ( fără legătură de rudenie cu intimata ) nu demonstrează decât contribuția acesteia la dobândirea alături de acesta, iar în măsura în care s-a încălcat o rezervă succesorală, acest aspect trebuie analizat între moștenitorii celor doi defuncți nu de către recurenți.
Soția fratelui defunctului, - fila 41 dosar recurs 3254/2005 - a declarat că acesta împreună cu mama intimatei au convenit cu ceilalți frați ai acesteia, cumpărarea cotelor lor din imobil, banii fiind aduși la mama ei ce a vândut o casă moștenită, aspecte ce nu pot a nu fi luate în considerare pentru a dovedi calitatea procesuală activă a acesteia. În speță, în măsura în care va exista neânțelegeri între reclamantă și moștenitorii fostului proprietar, acestea se vor soluționa între ei fără participarea recurenților.
Tocmai pentru că donația a avut loc sub durata căsătoriei, faptul că există o aparență în sensul că și soția proprietarului tabular ar fi contribuit la dobândirea bunului, au fost aspecte ce au dus la corecta concluzie a existenței calității procesuale active a reclamantei.
Că actul de donație a fost sau nu valabil, că există un altul simulat, este un aspect ce trebuie reglementat dacă se impune de către reclamantă cu moștenitorii tatălui vitreg, proba testimonială administrată nu a făcut altceva decât să confirme că și antecesoarea acesteia a contribuit la dobândirea
imobilului în litigiu, el fiind dobândit sub durata căsătoriei, aspect ce îi conferă legitimitate procesuală.
Ca urmare a tuturor considerentelor expuse, nefiind incidente disp. art. 304 cod pr. civilă instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților în baza art. 274 cod pr. civilă instanța de recurs îi va obliga să-i plătească intimatei, 600 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâții, domiciliați de C nr. 3 în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată Crăciunelu de nr. 60 Județul A și intimații pârâți Primăria, Statul Român- Consiliul Local împotriva deciziei civile nr. 111/A din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.
22.09.2008.
Jud fond I,
Jud apel -
Dact IM/2 ex./22.09.2008.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Pantea
