Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1699/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1699/2009-
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentele reclamante EPISCOPIA ROMÂNĂ CU O, județul B și ROMÂNĂ CU, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B-prin Primar, cu sediul în B, nr. 16, județul B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-prin Primar, cu sediul în B, județul B și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 148/A din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1451 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată împrejurarea că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 25 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1451/2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis acțiunea reclamantelor Română Unită Cu O, Română Unită cu B, împotriva pârâților Consiliului Local al Municipiului B, Primăria Municipiului și Inspectoratul Școlar al Județului B, așa cum fost precizată, s-a constat că imobilele înscrise în 2234 B, care au format proprietatea reclamantelor au fost preluate în mod abuziv și pe cale de consecință dispune anularea încheierii de intabulare nr. 3893/7.10.1949 și inscripțiilor de de sub 1 și 2234 B, cu revenire la situația anterioară de așa cum fost înregistrată în colile de 1, 2 și 3 B, cu privire la imobile nr. top. 742/12, 751/12, 751/13, 751/16,752/1 și 973/33, 973/36,973/56, 973/84, 973/123,973/153,973, 169,973/172, 973/173, 973/174,973/175, cota de 464/935 părți, cota de 471/935 părți din imobilul nr. top. 973/177, cota de 334/784 părți din imob. nr. top.973/176,973/180,973/185,973/192,973/197,973/210,973/215,973/222,973/230,973/250,973/252,973/253,973/294,973/275,973/303, și 973/314, imobilele cu nr. top. 725/103, 725/41, 725/52, iar pârâții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.860 lei către reclamante.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond constatat că starea de fapt relatată de reclamante în motivarea acțiunii este pe deplin dovedită cu copiile de carte funciară, iar în anul 1949, prin Decretul nr. 358/1948 au trecut în proprietatea Statului Român, fără titlu valabil, motiv pentru care constată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 34 din Legea nr.115/1938 și s-a admis acțiunea așa cum a fost precizată, fiind anulată încheierea de întabulare nr. 3893/7.10.1949 și inscripțiilor de carte funciară de sub 1 și 2234 B, cu revenire la situația anterioară de carte funciară așa cum fost înregistrată în colile de 1, 2 și 3 B, cu privire la imobile nr. top. 742/12, 751/12, 751/13, 751/16,752/1 și 973/33, 973/36,973/56, 973/84, 973/123,973/153,973, 169,973/172, 973/173, 973/174,973/175, și cota de 464/935 părți și cota de 471/935 părți din imobilul nr. top. 973/177, cota de 334/784 părțidin imob. nr. top. 973/176, 973/180, 973/185, 973/192, 973/197, 973/210,973/15,973/222,973/230,973/250,973/252,973/253,973/294,973/275,973/303 și 973/314, imobilele cu nr. top. 725/103, 725/41, 725/52.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.860 lei către reclamante.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Consiliul Local al Municipiului B și Primăria Municipiului B, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în totalitate, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor - intimate.
Prin decizia civilă nr. 148/A din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții Consiliului Local al Municipiului B și Primăria Municipiului B, în contradictoriu cu intimații Episcopia și B și Inspectoratul Școlar al Județului B, împotriva sentinței civile nr.1451 din 6.11.2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind anularea încheierii de întabulare nr.3893/7.10.1949 și inscripțiilor de 2234 B de sub 1 și revenirea la situația anterioară.
Au fost menținute restul dispozițiilor.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de apel a avut în vedere următoarele aspecte:
Tribunalul a reținut că înscrisurile depuse la dosar, respectiv copiile CF nr. 2234 B, CF 1 B și CF nr. 3 B, atesta că imobilele cu privire la care reclamantele Episcopia Română Unită cu O și Română Unită cu, au solicitat anularea încheierii de întabulare de sub B1 din CF 2234 B, nr. 3893/1949 și restabilirea situației anterioare, au aparținut acesteia în proprietate. De asemenea, s-a confirmat și împrejurarea ca aceste imobile, prin încheierea de întabulare nr. 3893/1949, înscrisă sub B 1 in CF 2234 B, au trecut în proprietatea Statului R, în baza adresei nr- a Ministerului Învățământului Public, întemeiată pe dispozițiile 176/1948. nr. 266/1948 și a 45/1949.
Instanța de apel a mai reținut că prin Decretul 176/1948, pentru trecerea în proprietatea Statului a bisericilor congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional), s-a dispus ca toate bunurile mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ, și, în general, particularilor, persoane fizice sau juridice și au servit funcționării școlilor de învățământ trecute, conform art. 35 din Legea învățământului public la Stat, să treacă în proprietatea Statului, atribuindu-se Ministerului Învățământului Public, care le va întrebuința pentru nevoile învățământului.
Bunurile imobile intrând în prevederile alineatului precedent, au fost stabilite prin tabelul anexa, la Decretul Lege. Printre acestea se regăsește și averea reclamantei, ce constituie obiect al prezentului litigiu.
Pentru remedierea nedreptăților create de Decretul susmenționat, legiuitorul a edictat OUG 94/1990, care are caracterul unei legi de reparatorii.
Potrivit art. 1 din OUG 94/1990, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România si au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgenta. Aliniatul 3 al aceluiași articol stabilește că sunt imobile, în sensul ordonanței de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Din dispozițiile legale enunțate s-a reținut că rezultă regula stabilită care este restituirea imobilelor preluate de Stat în natură foștilor proprietari.
Este însă instituită și excepția. Potrivit aliniatului 4 al art. 1 din OUG 94/1990, în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere. Pentru partea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publica, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natura terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.
Aliniatul 5 din același articol statuează că valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natura se stabilește potrivit valorii de circulație la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, iar al. 6 stabilește că pentru situațiile prevăzute la alin. (4) în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul și procedura de acordare a despăgubirilor.
Prin înscrisurile depuse la dosarul de fond, ( 130 - 132), s-a făcut dovada că reclamantele Episcopia Română Unită cu O și Română Unită cu, prin cererile cu nr. 3269, 3270 și 3272, au solicitat Comisiei Speciale de înființată prin OUG 94/1990, retrocedare a imobilelor ce fac obiectul prezentului litigiu, în baza OUG 94/1990.
De altfel acest aspect nu a fost contestat de reclamante.
Fără a nega îndreptățirea intimatelor de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor imobile, tribunalul a apreciat greșită soluția primei instanțe de admitere în totalitate a acțiunii precizată. Aceasta întrucât prin anularea încheierii de întabulare și restabilirea situației anterioare a imobilelor indicate în precizarea de acțiune, se eludează prevederile legii speciale de reparație care dispune cu claritate că pot face obiectul restituirii în natură doar imobilele neocupate, libere. Or, prin sentința atacată, se anulează încheierea de întabulare nr. 3893/1949 și inscripțiile de sub B 1 din CF 2234 B, cu consecința redobândirii dreptului de proprietate al intimatelor asupra unor imobile care în natură reprezintă străzi cu utilitățile aferente, ce evident, conform prevederilor OUG 94/1990 nu pot fi retrocedate în natură.
S-a apreciat, de asemenea, că aplicabilitatea legii speciale de reparație, în conformitate cu dispozițiile căreia Comisia Specială de va stabili care din imobile pot fi retrocedate în natură și pentru care se vor acorda despăgubiri, nu poate fi înlăturată. Susținerea reclamantelor, potrivit căreia soluția de anulare a încheierii nu are decât rolul de a face dovada calității de fost proprietar și facilitează derularea mai rapidă a procedurii de retrocedare prevăzută de OUG 94/1990, nu poate fi primită, întrucât, așa cum am arătat deja consecința anulării acestei încheieri este redobândirea calității de proprietar a reclamantelor asupra imobilului, ceea ce face de prisos urmarea procedurii legii speciale.
În consecință, pentru argumentele expuse, instanța de apel a admis apelul declarat de apelanții Consiliului Local al Municipiului B și Primăria Municipiului B, în contradictoriu cu intimații Episcopia și B și Inspectoratul Școlar al Județului B, împotriva sentinței civile nr.1451 din 6.11.2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost schimbată în parte, în sensul că a respins capătul de cerere privind anularea încheierii de întabulare nr.3893/7.10.1949 și inscripțiilor de 2234 B de sub 1 și revenirea la situația anterioară. A menținut restul dispozițiilor.
Întrucât apelanții nu au solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată instanța nu le-a acordat.
Împotriva deciziei reclamantele au declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului formulat de Unitatea administrativ teritorială și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii reclamantele precizează că hotărârea atacată este în contradicție cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, deoarece practic în momentul de față aceasta nu produce nici un fel de efect, fiind golită de conținut ca urmare schimbărilor operate de instanța de apel, schimbări nejustificate raportat la legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond.
Prin întâmpinarea depusă Unitatea administrativ teritorială, a solicitat respingerea recursului.
Cercetând actele și lucrările dosarului, precum și față de afirmațiile exprese ale reprezentantului recurentelor în fața Curții, se reține că scopul determinant al formulării prezentei acțiuni îl reprezintă recunoașterea caracterului abuziv al preluării imobilelor înscrise în CF nr. 1, 2 și 3 B, această recunoaștere fiind necesară pentru continuarea procedurii reglementată de OUG nr. 94/1990.
La cererea instanței, reprezentantul recurentelor a precizat în mod expres că prezenta acțiune nu este o acțiune în revendicare, caz în care apare lipsită de interes cererea privind revenirea la situația anterioară în colile funciare indicate, cu atât mai mult cu cât terenurile au fost parcelate și atribuite în folosință sau în proprietate unor terți care nu sunt părți în prezentul dosar și față de care nu pot fi luate măsuri care să le poată fi opuse cu autoritate de lucru judecat, fără a le permite acestora exercitarea dreptului la apărare.
Verificându-se expertiza efectuată în cauză se constată că terenurile ce au aparținut recurentelor au fost partajate în locuri de casă, fiind construite nenumărate imobile cu destinație de locuințe, astfel încât nu se poate dispune repunerea în situația anterioară de carte funciară.
În mod corect instanța de apel a menținut soluția prin care s-a constatat caracterul abuziv al preluării imobilelor din patrimoniul recurentelor, urmând ca acestea să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute prin actele normative speciale, modalitatea de preluare fiind stabilită cu autoritate de lucru judecată.
Față de cele reținute, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, menținând sentința Judecătoriei Beiuș așa cum a fost aceasta schimbată de Tribunalul Bihor ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentele reclamante EPISCOPIA ROMÂNĂ CU O, județul B și ROMÂNĂ CU, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B-prin Primar, cu sediul în B, nr. 16, județul B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-prin Primar, cu sediul în B, județul B și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 148/A din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 10.12.2009
- dactilografiat grefier - 10.12.2009 - 7 ex.
- comunicat 11.12.2009- 5 ex.
- EPISCOPIA ROMÂNĂ CU O, județul B
- ROMÂNĂ CU, județul
- CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B-prin Primar, cu sediul în B, nr. 16, județul
- PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-prin Primar, cu sediul în B, județul B
- INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în O,-, județul
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Dana Cigan
