Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.150
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 10 februarie 2010
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș judecător
- ---- JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - JUDECĂTOR 3: Sorina
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.180/AC din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică avocat pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată, are ca obiectplângere lacarte funciară, procedura este completă, lipsesc părțile și că prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 5.02.2010 întâmpinare în două exemplare.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxelor de timbru și comunică recurentei-reclamante prin apărător copia întâmpinării.
Apărătorul recurentei-reclamanmte motivat de faptul că nu are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei, cu precizarea că nu dorește un nou termen pentru studiul întâmpinării deoarece cunoaște conținutul acesteia.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă apreciază că în cauză, privind acordarea cheltuielilor de judecată s-a făcut de către instanța de fond o apreciere greșită. Pe fondul cauzei au fost invocate dispozițiile art.134 Cod procedură civilă prin care se arată că prima zi de înfățișare este considerată atunci când părțile, legal citate, pot pune concluzii. Prima zi de înfățișare a fost pe data de 3.12.2008 și nu 4.03.2009 când s-au pus concluzii pe fond. Faptul că prin motivarea sentinței au fost respinse cheltuielile de judecată pentru că pârâții au recunoscut pretențiile reclamantei încă de la prima zi de înfățișare, nu corespunde realității, pentru că la prima zi de înfățișare s-a solicitat termen pentru apărare. Suma datorată la instanța de fond este de 369,30 lei la care trebuie să se adauge cheltuielile din apel, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, recursul fiind fondat, sens în care solicită a se dispune în consecință.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin decizia civilă nr.180/AC din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 690 din 4.03.2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, în contradictoriu cu intimații și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 690 pronunțată la data de 4.03.2009 de Judecătoria Târgu Neamța fost admisă acțiunea pentru radiere înscriere în carte funciară formulată de reclamanta împotriva pârâților și și s-a dispus radierea din cartea funciară a orașului Târgu Nas uprafeței de 722. teren situată în intravilanul satului comuna, tarlaua 24, parcela 4631, intabulată de pârâți sub nr. cadastral 711 în Cartea Funciară cu nr. 3/N comuna, județul Totodată a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata sumei de 369,30 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul pentru avocat și taxa de timbru judiciar.
Pentru a hotărî acestea, instanța de fond a constatat că reclamanta a revendicat acest teren de la pârâți, iar prin decizia civilă nr. 1040/RC/2006 pronunțată de Tribunalul Neamț pârâții au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie această suprafață de teren, însă până la soluționarea definitivă a acestui litigiu, pârâții au intabulat terenul pe numele lor.
Pârâții au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamantei, ei au cumpărat de la G, cu act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 716/19.03.2004, suprafața de 3252. teren pe care l-au intabulat. Întrucât nu se poate stabili vreo culpă din partea lor că au intabulat terenul cumpărat, ei fiind cumpărători de bună-credință și având în vedere că au recunoscut pretențiile reclamantei de la prima zi de înfățișare, au solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 275 Cod de procedură civilă.
Analizând probele dosarului, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată și în baza art. 36 din Legea 7/1996 a admis-
În ce privește capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată pretinse de reclamantă, acesta a fost respins, reținându-se că, în conformitate cu prevederile art. 275 Cod de procedură civilă, pârâții au recunoscut pretențiile acesteia de la prima zi de înfățișare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, contestând soluția dată cererii sale de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că la instanța de fond judecata s-a purtat timp de trei termene. La primul termen, în data de 3.12.2008 s-a acordat termen pentru ca pârâții să-și poată angaja apărător. Consideră că aceasta a fost prima zi de înfățișare, așa cum este reglementată la art. 134 Cod de procedură civilă. În această situație, recunoașterea pretențiilor reclamantei s-a făcut la al doilea termen de judecată, în 21.01.2009, astfel că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 275 Cod de procedură civilă, pârâții intimați trebuind a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții în întâmpinarea formulată au solicitat respingerea apelului, motivat de faptul că instanța a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 275 Cod de procedură civilă, prima zi de înfățișare fiind termenul din 21.01.2009.
Analizând apelul declarat, tribunalul a constatat că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 134 Cod de procedură civilă este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. De acest moment se leagă posibilitatea efectuării unor acte procesuale menite a întregi cadrul procesual și de a complini anumite deficiențe, de a invoca anumite excepții, neefectuarea acestora până la termenul considerat prima zi de înfățișare atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de a le mai putea îndeplini ulterior. Privind prin prisma importanței efectelor pe care le are această primă zi de înfățișare, interpretarea dată noțiunii de "a putea pune concluzii", a fost aceea ca părțile să aibă cunoștință de posibilitățile procedurale pe care legea le pune la dispoziție pentru a-și apăra drepturile. Or, în situația în care cauza s-a amânat în temeiul art. 156 Cod de procedură civilă întrucât pârâții nu-și pregătiseră apărarea, nu poate fi considerat ca prima zi de înfățișare termenul din data de 3.12.2008, întrucât pârâții nu erau de fapt în măsură să-și apere drepturile și să pună în cunoștință de cauză concluzii.
Abia termenul următor, din 21.01.2009 a întrunit exigențele art. 134 Cod de procedură civilă, la acest termen, prin întâmpinarea depusă la filele 22-23 pârâții recunoscând pretențiile reclamantei. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod de procedură civilă potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va mai putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În plus, potrivit art. 33 al. 1 din Legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Al. 4 al aceluiași text de lege prevede că rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, apelanta nu a făcut nici o dovadă că ar fi încercat o soluționare amiabilă a litigiului, că i-ar fi contactat pe pârâți în acest sens, ceea ce ar fi echivalat cu o punere în întârziere, care în temeiul aceluiași art. 275 Cod de procedură civilă i-ar fi dat dreptul să obțină obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată indiferent de recunoașterea făcută de aceștia.
Având în vedere cele expuse, tribunalul a considerat că în mod corect instanța de fond a soluționat acest capăt de cerere accesoriu și în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs apelanta reclamantă, în termen, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticile formulate au vizat nelegalitatea deciziei sub aspectul:
- soluționării cauzei la primul termen, în lipsa apărătorului ce avea depusă delegație și cerere la dosar și fără amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise conform art. 156 al.1 și 2 Cod procedură civilă;
- interpretării defectuoase a noțiunii de primă zi de înfățișare care a fost primul termen din 3.12.2008 și nu cel de-al doilea din 4.03.2009, soldată cu neacordarea cheltuielilor de judecată la fond.
S-au solicitat cheltuieli de judecată și din apel și recurs.
Legal citați, intimații pârâți nu s-au prezentat; au formulat însă întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, apreciind că în mod legal s-a apreciat că prima zi de înfățișare a fost apreciată ca fiind cea la care au recunoscut pretențiile deduse judecății și nu termenul când au solicitat termen pentru apărare.
Recurenta nu s-a prezentat, dar a fost asistată de apărător care a arătat că nu solicită termen pentru a i se comunica întâmpinarea întrucât a luat la cunoștință conținutul său la dosar; a formulat concluzii de admitere a recursului susținând oral doar criticile vizând calificarea primei zile de înfățișare.
Curtea va examina decizia atacată prin prisma tuturor criticilor invocate, chiar dacă s-a mai susținut doar cel de-al doilea motiv, iar primul nu este de ordine publică, pentru a nu se invoca o eventuală eroare pe calea prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă.
Astfel, raportat la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prezenta instanță găsește nefondat recursul pentru următoarele considerente:
- recurenta invocat încălcarea dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă apreciind că în lipsa apărătorului trebuia să se dispună amânarea pronunțării;
Potrivit respectivului text,Instanța va putea da un singur termenpentru lipsă de apărare,temeinic motivată.
Când instanța refuzăamânarea judecății pentru acest motiv, va amâna,la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Ori, în cauză, la 15.10.2009 nu s-a solicitat de parte acordarea unui termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată, ci doar lăsarea cauzei până la sosirea apărătorului; ceea ce a și făcut instanța de apel, strigând cauza a doua oară la sfârșitul ședinței, ocazie cu care s-a constatat că acesta tot nu s-a prezentat.
Prin urmare, nu se putea da eficiență alin. 2 al respectivului text, nefiind îndeplinită condiția de la alin.1 și, totodată, lipsind cererea părții de amânare a pronunțării.
- s-a mai invocat interpretarea greșită a noțiunii primei zile de înfățișare, apreciindu-se că acesta echivalează cu primul termen, cel la care pârâții au solicitat amânarea pentru angajare apărător.
O astfel de interpretare este însă eronată, așa cum corect a argumentat și instanța de apel, din moment ce prima zi de înfățișare nu este neapărat aceeași cu primul termen în care este și procedură completă cu părțile ( 3.12.2008 ), atât timp cât la acel termen s-a amânat cauza pentru apărare ( amânare la care reclamanta a consimțit prin apărător fără discuții ); ori la 3.12.2008 pârâții nu puteau formula concluzii asupra acțiunii în condițiile legii din moment ce nu erau în măsură, ca în cunoștință de cauză ( prin consiliere de specialitate ), să-și exercite drepturile procesuale care să contureze cadrul general al dezbaterilor ulterioare.
Întreaga practică judecătorească (Ex.:Curtea de Apel București - Decizia 421/1998, Curtea de Apel Timișoara - Decizia 887/1998 ), și întreaga doctrină ( Ex.: Cod procedură civilă - comentariu pe articole, Cod procedură civilă - comentat și adnotat, și ) sunt unanime în a da aceeași interpretare prorogării primei zile de înfățișare la următorul termen acordat pentru asigurarea apărării ( în cauză 21.01.2009 ).
De menționat că recurenta este în eroare și cu data considerată de către instanța de apel ca fiind prima zi de înfățișare; astfel, nicicând această instanță nu a susținut că 4.03.2009 a constituit prima zi de înfățișare ( așa cum se susține în cererea de recurs ), ci al doilea termen, cel din 21.01.2009 a întrunit condiția prevăzută de art. 134 Cod procedură civilă.
Și nu în ultimul rând, se reține că în recurs nu sa-u combătut, în mod concret, pentru lipsă de temei legal ori pentru aplicare greșită a legii, nici unele din argumentele instanței de apel, fapt ce imprimă motivelor de recurs un caracter formal ce se justifică a fi sancționat ca atare de către prezenta instanță.
Așa fiind și văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefundat recursul (intrând aici și solicitarea de cheltuieli de judecată pentru apel și recurs)
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimații pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.180/AC din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - ---
-
GREFIER,
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.rec.-/15.02.
Tehn.- /19.02.2010/5 ex./com.tuturor părților.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina Manuela, Sorina
